Decizia nr. 1179/2022 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cauzei: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 15 decembrie 2016 pe rolul Judecătoriei Satu Mare, reclamanții A. și B., prin mandatar C. și D., au chemat în judecată pârâții S.C. E. S.R.L. prin administrator judiciar F., G. și Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară - Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Satu Mare, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză: - să constate nulitatea absolută a documentației de actualizare informații tehnice recepționată sub nr x/01.10.2007 cu privire la crearea nr. top. x Păulești, cu teren în suprafață de 7009 m.p., prin alipirea terenului în suprafață de 2338 m.p. de sub nr. top. x Satu Mare cu terenul în suprafață de 5658 m.p. de sub nr. top. x Păulești; - să constate nulitatea absolută a încheierii de înscriere a documentației avizate sub nr. x/01.10.2007 cu privire la transcrierea în C.F. nr. x nedefinitivă Păulești a nr. top. x Păulești, cu teren în suprafață de 7009 m.p. rezultat din alipirea terenului în suprafață de 2.338 m.p. de sub nr. top. x Satu Mare cu terenul în suprafață de 5.658 mp de sub nr. top. x Păulești. - să dispună rectificarea înscrierii de sub B7 din C.F. nr. x Satu Mare, în sensul radierii acestei înscrieri, sistarea C.F. nr. x (adică vechiul C.F. nr. x nedefinitivă Păulești); - obligarea pârâtei la respectarea dreptului de proprietate a reclamanților asupra terenului în suprafață de 5.658 mp înscris în C.F. nr. x, nr. top. x Păulești și la predarea posesiei și folosinței acestuia prin aducerea lui la categoria de folosință anterioară. Prin sentința civilă nr. 4215 din 15 decembrie 2017 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare, valoarea obiectului litigiului depășind suma de 200.000 RON. Renunțarea la judecata capătului de cerere privind revendicarea: La 22 februarie 2019, reclamanții au depus note de ședință prin care au declarat că renunță la capătul de cerere având ca obiect revendicarea imobilului și obligarea părților pârâte la predarea posesiei și a folosinței respectivului imobil prin aducerea lui la categoria de folosință anterioară, renunțare la judecată despre care instanța a luat act la termenul de judecată din 28 iunie 2019 .

Sentința pronunțată de tribunal: Prin sentința civilă nr. 172/D din 14 septembrie 2020, Tribunalul Satu Mare, secția I civilă a admis excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune al reclamanților, invocată de către pârâta F., în ceea ce privește capetele de cerere în privința cărora a fost menținută învestirea instanței în urma renunțării parțiale la judecată, și în consecință: A respins, ca fiind prescrisă extinctiv, acțiunea civilă formulată de reclamanții A. și B., și continuată, în ceea ce-l privește pe reclamantul A. (decedat în cursul judecății), de către succesoarele în drepturi H. și B., având ca obiect constatarea nulității absolute a documentației de actualizare informații tehnice recepționată sub nr. x/01.10.2007 cu privire la crearea nr. top x Păulești, constatarea nulității absolute a încheierii de înscriere a documentației anterior menționate, rectificarea înscrierii de sub B7 din CF x Satu Mare, în sensul radierii acestei înscrieri, precum și sistarea colii de carte funciară CF nr. x Păulești (corespunzătoare vechii coli de carte funciară C.F. nr. x N Păulești). Prin încheierea din 24 noiembrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Satu Mare a îndreptat eroarea materială strecurată în minuta și dispozitivul sentinței civile nr. 172/D din 14 septembrie 2020, în sensul că hotărârea poate fi atacată cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Decizia pronunțată de curtea de apel: Prin decizia civilă nr. 505/A din 14 aprilie 2021, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a admis apelul declarat de apelanții-reclamanți împotriva sentinței civile nr. 172/D din 14 septembrie 2020 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care a schimbat-o în tot și, în consecință: A respins excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune al reclamanților, invocată de către pârâta F., în ceea ce privește capetele de cerere accesorii privind rectificarea de carte funciară. A respins, ca prematură, acțiunea civilă formulată de reclamanții A. și B., ambii prin mandatari C. și D. și continuată, în ceea ce-l privește pe reclamantul A. (decedat în cursul judecății), de către succesoarele în drepturi H. și B. în contradictoriu cu pârâții F., în calitate de lichidator judiciar al S.C. E. S.R.L. - în faliment și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Satu Mare.

