ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1942/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată formulată în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Cluj, reclamanta A.., în contradictoriu cu pârâții B., C., D. și E., a solicitat următoarele: - să se dispună obligarea pârâților B. și C. să îi lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 1.576 m.p., situat în Cluj-Napoca, Calea x nr. 179/B, înscris în prezent în C.F. nr. x Cluj-Napoca, nr. cadastral x în favoarea pârâtului. - să se dispună rectificarea înscrierilor în C.F. nr. x Baciu, în C.F. nr. x Cluj-Napoca și în C.F. nr. x Cluj-Napoca, în sensul anulării în parte a încheierii de carte funciară nr. x/22.02.2008 și radierii din cărțile funciare a dreptului de proprietate al pârâtului B. asupra terenului în suprafață de 1.576 m.p., și anume: - radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea lui B. la poziția B1 din C.F. nr. x Cluj-Napoca (C.F. vechi nr. x), nr. cadastral x, cu privire la imobilul teren în suprafață de I .576 m.p., de sub Al; - radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea lui B. sub B1 din C.F. nr. x Cluj-Napoca (Baciu), nr. cadastral x, cu privire la imobilul teren în suprafață de 1 .576 m.p., de sub Al; - radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea lui B. din C.F. nr. x Baciu, nr. topo. x, cu privire la imobilul teren în suprafață de 1.576 m.p., de sub A+l . - să se dispună restabilirea situației anterioare de carte funciară, în sensul reînscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1.576 m.p., situat în Cluj-Napoca, Calea x nr. 179/B, în favoarea reclamantei. - să se dispună radierea dreptului de servitute de trecere constituit fără drept de către pârât în favoarea imobilului teren în suprafață de 1.576 m.p., asupra imobilului proprietatea subscrisei A.., înscris în C.F. nr. x, și anume: - radierea dreptului de servitute de trecere înscris sub B2 în C.F. nr. x Cluj-Napoca (C.F. vechi nr. x) constituit în favoarea imobilului de sub A+l, asupra imobilului înscris în C.F. nr. x; - radierea dreptului de servitute de trecere înscris sub B2 în C.F. nr. x Cluj-Napoca (Baciu) constituit în favoarea imobilului de sub A+l, asupra imobilului înscris în C.F. nr. x, sub A+2; - radierea dreptului de servitute de trecere înscris în favoarea lui B. din C.F. nr. x Baciu, nr. topo. x, constituit în favoarea imobilului de sub A+l asupra imobilului înscris în C.F. nr. x, sub A+2. - să se constate nulitatea absolută, parțială a contractului de ipotecă imobiliară autentificat sub nr. x/16.03.2020 de către notar F., în ceea ce privește terenul în suprafață de 1.576 m.p., înscris în C.F. nr. x Cluj-Napoca, sub Al, nr. cadastral x. - să se dispună radierea din C.F. nr. x Cluj-Napoca, în ceea ce privește terenul în suprafață de 1.576 m.p., nr. cadastral x, de sub Al, a interdicției de înstrăinare și grevare cu sarcini notata sub B4, precum și a dreptului de ipotecă legală intabulat sub C1, înscrieri efectuate în temeiul Contractului de ipotecă imobiliară autentificat sub nr. x/16.03.2020 de către notar F. în favoarea pârâților D. și E.. - să se constate nulitatea absolută, parțială a contractului de ipotecă imobiliară autentificat sub nr. x/18.12.2020 de către notar F., în ceea ce privește terenul în suprafață de 1.576 m.p., înscris în C.F. nr. x Cluj-Napoca, sub Al, nr. cadastral x. - să se dispună radierea din C.F. nr. x Cluj-Napoca, în ceea ce privește terenul în suprafață de 1.576 m.p., nr. cadastral x, de sub Al, a interdicției de înstrăinare și grevare cu sarcini notată sub B6, precum și a dreptului de ipotecă legală intabulat sub C2, înscrieri efectuate în temeiul Contractului de ipotecă imobiliară autentificat sub nr. x/18.12.2020 de către notar F. în favoarea pârâților D. și E.. - să se dispună radierea din C.F. nr. x Cluj-Napoca a notarii de sub B5 a comunității legale de bunuri a pârâtului B. cu soția C., în ceea ce privește terenul în suprafață de 1.576 m.p., nr. cadastral x, de sub Al. - să fie obligați pârâții B. și C., în solidar, la plata cheltuielilor de judecată, conform înscrisurilor justificative care vor fi depuse la dosarul cauzei. La data de 22 aprilie 2022, reclamanta A.. a formulat modificare de acțiune, prin care a arătat că înlocuiește capetele de cerere 2 și 3 cu următoarele: 2. să se dispună rectificarea înscrierilor în C.F. nr. x Baciu, C.F. nr. x Cluj-Napoca (fost 5433 Baciu) și în C.F. nr. x Cluj-Napoca, în sensul anulării, în parte, a încheierilor de Carte funciară nr. x/2000 C.F. și nr. x/22.02.2008 și radierii din cărțile funciare a dreptului de proprietate al pârâtului B. asupra terenului în suprafața de 1.576 m.p., și anume: - radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea lui B. la poziția Bl din C.F. nr. x Cluj-Napoca (C.F. vechi nr. x, respectiv 5433 Baciu), nr. cadastral x, cu privire la imobilul teren în suprafață de 1.576 mp, de sub Al; - radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea lui B. sub Bl. din C.F. nr. x Cluj-Napoca (Baciu)fosta 5433, nr. cadastral x, cu privire la imobilul teren în suprafață de 1.576 m.p., de sub A1; - radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea lui B. din C.F. nr. x Baciu, nr. topo. x, cu privire la imobilul teren în suprafață de 1.576 m.p., de sub A+l. 3. să se dispună restabilirea situației anterioare de carte funciară, în sensul reînscrierii într-o nouă Carte funciară a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1.576 m.p., situat în Cluj-Napoca, Calea x nr. 179/B, în favoarea reclamantei. A menținut celelalte capete de cerere precum și motivele expuse în cererea inițială. Prin cererea de chemare în judecată formulată în dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Cluj-Napoca, reclamantul B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.., să se constate dobândirea de către reclamant a dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren de 1576 m.p. având nr. cad. x înscrisă în C.F. nr. x Cluj-Napoca, calitate de proprietar tabular având reclamantul. Prin încheierea civilă din data de 07 iunie 2021 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepția conexității dosarului nr. x/2020 al Judecătoriei Cluj-Napoca cu dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Cluj și s-a stabilit că instanța competentă să soluționeze cauzele conexate este instanța superioară, respectiv Tribunalul Cluj.

