ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2793/2021

Ședința publică din data de 15 decembrie 2021

Deliberând asupra cauzei prezente, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare la data de 29 mai 2014 sub nr. x/2014, reclamantul A. a solicitat instanței ca, prin hotărârea pronunțată în cauză, să constate că este succesor legal al defunctei B., respectiv B., decedată la data de 8 mai 1997, în calitate de descendent, să se constate că masa succesorală rămasă după defuncta B., una și aceeași persoană cu B., este compusă din imobilele cuprinse în titlul de proprietate nr. x top. x și y, cota de 14 parte din casa de locuit, anexa în valoare de 18.668 RON (conform certificatului fiscal și diferența teren de 700 mp conform ghidului notarial 700 mp X 6 RON/mp) și terenul extravilan cuprins în CF nr. x top. nr. x Lazuri în valoare de 105 RON (700 mp X 0,15 RON/mp conform ghidului notarial) CF nr. x Lazuri nr. top. x în valoare de 1350 RON, CF nr. x Lazuri nr. top. x în valoare de 75 RON, să se stabilească linia de hotar (grănițuire) între terenul de sub nr. top. x, nr. top x din titlul de proprietate nr. x și terenurile ocupate de pârâți nr. parcelă 47, cuprins în CF nr. x Lazuri nr. parcelă 50, 51, cuprins în CF nr. x Lazuri; ca urmare a stabilirii liniei de hotar, să fie obligați pârâții să îi lase în posesie și folosință deplină terenul de sub nr. top. x și y din T.P. nr. x, să se dispună întabularea titlului de proprietate nr. x cu privire la nr. top. x și y la OCPI Satu Mare, a casei de locuit și a anexei, conform cu lucrarea cadastrală de primă înscriere întocmită de către ing. C. și să se dispună înscrierea dreptului de proprietate asupra imobilelor de mai sus în favoarea sa cu titlu juridic succesiune, grănițuire, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1221/03.04.2017, pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. x/2014 a fost respinsă cererea reclamantului A. de constatare a intervenirii decăderii pârâților D. și E. din dreptul de a invoca excepția lipsei calității sale procesuale active.

A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active, invocată de pârâții D. și E., ca neîntemeiată.

A fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții D., E., F., G., H. și G. și, în consecință:

S-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta B., una și aceeași cu B., este compusă din imobilele cuprinse în titlul de proprietate nr. x, top. x și top. x și cota de 1/2 din casa de locuit și anexă, precum și din imobilele terenuri extravilan, cuprinse în CF nr. x Lazuri, nr. top. x, CF nr. x Lazuri, nr. top. x și CF nr. x Lazuri, nr. top. x.

A fost respinsă cererea de chemare în judecată în ceea ce privește petitele de grănițuire, revendicare, întabulare, înscriere a dreptului de proprietate și de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată. De asemenea, a fost respinsă cererea pârâților de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 4329/21.12.2017 pronunțată în același dosar, s-a respins cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 1221/03.04.2017.

Împotriva sentinței civile nr. 1221/03.04.2017 a declarat apel reclamantul A. solicitând admiterea acestuia și modificarea în parte a hotărârii atacate.

Totodată, reclamantul A. a declarat apel și împotriva sentinței civile nr. 4329/21.12.2017 prin care a fost respinsă cererea de completare a dispozitivului primei sentințe, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a hotărârii atacate și, în consecință, admiterea cererii petentului apelant de completare a dispozitivului sentinței civile 1221/2017 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, în sensul constatării calității sale de unic moștenitor după defuncta B., decedată la 08.05.1997, fără cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 605/Ap din 30 octombrie 2018 pronunțată de Tribunalul Satu - Mare s-a respins apelul civil declarat de către apelantul-reclamantul A., în contradictoriu cu intimații-pârâți D. și E., F., G., H. și G., împotriva sentinței civile nr. 1221 din data de 3 aprilie 2017, precum și a sentinței civile nr. 4329 din data de 21 decembrie 2017, pronunțate de Judecătoria Satu Mare, în dosarul nr. x/2014.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs, recurentul reclamant A..