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva deciziei civile 505/A din 14 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, reclamantele B. și H. au declarat recurs. Prin cererea de recurs, recurentele-reclamante au precizat că au renunțat la soluționarea capătului de cerere privind revendicarea, astfel încât instanța a rămas învestită doar cu capătul de cerere privind rectificarea de carte funciară. Subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., au arătat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivului vizând faptul că judecătorul fondului, încălcând principiul disponibilității, nu s-a limitat să soluționeze excepția prescripției în limita propusă de cel care a invocat-o, ci a extins-o cu privire la capetele de cerere privind constatarea nulității absolute a unor acte și operațiuni juridice, acțiune care este imprescriptibilă. Acest aspect trebuia verificat din perspectiva cererii principale - constatarea nulității absolute a unor acte juridice ce au stat la baza înscrierii a cărei rectificare s-a solicitat. Potrivit judecătorului fondului, prin renunțarea la capătul de cerere în revendicare s-a renunțat implicit la caracterul imprescriptibil al acțiunii în revendicare, devenind operante dispozițiile art. 38 coroborate cu cele ale art. 31 alin. (2) și art. 30 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, cu privire la definirea legală a dobânditorului de bună-credință și a prezumției legale care operează în favoarea acestuia. Instanța de apel, contrar voinței apelantei, nu a avut în vedere că nu sunt incidente aceste dispoziții, deoarece reclamanții nu au formulat acțiune cu privire la contestarea dreptului de proprietate dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/2005 și nici cu privire la înscrierea acestui drept. În speță, acțiunea în revendicare nu este "avangarda juridică" a acțiunii în rectificare, ceea ce presupune că hotărârea judecătorească nu va putea constitui temei pentru rectificarea înscrierii în cartea funciară, motiv pentru care renunțarea la acțiunea în revendicare nu putea genera pierderea beneficiului imprescriptibilității. Reclamanții au învestit instanța cu o acțiune ce vizează nulitatea documentației cadastrale ce a stat la baza emiterii și a înscrierii în cartea funciară a încheierii nr. x din 1 octombrie 2007 de înscriere în cartea funciară a unui fals amplasament a terenului proprietatea intimatei. Pornind de la împrejurarea greșită, respectiv că instanța de fond a rămas învestită doar cu o acțiune în rectificare de carte funciară, instanța de apel a apreciat asupra temeiniciei hotărârii de respingere a acțiunii pe excepția prescripției dreptului material la acțiunea în rectificare de carte funciară, lipsind cu desăvârșire din considerente motivarea asupra motivelor de apel invocate de reclamanți. Astfel, din motivarea soluției de admitere a apelului lipsesc argumentele pentru care nu au fost luate în seamă criticile de netemeinicie care privesc greșita apreciere asupra naturii juridice a acțiunii, cu consecința soluționării limitate a excepției prescripției dreptului material la acțiune, doar pe capătul de cerere accesoriu. Nu s-a realizat analiza excepției pe principiul cauză-efect, dat de faptul că rectificarea a fost solicitată ca o consecință a anulării actelor juridice ce au stat la baza înscrierii în cartea funciară. Contrar art. 9 alin. (2) și art. 22 alin. (6) C. proc. civ. coroborate cu art. 473 alin. (3) din același Cod, instanța de apel nu s-a pronunțat pe ceea ce s-a cerut. Prin cel de-al doilea motiv de recurs, recurentele-reclamante au arătat că, pornind de la premisa greșită că instanța a fost învestită cu o acțiune în rectificare carte funciară, iar nu cu o acțiune în constatarea nulității absolute a unor acte juridice, soluția instanței de apel se dovedește a fi consecința interpretării și aplicării greșite a legii, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Reclamantele nu revendică terenul proprietatea pârâtei, ci urmăresc sistarea unor înscrieri în cartea funciară, care au fost operate în baza unor acte juridice emise prin frauda legii și având o cauză ilicită. Au mai arătat că prematuritatea este o excepție de fond ce nu poate face obiectul pronunțării instanței decât în limitele învestirii sale de către una dintre părți, or, această excepție nu a fost invocată. Invocarea prematurității din oficiu, în apel, reprezintă o lezare a obligativității instituite art. 478 C. proc. civ., având în vedere că soluția pronunțată tinde la schimbarea cadrului procesual, iar apelul s-a judecat pe un aspect nou, necercetat pe fond, care echivalează cu o nouă pretenție. De asemenea, se poate pretinde că s-a încălcat principiul non reformatio in peius.