Hotărârea pronunțată în primă instanță Prin sentința civilă nr. 348/2022 din 16 iunie 2022 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr. x/2021, s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., prin lichidator judiciar G., în contradictoriu cu pârâții B., C., D. și E. și, în consecință: Pârâții B. și C. au fost obligați să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 1.576 m.p., situat în Cluj-Napoca, Calea x nr. 179/B, înscris în prezent în C.F. nr. x Cluj-Napoca, cu nr. cadastral x. S-a dispus rectificarea înscrierilor din C.F. nr. x Baciu, C.F. nr. x Cluj-Napoca și C.F. nr. x Cluj-Napoca, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtului B., asupra terenului în suprafață de 1.576 m.p., și anume: - radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâtului B. la poziția B1 din C.F. nr. x Cluj-Napoca, cu nr. cadastral x, cu privire la imobilul teren în suprafață de 1.576 mp, de sub A1; - radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâtului B. sub B1 din C.F. nr. x Cluj-Napoca, cu nr. cadastral x, cu privire la imobilul teren în suprafață de 1.576 m.p., de sub A1; - radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâtului B. din C.F. nr. x Baciu, cu nr. topo. x, cu privire la imobilul teren în suprafață de 1.576 m.p., de sub A1. S-a dispus restabilirea situației anterioare de carte funciară, în sensul reînscrierii în C.F. nr. x a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1.576 m.p., situat în Cluj-Napoca, Calea x nr. 179/B, în favoarea reclamantei. S-a dispus radierea dreptului de servitute de trecere constituit în favoarea imobilului teren în suprafață de 1.576 m.p., asupra imobilului proprietatea reclamantei, înscris în C.F. nr. x, și anume: - radierea dreptului de servitute de trecere înscris sub B2 în C.F. nr. x Cluj-Napoca constituit în favoarea imobilului de sub A+1, asupra imobilului proprietatea reclamantei înscris în C.F. nr. x; - radierea dreptului de servitute de trecere înscris sub B2 în C.F. nr. x Cluj-Napoca constituit în favoarea imobilului de sub A+l, asupra imobilului proprietatea reclamantei înscris în C.F. nr. x, sub A+2; - radierea dreptului de servitute de trecere înscris în C.F. nr. x Baciu, nr. topo. x, constituit în favoarea imobilului de sub A+l asupra imobilului proprietatea reclamantei înscris în C.F. nr. x, sub A+2. S-a constatat nulitatea absolută, parțială a contractului de ipotecă imobiliară autentificat prin încheierea nr. 1080/16.03.2020 a BIN F., în ceea ce privește terenul în suprafață de 1.576 m.p., înscris în C.F. nr. x Cluj-Napoca, cu nr. cadastral x. S-a dispus radierea din C.F. nr. x Cluj-Napoca, în ceea ce privește terenul în suprafață de 1.576 m.p., cu nr. cadastral x, a interdicției de înstrăinare și grevare cu sarcini notata sub B4, precum și a dreptului de ipotecă legală intabulat sub C1, în favoarea pârâților D. și E.. S-a constatat nulitatea absolută, parțială a contractului de ipotecă imobiliară autentificat prin încheierea nr. 3448/18.12.2020 a BIN F., în ceea ce privește terenul în suprafață de 1.576 m.p., înscris în C.F. nr. x Cluj-Napoca, cu nr. cadastral x. S-a dispus radierea din C.F. nr. x Cluj-Napoca, în ceea ce privește terenul în suprafață de 1.576 m.p., cu nr. cadastral x, a interdicției de înstrăinare și grevare cu sarcini notata sub B6, precum și a dreptului de ipotecă legală intabulat sub C2, în favoarea pârâților D. și E.. S-a dispus radierea din C.F. nr. x Cluj-Napoca a notării de sub B5, a comunității legale de bunuri a pârâtului B. cu soția C., în ceea ce privește terenul în suprafață de 1.576 m.p., cu nr. cadastral x. S-s respins cererea având ca obiect anularea în parte a încheierilor de carte funciară nr. x/2000 și nr. y/2008. S-a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B. în contradictoriu cu pârâta A..

Hotărârea pronunțată în apel Prin decizia nr. 36/A/2023 din 02 februarie 2023, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul B., împotriva deciziei civile nr. 348/2022 din 16.06.2022 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr. x/2021.

