ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1064/2021

Ședința publică din data de 21 aprilie 2021

Deliberând asupra contestației în anulare, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia nr. 2595 din 15 decembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva încheierii din 10 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă în dosarul nr. x/2019.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat contestație în anulare, invocând în drept dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Contestația în anulare a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 24 martie 2021, sub număr de dosar x/2021

Prin încheierea din 21 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2021, a fost admisă cererea formulată de doamna judecător B. privind abținerea de la judecata prezentei contestații în anulare.

În ședința publică din 21 aprilie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție a rămas în pronunțare asupra admisibilității căii de atac a contestației în anulare, față de dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Înalta Curte constată că prezenta contestație în anulare este inadmisibilă din perspectiva dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. (în vigoare la momentul demarării litigiului), potrivit cărora nu este supusă niciunei căi de atac decizia pronunțată în completul de filtru în condițiile în care recursul este respins ca inadmisibil (fiind analizată admisibilitatea căii de atac), anulat sau respins pentru că recursul nu îndeplinește condițiile de formă sau pentru că motivele de casare invocate și dezvoltate nu se încadrează în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Sintagma folosită de legiuitor "nu este supusă niciunei căi de atac" cuprinde atât căile de atac ordinare, cât și pe cele extraordinare, din modul în care este redactat textul rezultând că legea nu face nicio distincție între acestea.

Or, unde legea nu distinge, nici judecătorul nu poate face vreo distincție (ubi lex non distinguet, nec nos distinguere debemus).

Astfel, se constată că hotărârea ce face obiectul prezentei contestații în anulare a fost pronunțată în completul de filtru, în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul fiind respins ca inadmisibil printr-o decizie, care, așa cum s-a arătat anterior, nu este supusă niciunei căi de atac.

Se reține că prin dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părților îndeplinirea actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.

Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Astfel cum s-a reținut, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia a cărei anulare se solicită nu este supusă niciunei căi de atac.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Așa fiind, în considerarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., conform cărora:

"în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac", prin raportare la art. 457 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia:

"hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta... ", Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2595 din 15 decembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2595 din 15 decembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2021.