Prin decizia civilă nr. 233/2019-R, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosar nr. x/2014, s-a admis recursul declarat de recurentul reclamant A., în contradictoriu cu intimații pârâți D., E., F., G., H., G., împotriva deciziei civile nr. 605/Ap din 30 octombrie 2018 pronunțată de Tribunalul Satu - Mare, pe care a casat-o cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță, urmând să fie avute în vedere la rejudecare cheltuielile de judecată.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. de dosar x/2014

Prin decizia civilă nr. 355/Ap din data de 24 iulie 2020, Tribunalul Satu Mare a admis ambele cereri de apel declarate de către apelantul-reclamantul A., în contradictoriu cu intimații-pârâți D. și E., I., în calitate de moștenitoare a defunctului F., F.., în calitate de moștenitor al defunctului F., J., în calitate de moștenitoare a defunctului F., G., H. și G., împotriva sentinței civile nr. 1221 din data de 3 aprilie 2017, precum și a sentinței civile nr. 4329 din data de 21 decembrie 2017, pronunțată de Judecătoria Satu Mare, în dosarul nr. x/2014.

A fost schimbată, în parte, sentința civilă nr. 1221 din 03.04.2017 și, în tot, sentința civilă nr. 4329 din 21.12.2017, ambele pronunțate de Judecătoria Satu Mare în dosarul înregistrat sub nr. x/2019.

S-a admis în parte cererea principală. A fost constatată calitatea de unic moștenitor a apelantului - reclamant A. după defuncta B., decedată la data de 08.05.1997.

S-a stabilit linia de hotar a proprietății apelantului - reclamant A. în ceea ce privește suprafața de teren de 2.700 mp aferentă parcelelor nr. 48 și 49 din T.P. nr. x emis pe numele defunctului K., la data de 24.05.1994, conform planului de rectificare linie de hotar menționată în Anexa 4 din raportul de expertiză judiciară întocmit de L. ce face corp comun cu hotărârea.

Au fost obligați intimații - pârâți să lase în deplină posesie și proprietate apelantului - reclamant A. suprafața de teren de 2.700 mp, identificată prin punctele A-B-H-G-F-E-J-D-C în Anexa 4 din raportul de expertiză judiciară întocmit de L. ce face corp comun cu hotărârea.

Au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate în primul ciclu procesual.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs intimații pârâți D. și E., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate ca netemeinică și nelegală, rejudecarea cauzei în fond și respingerea apelului ca netemeinic și nefondat, cu cheltuieli de judecată.

În cadrul dosarului de recurs, înregistrat pe rolul Curții de Apel Oradea, intimații pârâți D. și E. au formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 563 alin. (3) C. civ., precum și a dispozițiilor art. 643 alin. (2) C. civ.

Prin încheierea din 17 iunie 2021, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 25 iunie 2021, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale privitor la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 643 alin. (2) C. civ. și a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 563 alin. (3) C. civ.

Împotriva încheierii din 17 iunie 2021, pronunțată în cauză de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă au declarat recurs recurenții pârâți D. și E. la data de 18 iunie 2021.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 28 iunie 2021.

Prin motivele de recurs, recurenții au solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate în ceea ce privește dispozițiile privind respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale privind neconstituționalitatea dispozițiilor art. 643 alin. (2) C. civ., având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, în sensul în care litigiul se află pe rolul instanțelor judecătorești, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie o normă de drept comun, cuprins în conținutul C. civ., care are legătură cu soluționarea litigiului și nu a fost declarată neconstituțională anterior.

Au arătat recurenții că, în cauză, se pune problema unei acțiuni în revendicare și grănițuire promovată de pretinși coproprietari, aspect care, în opinia recurenților, aduce atingere dreptului de proprietate; au mai susținut că modalitatea de reglementare ca un drept de proprietate să fie dobândit cu bună-credință comportă precizări din punct de vedere constituțional.

Învestită cu soluționarea recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a stabilit, prin rezoluția de primire din 1 iulie 2021, termen de judecată la data de 15 septembrie 2021, dispunând comunicarea cererii de recurs intimaților.

La data de 28 iunie 2021, intimatul A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea la plata cheltuielilor de judecată și daune morale în cuantum de 10.100 euro.

La termenul din 15 septembrie 2021, Înalta Curte a dispus suspendarea cauzei, având în vedere că niciuna dintre părți nu s-a prezentat la judecată.

La data de 25 octombrie 2021, recurenții pârâți D. și E. au formulat cerere de redeschidere a cauzei suspendate, potrivit dispozițiilor art. 415 alin. (1) C. proc. civ., fiind acordat termen la 15 decembrie 2021.

La termenul din 15 decembrie 2021, Înalta Curte a rămas în deliberare și pronunțare asupra recursului.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului și soluția pronunțată

Analizând recursul, în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de exigențele impuse prin art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea de sesizare a Curții Constituționale, recurenții pârâți au supus controlului de contencios constituțional excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 643 alin. (2) C. civ., care prevăd că hotărârile judecătorești pronunțate în folosul coproprietății profită tuturor coproprietarilor, precum și că hotărârile judecătorești potrivnice unui coproprietar nu sunt opozabile celorlalți coproprietari.