Calea de atac formulată în cauză. Împotriva deciziei civile nr. 36/A/2023 din 02 februarie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă au declarat recurs pârâții B. și C.. Prin cererea de recurs, întemeiată pe ipotezele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6) și 8) din C. proc. civ., recurenții au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași curți de apel. În dezvoltarea acestor motive, recurenții au susținut, în esență, că în soluționarea cererii de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, instanța de apel a reținut, în mod greșit, că legea aplicabilă pretenției deduse judecății este C. civ. și nu Decretul-lege nr. 115/1938; că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de către art. 27 din Decretul-lege nr. 115/1938, dând eficiență, în mod eronat, dispozițiilor art. 563 alin. (1) din C. civ. După expunerea situației de fapt, au apreciat recurenții că întregul raționament juridic al instanței este eronat, în ceea ce privește interpretarea dispozițiilor art. 72 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, a dispozițiilor art. 27 din Decretul-lege nr. 115/1938 precum și ale art. 563 alin. (1) din C. civ., rezultând de aici și o neaplicare a deciziei nr. 86/2007 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii. Astfel, au învederat că art. 60 din Legea nr. 7/1996 stabilește că acțiunilor întemeiate inclusiv pe dispozițiile art. 27 din Decretul-lege nr. 115/1938, în curs de judecată la intrarea în vigoare a legii, se vor soluționa potrivit dispozițiilor legale anterior menționate. Totodată, au susținut că raționamentul instanței este greșit, întrucât Legea nr. 7/1996, în forma în vigoare în anul 2000, anul la care trebuie să se facă raportarea, din perspectiva începutului posesiei asupra suprafeței de teren de 1576 mp, prevede la art. 72 alin. (2) că, la data finalizării lucrărilor cadastrale și a registrelor de publicitate imobiliară pentru întreg teritoriul administrativ al unui județ își încetează aplicabilitatea, pentru județul respectiv, dispozițiile Decretului-lege nr. 115 din 27 aprilie 1938 pentru unificarea dispozițiilor referitoare la cărțile funciare. Legea nr. 7/1996 nu conține reglementări proprii cu privire la uzucapiune, iar lucrările cadastrale și registrele de publicitate imobiliară nu sunt finalizate la nivelul județului Cluj nici în prezent, cu atât mai puțin în anul 2000, sens în care susținerea că posesia începută de reclamantul B. în anul 2000 ar fi situată temporal ulterior Decretului-lege nr. 115/1938 este, în mod cert, greșită. În același sens, este și decizia nr. 86/2007 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție care menționează, între altele, că, în absența unor dispoziții cu caracter tranzitoriu, care să stabilească raportul dintre legea veche (normele cuprinse în art. 27 și 28 din Decretul-lege nr. 115/1938) și legea nouă (prevederile C. civ. referitoare la uzucapiune), trebuie să se recurgă la interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 69 alin. (2) și (3) cu referire la art. 56 alin. (1) și art. 58 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, republicată". Sub acest aspect este de reținut că prin art. 69 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, republicată, s-a prevăzut că numai la finalizarea lucrărilor cadastrale și a registrelor de publicitate imobiliară pentru întreg teritoriul administrativ al unui județ își încetează aplicabilitatea Decretul-lege nr. 115/1938, iar, în conformitate cu dispoziția alin. (3) al aceluiași articol, doar ca urmare a definitivării cadastrului la nivelul întregii țări intervine și abrogarea acestui decret. Din această dispoziție a Legii nr. 7/1996, prin care s-a reglementat regimul generalul al cadastrului și al publicității imobiliare, rezultă astfel neîndoielnica voință a legiuitorului de a institui o aplicare treptată a noii legi, cu consecința incidenței, în continuare, a vechilor dispoziții ale Decretului-lege nr. 115/1938 în regimul de carte funciară. Tot astfel, în actuala reglementare, ca urmare a modificării ce i s-a adus prin titlul XII din Legea nr. 247/2005, art. 58 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, republicată, prevede că în regiunile de carte funciară supuse Decretului-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare sau, după caz, Legii nr. 242/1942 pentru transformarea cărților funciare provizorii din Vechiul Regat în cărți de publicitate funciară, înscrierile privitoare la imobile, cuprinse în cărțile funciare sau, după caz, în cărțile de publicitate funciară, vor continua să fie făcute în aceste cărți, cu respectarea și în condițiile dispozițiilor prezentei legi. Așa fiind, în raport cu conținutul ce s-a dat succesiv articolului sus-menționat, se impune să se considere că numai înscrierile ulterioare intrării în vigoare a Legii nr. 7/1996 vor trebui făcute cu respectarea prevederilor acestei legi. De aceea, se impune să se rețină că în timp legea veche (Decretul-lege nr. 115/1938) ultraactivează în întregul ei. În continuare, recurenții au învederat că odată lămurit temeiul juridic, trebuie analizat dacă sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute de art. 27 din Decretul-lege nr. 115/1938, respectiv dacă s-a împlinit termenul de 10 ani pentru posesie și dacă aceasta a fost exercitată cu bună credință. În ceea ce privește posesia de 10 ani exercitată asupra suprafeței de teren de 1576mp, pe lângă faptul ca este o chestiune care ține de starea de fapt și nu poate face obiectul controlului judiciar în recurs, este și un aspect care nu a fost contestat de către părțile în litigiu și nici nu a fost criticat de către instanța de judecată. Instanța de apel a reținut însă, în