Decizia nr. 1762/2021 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cererii Prin cererea înregistrată la 22 noiembrie 2018 pe rolul Tribunalului Satu Mare, secția I civilă, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâții Comuna Păulești prin primar și Primarul comunei Păulești, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea pârâților la restituirea în natură a imobilului situat în comuna Păulești, compus din casă și anexe gospodărești cu teren aferent în suprafață de 11.661 mp înscrise în CF x Hrip și CF x Hrip nr. top x/2, 232, 233 și 235, iar în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă să fie obligați pârâții la plata de despăgubiri bănești corespunzător cotei lor de moștenire pentru aceste imobile preluate abuziv de la antecesorii lor, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces. În drept, reclamanții au invocat dispozițiile Legii nr. 10/2001. Prin cererea modificatoare formulată la 7 februarie 2019 reclamanții au solicitat obligarea pârâților să emită dispoziție de restituire în natură a imobilului situat în comuna Păulești, sat Hrip, compus din casă și anexe gospodărești cu teren aferent în suprafață de 11.661 mp înscrise în CF x Hrip și CF x Hrip nr. top x/2, 232, 233 și 235, corespunzător cotei lor de moștenire după autorul deposedat, iar în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă sa fie obligați pârâții să emită dispoziție cu propunere de acordare a măsurilor compensatorii sau despăgubiri bănești corespunzător cotei lor de moștenire pentru aceste imobile preluate abuziv de la antecesorii lor și solicitate de reclamanți prin notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/2001. Prin încheierea din 17 mai 2019, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, secția I civilă, s-a dispus conexarea dosarului nr. x/2019 la dosarul nr. x/2018, constatându-se că au aceleași părți și același obiect.

Sentința pronunțată de Tribunalul Satu Mare Prin sentința civilă nr. 212/D din 04 octombrie 2019, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, secția I civilă, s-au respins cererile conexate formulate de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâții Comuna Păulești prin primar și Primarul comunei Păulești.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Oradea Prin decizia civilă nr. 203/A din 18 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, s-a admis apelul declarat de apelanții B. și A., continuat de moștenitorii C. (în calitate de fiu al defunctului) și D. (în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului), împotriva sentinței civile nr. 212/D din 04.10.2019, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care a anulat-o. Rejudecând cererile conexate formulate de reclamanți, s-a dispus respingerea acestora ca nefondate.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 203/A din 18 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, au declarat recurs reclamanții moștenitori C. și D..

Procedura derulată în fața Înaltei Curți Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 08 februarie 2021, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare de la dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, și examinat la termenul de judecată din 06 aprilie 2021, când completul filtru a dispus continuarea procedurii de filtrare a recursului în vederea întocmirii unui supliment la raport. Prin suplimentul la raport, comunicat părților la 15 aprilie 2021, conform dovezilor de comunicare de la filele x, s-a reținut că recursul este declarat împotriva unei hotărâri care nu are deschisă această cale de atac. Prin rezoluția din 7 iunie 2021 s-a fixat termen pentru judecarea recursului la 23 septembrie 2021, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților. II. Considerentele Înaltei Curți În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, admisibilitatea recursului, reținând următoarele: În speță, atât petitul acțiunii, cât și motivele de fapt și de drept invocate în susținerea acesteia duc la concluzia sesizării instanței de fond cu o contestație întemeiată pe Legea nr. 10/2001, îndreptată împotriva refuzului unității deținătoare de a soluționa notificarea înregistrată de reclamanți. În drept, Legea nr. 10/2001, în temeiul căreia a fost formulată acțiunea, în art. 26 alin. (3) teza a II-a, astfel cum a fost modificat prin art. XII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, prevede că: "Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel". Reiese, deci, că potrivit art. 26 alin. (3) din Legea specială nr. 10/2001, hotărârea tribunalului de soluționare a contestației împotriva deciziei sau a dispoziției motivate de respingere a notificării este supusă recursului, acesta fiind de competența curții de apel. Dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, se aplică și proceselor aflate în curs de soluționare, în primă instanță, dacă nu s-a pronunțat o hotărâre în cauză până la data de 25 noiembrie 2010. Or, în cauză, hotărârea tribunalului a fost pronunțată ulterior acestei date, respectiv la 04 octombrie 2019. În speță, se constată totodată incidența dispozițiilor tranzitorii ale art. 7 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., intrată în vigoare ulterior Legii nr. 202/2010 și care stipulează că: "Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este definitivă, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs, ori, după caz, legea folosește o altă expresie similară". Din interpretarea sistematică a dispozițiilor menționate rezultă că împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în materia Legii nr. 10/2001 calea de atac recunoscută de lege este apelul, recursul fiind suprimat. Pentru argumentele expuse, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu cele ale art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și ale art. 7 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 76/2012, rezultă că decizia nr. 203/A din 18 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, nu este susceptibilă de recurs. Art. 457 din C. proc. civ., care consacră principiul legalității căii de atac, prevede la alin. (1) că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii. Pentru argumentele expuse, se va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții C. și D. împotriva deciziei civile nr. 203/A din 18 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.