Înalta Curte are în vedere că instanța de contencios constituțional, în paragraful 21 al deciziei nr. 714 din 9 noiembrie 2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a statuat că instanța de judecată în fața căreia este invocată excepția de neconstituționalitate realizează un control al condițiilor de admisibilitate a acesteia în exercitarea rolului său de filtru, fără a o putea respinge pe motive ce țin de temeinicia sau netemeinicia acesteia, aspecte care țin de resortul instanței de contencios constituțional, ci doar cu privire la motivele care privesc îndeplinirea condițiilor de admisibilitate. Prin urmare, respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale a excepției ar putea privi exclusiv condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, iar recursul împotriva încheierii se va limita la aceste aspecte, care nu necesită considerații teoretice sau interpretări de amploare ori documentări care să îl pună în dificultate pe autorul excepției. De altfel, în jurisprudența sa, Curtea a constatat că obiectul recursului este acela al verificării aprecierii instanței ierarhic inferioare cu privire la soluția pe care aceasta a adoptat-o, de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, motivată de neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate prevăzute în mod exclusiv de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992. Cu alte cuvinte, se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma acestor condiții. Mai mult, dezvoltarea pe larg a motivelor poate fi făcută și prin concluzii scrise sau susțineri orale.

Astfel, având în vedere lămuririle Curții Constituționale privitoare la modalitatea de analizare a criticilor de recurs, Înalta Curte urmează a proceda la analiza legalității respingerii cererii de sesizare a instanței de contencios constituțional cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 643 alin. (2) C. civ.

Curtea de apel a reținut că, raportat la obiectul cauzei, în ceea ce privește neconstituționalitatea art. 643 alin. (2) C. civ., ținând cont de cadrul procesual stabilit, problema esențială în litigiu o reprezintă delimitarea cadastrală, fizică între terenurile învecinate deținute de părți, între imobilele în discuție neexistând o relație de coproprietate în sensul acestui articol, astfel că nu are legătură cu soluționarea cauzei, iar cât privește interesul procesual în invocarea excepției, acesta trebuie să fie grefat pe cazul procesual concret, iar norma pretins neconstituțională trebuie să aibă legătură directă cu soluția din litigiu. A conchis că, raportat la argumentele prezentate și la obiectul cauzei, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 și a respins cererea, ca inadmisibilă.

Reglementând condițiile de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, prevede că aceasta trebuie să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți, sau din oficiu, de către instanță ori de procuror în cauzele în care participă; să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale, printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerințele de admisibilitate ale excepției sunt și cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții cu excepția ridicată.

În aplicarea acestui text de lege, instanța realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale.

În ceea ce privește primele două condiții, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepția a fost invocată într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Oradea, are în vedere neconstituționalitatea dispozițiilor art. 643 alin. (2) C. civ., iar textul de lege criticat nu a fost declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

Față de cele expuse, Înalta Curte constată că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 643 alin. (2) C. civ. nu îndeplinește condiția legăturii cu soluționarea cauzei întrucât obiectul cauzei, astfel cum a fost arătat prin cererea introductivă de instanță, este reprezentat de o acțiune în constatarea masei succesorale, grănițuire, revendicare, întabulare, înscriere a dreptului de proprietate.

Din această perspectivă, Înalta Curte reține că în mod corect a apreciat Curtea de Apel Oradea că dispozițiile art. 643 alin. (2) C. civ. nu au legătură cu cauza pendinte, în condițiile în care între imobilele în litigiu nu există o relație de coproprietate în sensul acestui articol.

Cum, în cauză, nu este îndeplinită condiția privitoare la legătura cu soluționarea cauzei la care face referire art. 29 alin. (1) din Legea 47/1992, Înalta Curte reține drept nefondate criticile recurenților, motiv pentru care urmează a se respinge recursul declarat de pârâții D. și E. împotriva încheierii din 17 iunie 2021 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, cu privire la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 643 alin. (2) C. civ.

În ceea ce privește cererea intimatului A. privind obligarea recurenților D. și E. la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte urmează să o respingă, având în vedere că acesta nu a precizat cuantumul și nici nu a făcut dovada acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții D. și E. împotriva încheierii din 17 iunie 2021 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, îndreptată prin încheierea din 25 iunie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2014.

Respinge cererea intimatului A. privind plata cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 decembrie 2021.