mod greșit, aplicabilitatea dispozițiilor art. 1897 C. civ., în condițiile în care trebuia reținut art. 27 din Decretul-lege nr. 115/1938. Buna-credință nu se analizează raportat la nevalabilitatea titlului și la norma legală încălcată, aspecte care exista ab initio pentru a discuta despre aplicabilitatea art. 27 din Decretul-lege nr. 115/1938. Contrar opiniei instanței, buna-credință trebuie analizată în relație cu posesia și presupune ca cel care stăpânește bunul să aibă convingerea că o face în calitatea sa de titular al dreptului de proprietate. Or, reținerea instanței lansează o prezumție (absolută) de rea-credință în sarcina recurentului B., bazată pe obligația de cunoaștere a dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 54/1998 și duce la imposibilitatea de aplicare a dispozițiilor art. 27 din Decretul-lege nr. 115/1938. Legiferarea acestui caz de uzucapiune de către legiuitor a avut în vedere exact corectarea situațiilor cum este cea în cauză. Curățarea, vindecarea titlului nevalabil, înscris în cartea funciară, se poate realiza prin trecerea timpului prin exercitarea unei posesii de buna-credință asupra bunului înscris. De asemenea, subliniază faptul că ambele părți au avut reprezentarea transferului dreptului de proprietate, respectiv de ieșire din patrimoniul intimatei a suprafeței de teren de 1576 mp, acest aspect fiind demonstrat de pasivitatea intimatei ulterior încheierii celor două convenții din anul 2000. Arată că practica fostului Tribunal Suprem, actuală și acum în materia analizată, menționează că dacă titularul unui drept real imobiliar înscris în cartea funciară în temeiul unui act nevalabil a exercitat cu buna-credință, timp de 10 ani, posesia corespunzătoare acelui drept, el dobândește pe cale de uzucapiune dreptul real intabulat în favoarea sa în cartea funciară. O asemenea uzucapiune are ca efect ștergerea viciilor titlului de dobândire, consolidând starea de aparentă creată prin înscrierea făcută pe baza unui titlu nevalabil. Aceasta uzucapiune se produce cu efect retroactiv, în sensul ca titularul dreptului real imobiliar înscris în cartea funciară în temeiul unui titlu nevalabil își va vedea situația juridică consolidată, chiar de la data înscrierii făcute în favoarea sa, ca și când aceasta înscriere s-ar fi făcut în temeiul unui titlu valabil (Decizia 493/1968 a fostului Tribunal Suprem). Ca atare, interpretarea și analizarea corecta a bunei-credințe trebuia realizată în raport cu posesia exercitată asupra suprafeței de teren de 1576 mp timp de 10 ani de la momentul înscrierii în cartea funciară și nu raportat la titlul nevalabil; dispoziția legală încălcată la momentul înscrierii în cartea funciară devine practic irelevantă datorită înscrierii dreptului timp de 10 ani în cartea funciara, pasivitatea oricărei persoane care ar fi putut contesta înscrierea în cartea funciara fiind sancționată de către legiuitor. Recurenții au învederat că nu se poate susține că recurentul deține fără drept terenul, întrucât actul adițional nu s-ar fi încheiat în formă autentică, întrucât, în realitate, posesia a fost transferată în temeiul convenției din 23.05.2000. Ca atare, promovarea unei acțiuni în revendicare de către intimata nu poate fi primită. Obligația încheierii ulterioare a unui contract autentic de vânzare-cumpărare aparține ambelor părți și nu doar recurentului B., așa cum pare să se desprindă din motivarea instanței care, admițând acțiunea în revendicare tinde să sancționeze recurentul făcând abstracție de raporturile părților. Practic, potrivit contractelor încheiate între părți, recurentul și-a îndeplinit integral obligațiile izvorâte din aceste acte juridice, inclusiv de plată a prețului, singura care nu și-a executat integral obligațiile contractuale este tocmai intimata, care a omis să transfere dreptul de proprietate asupra terenului; iar acțiunea în revendicare se grefează exact pe aceasta vina contractuală. Prin urmare, acțiunea în revendicare are la bază conduita culpabilă a A.., care nu și-a executat integral obligațiile și dorește ca, pe lângă preț, să redobândească și dreptul de proprietate asupra terenului. Consideră așadar, că instanța de apel nu a analizat cu atenție demersul procesual al intimatei din perspectiva temeiului juridic al cererii de chemare în judecată și a situației dintre părți. Totodată, arată că, analizând dispozițiile art. 563 din C. civ. și chestiunile invocate de către intimată, se poate observa, cu ușurință, că aceste condiții nu sunt îndeplinite. Recurentul nu deține fără drept posesia asupra suprafeței de teren de 1576 mp. Aceasta i s-a transferat odată cu încheierea actului adițional la contractul din 30.12.1999, conform art. 1.5 din contractul inițial

Apărările formulate în cauză Intimata-reclamantă A.., prin lichidator judiciar G. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea recursului ca fiind formulat de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, în ce privește recurenta C., ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale active, cu privire la motivele de recurs invocate în raport de cererea înregistrată, în dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Cluj-Napoca, precum și anularea recursului, raportat la prevederile art. 489 alin. (2) coroborat cu art. 488 din C. proc. civ., cu referire la motivele de casare de la art. 488 alin. (1) punctul 6) și punctul 8) din C. proc. civ. În subsidiar, a solicitat să se respingă recursul ca nefondat, cu consecința menținerii deciziei civile nr. 36/A/02.02.0023 a Curții de Apel Cluj pronunțate în dosarul nr. x/2021, ca legală. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse. În primul rând, Înalta Curte de Casație și Justiție notează că instanțele devolutive au fost învestite cu soluționarea dosarului nr. x/2021 al Tribunalului Cluj, care avea ca obiect acțiunea în revendicare, radiere înscrieri în cartea funciară și constatarea nulității absolute a contractelor de ipotecă, cerere formulată de reclamanta A.., în contradictoriu cu pârâții B., C., D. și E.. De asemenea, s-a dispus conexarea dosarului nr. x/2020 al Judecătoriei Cluj-Napoca, având ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B. în contradictoriu cu pârâta A.., prin care s-a solicitat să se constate dobândirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren de 1576 m.p. având nr. cad. x înscrisă în C.F. nr. x Cluj-Napoca, ca efect al uzucapiunii. În conformitate cu cadrul procesual stabilit, conform actelor de învestire ale instanțelor de judecată, recurenta C. a dobândit calitatea procesuală pasivă numai în acțiunea în revendicare (dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Cluj), aceasta neavând calitate procesuală activă în acțiunea în constatarea uzucapiunii, care a format obiectul dosarului nr. x/2020 Cadrul procesual, așa cum a fost conturat în fața primei instanțe, nu a fost contestat de către niciuna dintre părți nici în fața instanței de apel și nici în fața instanței de recurs. Prin urmare, în calea de atac extraordinară, C. are calitate procesuală și poate formula critici numai cu privire la modul de soluționare al acțiunii în revendicare (dosarul nr. x/2021). Chiar dacă aceasta a formulat un memoriu comun cu B., instanța supremă poate primi și analiza numai criticile formulate de recurentă, sub aspectul modului de soluționare al acțiunii în revendicare. Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu a fost contestat acest aspect în calea de atac extraordinară de către recurentă, împrejurare față de care nu se impune analizarea lipsei calității procesuale active a acesteia, prin mijlocul procedural al invocării excepției procesuale. În realitate, se impune doar identificarea și analizarea criticilor, care pot fi invocate de către recurentă, prin raportare la reperele fixate de către părți, în virtutea principiului disponibilității. În al doilea rând, se evidențiază faptul că recurentul B. are calitate procesuală și poate formula critici atât cu privire la modul de soluționare al acțiunii în revendicare (dosarul nr. x/2021), cât și cu privire la acțiunea în constatarea uzucapiunii (dosarul nr. x/2005). În al treilea rând, în conformitate cu art. 494 cu referire la art. 477 alin. (1) din C. proc. civ., se vor avea în vedere limitele recursului, așa cum au fost stabilite de către părți, prin memoriul formulat. Astfel, modalitatea de soluționare a celorlalte capete de cerere, care au fost tranșate de către instanțele devolutive au intrat în puterea lucrului judecat, ca efect al neexercitării căilor de atac prevăzute de lege. Cu privire la motivele de recurs invocate de recurenții, se constată că s-a susținut incidența cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6) și 8) din C. proc. civ. Motivul de recurs - art. art. 488 alin. (1) pct. 6) din C. proc. civ.- este invocat pur formulat, nefiind indicate nemulțumirile recurenților cu privire la considerentele instanței de apel. În realitate, recurenții sunt nemulțimiți de modalitatea de aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 72 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, a art. 27 din Decretul-lege nr. 115/1938, precum și a dispozițiilor art. 563 alin. (1) din C. civ., critici care se subsumează motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ. I. Cu privire la cererea înregistrată în dosarul nr. x/2020, vizând constatarea dreptului de proprietate asupra terenului, în suprafață de 1576 mp, prin uzucapiune, fundamentată pe dispozițiile art. 27 din Decretul-lege nr. 115/1938, recurentul B. susține că instanța de apel, în mod greșit, a statuat ca fiind aplicabile prevederile vechiul C. civ. în materia uzucapiunii, respectiv art. 1897 C. civ., fiind incidente dispozițiile art. 27 din Decretul-lege nr. 115/1938 referitoare la uzucapiunea tabulară. Această critică este neîntemeiată, pentru următoarele considerente: Plecând de la situația premisă, așa cum a fost stabilită de către instanțele devolutive și necontestată de către recurent, respectiv împrejurarea că posesia a început în anul 2000, Înalta Curte de Casație și Justiție relevă că, în raport de momentul temporal menționat, sunt incidente în cauză dispozițiile vechiul C. civ. în materie de uzucapiune, condițiile de fond ale uzucapiunii fiind guvernate de legea în vigoare la data începerii posesiei, neputând fi invocate dispozițiile art. 27 din Decretul-lege nr. 115/1938. Astfel, la data nașterii raportului juridic, era în vigoare Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, care a înlocuit regimul de publicitate imobiliară prin registre de transcripțiuni și inscripțiuni și pe cel prin cartea funciară. Acest act normativ nu a mai consacrat cazurile speciale de uzucapiune prevăzute de Decretul-lege nr. 115/1938. În contextul în care, prevederile Legii nr. 7/1996, cu modificările ulterioare nu au reglementat în niciun fel prescripția achizitivă în sistem de carte funciară, în privința posesiilor începute după intrarea în vigoare a acestei legi, este aplicabilă uzucapiunea de drept comun, reglementată de C. civ., așa cum în mod corect, au reținut instanțele devolutive. Pornind de la principiul retroactivității efectelor uzucapiunii (coborând în timp până la data la care aceasta a început) și de la regula de aplicabilitate generală, potrivit căreia verificarea îndeplinirii condițiilor uzucapiunii se supune normelor juridice în vigoare la data la care posesorul a început să prescrie achizitiv, în doctrină, s-a