ÎCCJ, Decizia nr. 218/2021

Asupra contestației în anulare de față, reține următoarele:

I. Hotărârea atacată

Prin decizia civilă nr. 35 din 15 februarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a respins ca tardivă contestația în anulare formulată de A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 116 din 13 iulie 2020, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2020.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva deciziei instanței de retractare, A. S.R.L. a formulat contestație în anulare prin care a invocat motivul prevăzut de art. 503 alin. (1) din C. proc. civ.

În motivare, contestatoarea a susținut, în esență, că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită pentru termenul din 15 februarie 2021, când a fost pronunțată decizia atacată, fiind încălcate prevederile art. 157 alin. (1) lit. c), g), j) și k) din C. proc. civ.. În plus, a arătat că nu a fost prezentă la termenul din 15 februarie 2021.

Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă, susținând că sunt incidente dispozițiile art. 504 alin. (3) din C. proc. civ., deoarece contestatoarea nu mai putea formula o nouă contestație în anulare.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la excepția inadmisibilității contestației în anulare invocată prin raportare la art. 504 alin. (3) din C. proc. civ., instanța supremă reține că acest text de lege prevede că "o hotărâre împotriva căreia s-a exercitat contestația în anulare nu mai poate fi atacată de aceeași parte cu o nouă contestație în anulare, chiar dacă se invocă alte motive."

Textul de lege anterior evocat interzice introducerea de către aceeași parte a unei noi contestații în anulare împotriva aceleiași hotărâri. Or, în prezenta cauză, prima contestație în anulare a fost formulată împotriva deciziei civile nr. 116 din 13 iulie 2020, iar a doua contestație în anulare a fost formulată împotriva deciziei civile nr. 35 din 15 februarie 2021.

Având în vedere că cele două contestații în anulare au fost formulate împotriva unor hotărâri diferite, rezultă că nu este îndeplinită cerința premisă impusă de art. 504 alin. (3) din C. proc. civ., motiv pentru care se impune respingerea excepției inadmisibilității contestației în anulare.

Examinând contestația în anulare, în raport cu motivele invocate și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Contestatoarea invocă motivul de anulare prevăzut de art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., susținând că nu a fost legal citată pentru termenul din 15 februarie 2021, când a fost pronunțată decizia atacată și că nu a fost prezentă la termenul respectiv.

Potrivit art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., "hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata".

Pentru a fi incident motivul de contestație în anulare reglementat textul de lege anterior evocat este necesar ca citarea contestatoarei, pentru termenul la care s-a soluționat cauza, să nu fi fost îndeplinită sau să fi fost nelegal îndeplinită.

Cumulativ cu nerealizarea sau neregularitatea procedurii de citare a contestatoarei, mai trebuie îndeplinită și condiția ca aceasta să nu fi fost prezentă la termenul când a fost soluționată cauza.

Verificând întrunirea cerințelor prevăzute de art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, la dosarul nr. x/2020, se află dovada de înmânare a citației pentru termenul din 15 februarie 2021, către o persoană însărcinată de contestatoare cu primirea corespondenței, cu respectarea art. 162 alin. (1) teza I din C. proc. civ.

Adresa la care a fost comunicată citația coincide cu cea indicată de contestatoare prin contestația în anulare formulată în dosarul nr. x/2020.

Dovada de înmânare a citației respectă cerințele prevăzute, sub sancțiunea nulității, de art. 164 din C. proc. civ.

Dat fiind că înmânarea citației a avut loc la data de 25 ianuarie 2021, iar citația a fost emisă pentru termenul din 15 februarie 2021, rezultă că au respectate și dispozițiile art. 159 teza I din C. proc. civ., conform cărora "citația și celelalte acte de procedură, sub sancțiunea nulității, vor fi înmânate părții cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de judecată."

De asemenea, contrar susținerilor contestatoarei, citația comunicată acesteia pentru termenul din 15 februarie 2021 cuprinde toate mențiunile prevăzute la art. 157 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin urmare, contestatoarea a fost legal citată pentru termenul la care a fost pronunțată decizia atacată, nefiind astfel incident motivul de anulare prevăzut de art. 503 alin. (1) din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 35 din 15 februarie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității contestației în anulare.

Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 35 din 15 februarie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 mai 2021.