Apărările formulate în cauză și procedura de filtru: Intimații nu au depus întâmpinare. Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților. Prin încheierea din 31 martie 2022, completul de filtru a admis în principiu recursul. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamante este fondat și urmează a fi admis pentru considerentele ce succed: Prioritar, în ceea ce privește configurarea cadrului procesual dedus judecății, se impune a fi punctat faptul că reclamanții B. și A. (decedat în cursul judecății, acțiunea fiind continuată de succesoarele în drepturi H. și B.) au învestit Tribunalul Satu Mare cu soluționarea cererii de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar, având următoarele petite: 1 - constatarea nulității absolute a documentației de actualizare informații tehnice recepționată sub nr x/01.10.2007 cu privire la crearea nr. top x Păulești; 2 - constatarea nulității absolute a încheierii de înscriere a documentației avizate sub nr. x/01.10.2007; 3 - rectificarea înscrierii de sub B7 din C.F. nr. x Satu Mare, în sensul radierii acestei înscrieri, sistarea C.F. nr. x (adică vechiul C.F. nr. x nedefinitivă Păulești); 4 - sistarea colii de carte funciară CF nr. x Păulești (corespunzătoare vechii coli de carte funciară C.F. nr. x N Păulești); 5 - obligarea pârâtei la respectarea dreptului de proprietate a reclamanților asupra terenului în suprafață de 5.658 mp înscris în C.F. nr. x, nr. top. x Păulești și la predarea posesiei și folosinței acestuia prin aducerea lui la categoria de folosință anterioară. Prin încheierea din 28 iunie 2019 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, s-a luat act de renunțarea la judecată asupra ultimului capăt de cerere, având ca obiect acțiunea în revendicare, instanța rămânând învestită doar cu soluționarea primelor patru capete de cerere (având ca obiect constatarea nulității absolute a documentațiilor cadastrale și a înscrierilor de carte funciară), în privința cărora s-a statuat prin încheierea interlocutorie de la termenul din 5 octombrie 2018 că au o existență distinctă. Prin sentința civilă nr. 172/D din 14 septembrie 2020, Tribunalul Satu Mare, secția I civilă a admis excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune al reclamanților, invocată de pârâta F., în ceea ce privește capetele de cerere în privința cărora a fost menținută învestirea instanței în urma renunțării parțiale la judecată, și în consecință a respins, ca fiind prescrisă extinctiv, acțiunea civilă formulată de reclamanți având ca obiect constatarea nulității absolute a documentației, constatarea nulității absolute a încheierii de înscriere a documentației, rectificarea înscrierii în sensul radierii, precum și sistarea colii de carte funciară. În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut în esență că, în urma renunțării la judecată în privința capătului de cerere având ca obiect revendicare imobiliară, s-a renunțat implicit și la caracterul imprescriptibil al acțiunii în revendicare din perspectiva dispozițiilor art. 563 C. civ., devenind astfel aplicabile prevederile art. 38 din Legea nr. 7/1996 coroborate cu art. 31 alin. (2) și art. 30 alin. (1) din același act normativ. Împotriva sentinței, reclamantele B. și H. au declarat apel, soluționat prin decizia nr. 505/A din 14 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, ce face obiect al controlului judiciar exercitat în prezenta cale extraordinară de atac. Revenind la cererea de recurs, prin primul motiv, subsumat dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentele-reclamante au arătat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivului din apel vizând faptul că judecătorul fondului, încălcând principiul disponibilității și natura juridică a excepției, nu s-a limitat să soluționeze excepția prescripției în limita propusă de cel care a invocat-o, ci a extins-o cu privire la capetele de cerere privind constatarea nulității absolute a unor acte și operațiuni juridice, acțiune care, prin natura ei, este imprescriptibilă. Exercitând controlul judiciar din perspectiva acestui motiv de nelegalitate, Înalta Curte pornește de la premisa că dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. trebuie interpretate prin raportare la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., text de lege ce reglementează obligația instanței de a arăta în considerentele hotărârii sale motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, precum și motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care au fost înlăturate cererile părților. În aplicarea acestor dispoziții legale, instanța este obligată să motiveze soluția pronunțată sub aspectul fiecărui capăt de