mai susținut că momentul la care trebuie să fie raportată data intrării în vigoare a Legii nr. 7/1996 nu este acela al introducerii acțiunii având ca obiect constatarea împlinirii uzucapiunii și a producerii efectelor sale, ci cel al începerii, respectiv al împlinirii termenului de prescripție achizitivă. Astfel, în teritoriile de carte funciară, pentru uzucapiunile începute și împlinite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 7/1996, sunt aplicabile dispozițiile Decretului-lege nr. 115/1938, independent de promovarea ulterioară a cererii introductive, având ca obiect tocmai constatarea acestui fapt. În cazul unei uzucapiuni începute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 7/1996 și împlinite după acest moment, nici doctrina și nici practica judiciară nu au avut un punct de vedere unitar. Unificarea practicii judiciare s-a realizat prin Decizia nr. LXXXVI (86) din 10 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 697 din 14 octombrie 2008). Prin această decizie s-a statuat că, în situația prescripțiilor achizitive începute sub imperiul Decretului-lege nr. 115/1938 și împlinite după intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996, acțiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară sunt guvernate de dispozițiile legii vechi, respectiv ale Decretului-lege nr. 115/1938. Interpretând per a contario dispozitivul deciziei menționate, ținând cont și de considerentele acesteia, concluzia firească este că, în situația prescripțiilor achizitive începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996, acțiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune sunt guvernate numai de dispozițiile C. civ. În acest sens, există și reglementarea prevăzută în art. 60 din Legea nr. 7/1996, care normează că "Acțiunile introduse în temeiul art. 22, 23, 27, 28 și 34-40 din Decretul-lege nr. 115 din 27 aprilie 1938 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare, aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor soluționa potrivit dispozițiilor legale sus-menționate". Această normă tranzitorie nu este incidentă în cauză, fiind neîntemeiată susținerea recurentului, deoarece reglementează numai ipoteza acțiunilor aflate în curs de soluționare la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 7/1996. O dovadă în plus, în sensul că art. 60 din Legea nr. 7/1996 a avut în vedere doar acțiunile în curs de judecată, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a acestei legi, este modul în care s-a statuat de către instanța supremă prin Decizia nr. LXXXVI (86) din 10 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 697 din 14 octombrie 2008). Se impune precizarea că, potrivit art. 60 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, în regiunile de carte funciară supuse Decretului-lege nr. 115/1938, înscrierile privitoare la imobile, cuprinse în cărțile funciare, vor continua să fie făcute în aceste cărți, cu respectarea și în condițiile Legii nr. 7/1996. Împrejurarea că înscrierile se vor efectua, totuși, în vechile cărți funciare nu trebuie să creeze îndoială cu privire la aplicabilitatea Legii nr. 7/1996, deoarece vechile cărți funciare constituie, temporar, doar suportul material al înscrierilor, până la momentul întocmirii noilor cărți funciare. In plus, așa cum rezultă chiar din cuprinsul textului legal, procedura de înscriere și efectele înscrierilor vor fi cele prevăzute de Legea nr. 7/1996, în vigoare. Soluția aplicabilității unitare a noului sistem de publicitate imobiliară, pe teritoriul întregii țări, se desprinde și din reglementarea conținută în art. 61 alin. (1) din Legea nr. 7/1996. Textul menționat se referă la imobilele situate pe un teritoriu administrativ, pentru care nu s-au definitivat documentele cadastrului general, precum și la terenurile pentru care s-au emis titluri de proprietate în temeiul legilor funciare, prevăzând că, actele și faptele juridice privind aceste imobile se vor înscrie în câte o carte funciară, pe baza documentației cadastrale întocmite de o persoană fizică sau juridică autorizată potrivit legii. Cu privire la lămurirea înțelesului prevederilor art. 72 alin. (2) și (3) din Legea nr. 7/1996, din interpretarea cărora recurentul susține că, în regiunile de carte funciară, Decretul-lege nr. 115/1938 rămâne aplicabil până la definitivarea lucrărilor cadastrale și a registrelor de publicitate imobiliară pentru întreg teritoriul administrativ al unui județ, se evocă următoarele: Aplicabilitatea temporară a sistemului anterior de publicitate imobiliară, prevăzută de art. 72 alin. (2) și (3) din lege, trebuie înțeleasă în sensul că înscrierile efectuate în cărțile funciare existente anterior intrării în vigoare a legii noi, vor continua să producă efectele juridice prevăzute de legea veche, în vigoare la data înscrierii, și nu în sensul că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996, s-ar mai aplica dispozițiile prevăzute de actele normative, care reglementează vechile sisteme de publicitate imobiliară. In acest sens, este concludent art. 58 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, care prevede că: "Înscrierile făcute în conformitate cu actele normative în vigoare în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni, în cărțile funciare și în cărțile de publicitate funciară, înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi, își vor produce și după această dată efectele prevăzute, cu excepția cazurilor în care drepturile de proprietate și celelalte drepturi reale au fost afectate în orice mod prin efectul legii". Concluzia, care rezultă din examinarea acestor dispoziții legale este că, pentru imobilele situate în regiunile de carte funciară supuse Decretului-lege