ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1401/2021

Ședința publică din data de 17 iunie 2021

Asupra contestației în anulare deduse judecății, reține următoarele:

Prin decizia nr. 2313 din 10 noiembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, au fost respinse, ca inadmisibile, recursurile declarate de pârâta A. împotriva deciziei nr. 204R din 29 mai 2020 și a deciziei nr. 422R din 24 iulie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă.

La 30 martie 2021, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 2313 din 10 noiembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Prin întâmpinare, intimata B. str. x a invocat excepția de netimbrare, excepția inadmisibilității contestației în anulare, în temeiul art. 504 alin. (3) C. proc. civ., excepția nulității pentru nemotivarea căii de atac exercitate și a solicitat amendarea contestatoarei.

Analizând contestația în anulare din perspectiva excepției inadmisibilității, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 504 alin. (3) C. proc. civ. "O hotărâre împotriva căreia s-a exercitat contestația în anulare nu mai poate fi atacată de aceeași parte cu o nouă contestație în anulare, chiar dacă se invocă alte motive."

Textul de lege anterior menționat restrânge condițiile de exercitare a acestei căi extraordinare de atac, statuând expres inadmisibilitatea unei noi contestații în anulare împotriva aceleiași hotărâri, chiar dacă se invocă alte motive.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

Prin art. 129 din Constituția României, cu referire la art. 126 din legea fundamentală, a fost statuat principiul potrivit căruia părțile interesate pot apela la protecția judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparțial de către instanțele competente, legiuitorul impunând în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procedurale în condițiile legii.

Totodată, aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.

Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Se reține că, prin decizia nr. 648 din 25 martie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare promovată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 2313 din 10 noiembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2019.

Întrucât textul legal evocat anterior nu face nicio distincție după cum motivele existau sau nu la data soluționării celei dintâi, o nouă contestație în anulare nu mai poate fi exercitată, chiar dacă prin aceasta s-ar invoca alte motive decât cele din prima contestație.

Aceste prevederi se referă exclusiv la situația în care una și aceeași parte exercită pentru a doua oară calea contestației în anulare, astfel că prezenta cale extraordinară de atac va fi respinsă ca inadmisibilă, fiind de prisos analiza celorlalte excepții și apărări invocate.

Cât privește solicitarea intimatei de a aplica contestatoarei sancțiunea amenzii, Înalta Curte constată că, deși calea de atac este inadmisibilă, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., în sensul că nu s-a probat reaua-credință a contestatoarei în formularea căii de atac, iar soluția de respingere a unei cereri în justiție nu este prin ea însăși dovada certă a săvârșirii unui abuz de drept procesual, ci acesta trebuie să rezulte din circumstanțele cauzei.

În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., reținând culpa procesuală a contestatoarei, Înalta Curte va obliga pe contestatoare la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata B. str. x.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 2313 din 10 noiembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Respinge cererea de amendare a contestatoarei, formulată de intimată.

Obligă pe contestatoare la plata sumei de 500 RON către intimata B. str. x, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 iunie 2021.