cerere. Așadar, motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară, să răspundă în fapt și în drept la toate motivele și apărările formulate de părți, să conducă în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv și să nu se rezume la o înșiruire de fapte și argumente care exced cadrului procesual, astfel cum a fost configurat în cauza dedusă judecății. Numai o astfel de motivare constituie pentru părți o garanție împotriva arbitrariului judecătorilor, iar pentru instanțele superioare un element necesar în exercitarea controlului declanșat prin căile de atac. În acest sens, din perspectiva art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. raportat la art. 477 C. proc. civ., este nelegală nepronunțarea instanței de apel asupra uneia dintre criticile formulate prin motivele de apel. Examinând considerentele deciziei recurate, Înalta Curte constată că instanța de apel nu a respectat dispozițiile procesuale privind motivarea actului jurisdicțional reprezentat de decizia civilă nr. 505/A din 14 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, fiind fondat motivul de recurs formulat de recurentele-reclamante întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Astfel, este de observat că în considerentele hotărârii recurate nu se regăsește niciun fel de analiză cu privire la criticile formulate de apelantele-reclamante în cuprinsul motivelor de apel referitoare la încălcarea de către prima instanță a principiului disponibilității și a naturii juridice a excepției, din motivarea soluției de admitere a apelului și a respingerii ca premature a acțiunii lipsind argumentele pentru care nu au fost luate în seamă criticile de netemeinicie ce privesc greșita apreciere asupra naturii juridice a acțiunii, cu consecința soluționării limitate a excepției prescripției dreptului material la acțiune doar cu referire la capătul de cerere accesoriu privind rectificarea de carte funciară. Din considerentele deciziei instanței de apel, care concluzionează astfel: "Curtea reține că acțiunea reclamanților, fără o corectă stabilire a cadrului procesual, având în vedere în același timp interesele legitime ale părților din cauză dar și ale celor neîmprocesuate dar și dispozițiile legale invocate mai sus, este prematur introdusă", nu se poate desprinde care a fost raționamentul juridic avut în vedere de instanță, raționament de natură a reflecta soluția pronunțată - faptul că ar fi fost greșit stabilit cadrul procesual nu însemna că este prematură acțiunea. Totodată, prin trimiterea repetată în cuprinsul motivării la acțiunea în revendicare, instanța de apel pare a ignora faptul că reclamanții au renunțat la capătul de cerere vizând acțiunea în revendicare, astfel cum anterior s-a menționat. Omisiunea instanței de apel de a arăta, în acord cu exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., care sunt considerentele pentru care a apreciat că se impune admiterea apelului, cu consecința respingerii excepției prescripției extinctive doar în ceea ce privește capătul accesoriu privind rectificarea de carte funciară, pentru ca mai apoi să respingă ca prematură acțiunea, fără a răspunde criticilor formulate de reclamante prin motivele de apel, echivalează cu o necercetare a fondului ce face imposibilă pentru instanța de recurs exercitarea controlului judiciar. Lipsa argumentelor care să răspundă motivelor de apel formulate de reclamante și care să justifice soluția instanței de apel, pune instanța de control judiciar în imposibilitatea de a verifica legalitatea și temeinicia deciziei atacate, iar vătămarea produsă părților nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin casarea deciziei recurate. În raport de elementele conturate, Înalta Curte nu poate reține că instanța de apel a realizat o efectivă cercetare a fondului cauzei și a oferit garanțiile procesuale impuse de exigența dreptului la un proces echitabil, recurentele-reclamante din cauză fiind lipsite de o analiză reală și serioasă a cererii de apel. Pentru argumentele expuse, ce fac de prisos în acest moment procesual analiza celorlalte critici formulate în calea extraordinară de atac, Înalta Curte, în temeiul art. 497 C. proc. civ., constatând incident motivul de recurs reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel. În rejudecare, instanța de apel, în acord cu exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., urmează a răspunde tuturor criticilor formulate de apelantele-reclamante B. și H. împotriva sentinței civile nr. 172/D din 14 septembrie 2020 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, printr-o analiză proprie efectivă, clară și coerentă, de natură a susține soluția pronunțată. PENTRU ACESTE MOTIVE,