nr. 115/1938, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 7/1996, înscrierile în cartea funciară, operate după această dată, precum și efectele acestora sunt guvernate de dispozițiile legii noi, indiferent dacă aceste înscrieri se efectuează în vechile cărți funciare, sau în cele noi, întocmite conform art. 61 alin. (1). Pentru considerentele expuse, fructificând criteriul debutului curgerii prescripției achizitive, Înalta Curte de Casație și Justiție relevă că sunt incidente demersului juridic dedus judecății, prevederile vechiul C. civ. privind uzucapiunea și nu prevederile art. 27 din Decretul-lege nr. 115/1938. Având în vedere că dispozițiile privind uzucapiunea tabulară invocate de către recurent nu sunt aplicabile în litigiul pendinte, se constată că, în mod corect, instanțele devolutive au respins demersul judiciar formulat de către recurent. Instanța de recurs nu va analiza uzucapiunea de bună-credință de 10-20 de ani, consacrată de dispozițiile art. 1897 din C. civ., întrucât excede obiectului litigiului, așa cum a fost stabilit, de către recurent prin reperele fixate (obiect, cauză, temei juridic) în virtutea principiului disponibilității. Cu privire la critica referitoarea la reaua-credință, se reține că instanța de apel a statuat, pe baza probatoriilor administrate în cauză, că recurentul nu a fost de bună-credință, deoarece a cunoscut viciile titlului său la momentul încheierii actului adițional la contractul de vânzare-cumpărare. Stabilirea situației de fapt este apanajul instanțelor devolutive și reprezintă aspecte de netemeinicie, și nu legalitate, motiv pentru care excede analizei instanței de recurs. Pentru toate argumentele expuse, va constata că nu sunt întemeiate criticile formulate de către recurent cu privire la modalitatea de soluționare a acțiunii în constatarea dreptului de proprietate asupra terenului, în suprafață de 1576 mp, prin uzucapiune. II. Cu privire la acțiunea în revendicare, care formează obiectul dosarului dosarului nr. x/2021 al Tribunalului Cluj, recurenții B. și C. susțin că au fost aplicate, în mod greșit, dispozițiile art. 563 alin. (1) din C. civ. Potrivit art. 563 din C. civ. "(1) Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul. (2) Dreptul la acțiunea în revendicare este imprescriptibil, cu excepția cazurilor în care prin lege se dispune altfel". Pe fondul acțiunii în revendicare, se învederează că aceasta reprezintă acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar sau împotriva posesorului, care invocă un drept de proprietate asupra bunului posedat (în sensul de drept la restituirea efectivă în natură a imobilului). Scopul declanșării acțiunii în revendicare îl constituie restituirea efectivă a bunului/sau echivalentului valoric al acestuia, în cazul în care bunul a pierit și reintrarea acestuia în patrimoniul adevăratului proprietar. Cel care declanșează litigiul invocă împrejurarea că are un drept de proprietate în patrimoniul său asupra imobilului litigios, în sensul de a obține restituirea efectivă în natură a bunului. În practica judiciară, au apărut următoarele cazuri: O primă situație este aceea în care ambele părți prezintă câte un titlu cu privire la imobilul în litigiu. Într-o asemenea ipoteză, se va avea în vedere proveniența titlurilor. Astfel: - dacă ambele titluri provin de la același autor, iar numai unul dintre dobânditori și-a înscris titlul său în cartea funciară, atunci acesta va avea câștig de cauză; - dacă ambele titluri provin de la același autor, iar ambii dobânditori și-au înscris titlurile în cartea funciară, atunci va avea câștig de cauză cel care și-a înscris mai întâi titlul (qui prior tempore, potior iure); - dacă ambele titluri provin de la același autor, iar niciunul dintre dobânditori nu și-a înscris titlul său în cartea funciară, atunci va avea câștig de cauză cel al cărui titlu are data mai veche (explicația acestei soluții constă în aceea că autorul nu mai putea înstrăina în mod valabil imobilul a cărui proprietate o transmisese în prealabil primului do­bân­ditor - nemo dat quod non habet), cu excepția cazului când ambele părți în litigiu produc ca titlu câte un testament redactat de aceeași per­soană și având ca obiect același imobil, caz în care va câștiga legatarul din testamentul ulterior, întrucât ultimul legat l-a revocat pe cel anterior; - dacă cele două titluri provin de la autori diferiți, urmează a se com­para titlurile sau alte moduri de dobândire a proprietății pe care se înte­meiază drepturile autorilor, dându-se câștig celui al cărui autor avea un drept preferabil (fundamentul acestei soluții este principiul nemo dat quod non habet). b) A doua situație este aceea în care numai una dintre părțile în liti­giu are titlu sau se poate prevala de un alt mod de dobândire a pro­prie­tății. Dacă într-o asemenea poziție se află, în principiu, reclamantul, iar acțiunea în reven­di­care imobiliară se admite, fiind însă necesar, dacă este cazul, ca data titlului să fie anterioară datei la care pârâtul a intrat în posesia imo­bilului. Dacă pârâtul este cel care are titlu sau invocă un alt mod de dobân­dire a proprietății, acțiunea în revendicare imobiliară se va respinge. c) A treia situație este aceea în care niciuna dintre părțile în litigiu nu produce un titlu și, desigur, nu se invocă uzucapiunea sau un alt mod originar de dobândire a proprietății. Aplicând principiile enunțate, se evidențiază următoarele: Titlul de proprietate al intimatei A.. A.. este proprietara imobilului teren în suprafață de 1.576 mp, situat în Cluj - Napoca, Calea x nr. 179/B, judetul Cluj, acesta fiind dobândit în temeiul Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale și al H.G. nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat. În acest sens, la data de 26.01.2000 a fost emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria x/2334 de către Ministerul Agriculturii și Alimentației pentru suprafața de teren de 34.109 mp, identificată conform Anexei. Au fost îndeplinite formalitățile de publicitate imobiliară a dreptului său de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 1.576 mp, acesta fiind înscris inițial în C.F. nr. x Baciu (parte a imobilului de 34.109 mp), iar ulterior dezmembrării a fost intabulat în C.F. nr. x Baciu, conform celor relevate la sectiunea B. Reclamanta deține un titlu valabil privind dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului în cauză, aspect necontestat de către niciuna dintre părți. Titlul de proprietate al recurentului B. Contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată nr. 2009/30.12.1999, încheiat între subscrisa A.. și B., a avut ca obiect imobilul construcție "atelier mecanic antrepozit frigorifer Baciu", situat în Cluj-Napoca, Calea x nr. 179/B, judetul Cluj, menționându-se, în mod expres, că imobilul teren în suprafață de 1.576 mp nu face obiectul acestui contract. Ulterior, la data de 23.05.2000, a fost încheiat actul adițional la contract. Prin acesta s-a completat obiectul contractului cu imobilul teren în suprafață de 1.576 mp aferent construcției "atelier mecanic antrepozit frigorifer Baciu", prețul de vânzare fiind stabilit la suma de 62.882.400 RON plus TVA, ce urma a fi achitată în termen de 5 zile de la data semnării actului adițional. Cu toate acestea, B. nu a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului teren în cauză, întrucât contractul de vânzare-cumpărare nr. x/30.12.1999, astfel cum a fost modificat prin actul adițional, nu este apt să transfere acest drept, neîndeplinind condițiile de formă impuse ad validitatem de către legiuitor pentru vânzarea terenurilor. În acest sens, sunt pe deplin edificatoare dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 54/1998 (în vigoare la data încheierii contractului și a actului adițional) potrivit cărora: "(1) Terenurile situate în intravilan și extravilan pot înstrăinate și dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în forma autentică." Așadar, transferul dreptului de proprietate în ceea ce privește imobilul teren s-ar fi putut realiza doar în măsura în care părțile ar fi încheiat un contract de vânzare-cumpărare în formă autentică, nu doar un contract sub semnătură privată, lipsit de forța juridică translativă a acestui drept. În consecință, recurenții nu dețin un titlu de proprietate pentru a-l opune intimatei. Cu toate acestea, recurenții susțin că nu putea fi promovată împotriva lor acțiunea în revendicare, întrucât au calitatea de posesori de bună-credință și că proprietarul a transmis acest atribut al dreptului, în temeiul actului adițional la contractul de vânzare-cumpărare. Înalta Curte de Casație și Justiție notează că ne aflăm în ipoteza acțiunii în revendicare formulate de intimata (S.C. A.) care deține un titlu de proprietate valabil împotriva unor posesori neproprietari (B. și C.), care nu invocă un titlu de proprietate în favoarea lor, ci o posesie legitimă, dobândită chiar de la proprietar. Se relevă că acțiunea în revendicare reprezintă remediul legal pus la îndemâna proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, indiferent dacă acesta este bună-credință sau de rea-credință. Scopul declanșării acțiunii în revendicare îl constituie redobândirea stăpânirii materiale a bunului de la posesor, indiferent de modalitatea în care a intrat în posesia bunului. Dreptul de proprietate al reclamantei, ca drept exclusiv, absolut și perpetuu îi conferă titularului posesia, folosința și dispoziția asupra unui bun și este ocrotit de prevederile art. 555 din C. civ., art. 1 din Primul Protocol aditional la CEDO, art. 44 din Constitutia Romaniei și art. 17 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene. Cel mai important și eficient mijloc specific de apărare a dreptului de proprietate pus la dispoziție de legiuitor este acțiunea în revendicare, care este menită să determine obținerea pe cale judecătorească a recunoașterii dreptului de proprietate și, mai ales, restituirea imobilului de la persoana, care îl posedă. Aceasta nu poate fi paralizată prin invocarea unei posesii dobândite chiar de la proprietar, ci doar prin opunerea unui titlul de proprietate valabil (act translativ de proprietate/hotărârea judecătorească care să țină loc de act de vânzare-cumpărare) sau prin dobândirea dreptului de proprietate, ca efect al uzucapiunii. Exercitarea doar a posesiei, în temeiul unui act adițional, sub forma unei chitanțe de mână încheiate cu proprietarul, nu este de natură a paraliza efectele acțiunii în revendicare. Împrejurarea că între părți există și raporturi contractuale, consecință a existenței actului adițional la contractul de vânzare-cumpărare nr. x/30.12.1999 nu poate fi opusă în cadrul unei acțiunii în revendicare, întrucât este facultatea proprietarului unui bun de a declanșa cel mai energic demers judiciar pentru a-și valorifica dreptul de proprietate sau de a opta pentru o acțiune contractuală, prin raportare la scopul urmărit și la șansele de reușită. Astfel, acțiunea în revendicare este imprescriptibilă, putând fi promovată oricând, iar efectul acesteia constă în readucerea bunului în patrimoniu. În schimb, acțiunea în rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare sau de executare a acestuia este prescriptiblă, iar consecințele admiterii acestora sunt diferite. Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., constatând că nu sunt întemeiate criticile formulate, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.