ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2277/2022

Ședința publică din data de 2 noiembrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 4 mai 2018 pe rolul Tribunalului București – secția a VI-a Civilă, sub număr de dosar x/2018, reclamanta A. a chemat în judecată pârâta B. S.A. solicitând ca prin hotărâre ce se va pronunța: să fie obligată pârâta B. S.A. la plata către reclamantă a sumei de 4.400 USD sau echivalent în RON la data plății efective, sumă ce reprezintă despăgubire/indemnizație de asigurare pentru pierderea temporară a capacității/aptitudinii medicale de zbor pentru perioada 31.08.2017-19.12.2017 (110 zile x 40 USD/zi); să fie obligată pârâta B. S.A. la plata către reclamantă a sumei de 65.000 USD sau echivalent în RON la data plății efective, sumă ce reprezintă despăgubire/indemnizație de asigurare pentru pierderea permanentă/definitivă a capacității/aptitudinii medicale de zbor; să fie obligată pârâta B. S.A. la plata către reclamantă a dobânzii legale aferente sumei de 69.400 USD (4.400 USD + 65.000 USD), de la data de 20.02.2018 (dată la care pârâta a fost pusă în întârziere) și până la data achitării efective; să fie obligată pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar.

Prin sentința civilă nr. 2924 din 15 octombrie 2019, Tribunalul București a admis cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B..

A obligat pârâta B. S.A. să plătească reclamantei A. suma de 4400 USD echivalent în RON din ziua plății, reprezentând despăgubire pentru pierderea temporară a capacității medicale de zbor aferentă perioadei 31.08.2017-19.12.2017, 65.000 USD echivalent în RON din ziua plății, reprezentând despăgubire pentru pierderea permanentă a capacității medicale de zbor, precum și la plata dobânzii legale aferentă sumelor de mai sus de la data de 20.02.2018 până la data plății efective a debitului principal.

A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 7469,44 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (7406,44 RON taxă judiciară de timbru și 63 RON taxă INML).

Împotriva sentinței, pârâta B. S.A. a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 1452 din 2 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă, a fost anulat ca netimbrat.

Prin cererea înregistrată sub număr de dosar x/2020, contestatoarea B. S.A. a formulat, în contradictoriu cu intimata A., contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 1452 din 2 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2018.

Prin decizia civilă nr. 263 din 15 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost admisă excepția inadmisibilității contestației în anulare și, în consecință, a fost respinsă contestația în anulare formulată de contestatoarea B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1452 din 2 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata A., ca inadmisibilă.

În termen legal, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., B. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 263 din 15 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă.

În argumentarea cererii de recurs, a arătat că prin decizia recurată, față de dispozițiile art. 503 alin. (3) C. proc. civ., instanța a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de B. S.A., reținând că decizia pronunțată în apel, care a făcut obiectul contestației în anulare, putea fi atacată cu recurs.

În opinia recurentei, din interpretarea și corecta aplicare a art. 504 C. proc. civ., rezultă fără dubiu că o contestație în anulare este inadmisibilă pentru motivul prevăzut la art. 503 alin. (1) atunci când există deschisă calea apelului sau a recursului. Per a contrario, pentru motivele prevăzute la art. 503 alin. (2), contestația în anulare este admisibilă.

Or, astfel cum a reținut și instanța, B. S.A. și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2, și nu pe cele ale art. 503 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care, recurenta apreciază ca fiind admisibilă contestația în anulare.

Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și admiterea contestației în anulare.

Intimata A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., soluția preconizată fiind aceea de admisibilitate în principiu a recursului.

Prin încheierea din 16 martie 2022 a fost încuviințat în unanimitate raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 21 septembrie 2022 a fost admis în principiu recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. (fostă C.) împotriva deciziei civile nr. 263 din 15 februarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă și a fost acordat termen pentru judecarea acestuia.

Înalta Curte de Casație și Justiție, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește invocarea motivului de recurs reglementat de pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., se impune precizarea faptului că acest motiv de casare se referă la încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, însă se constată ca fiind nefondate criticile recurentei subsumate acestui motiv de casare.

Înalta Curte subliniază că legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se solicită instanței care a pronunțat hotărârea atacată în cazurile și în condițiile expres și limitativ prevăzute de lege să anuleze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.

Contrar susținerilor recurentei, decizia atacată a fost pronunțată cu respectarea prevederilor art. 504 C. proc. civ., conform cărora: "contestația în anulare este inadmisibilă dacă motivul prevăzut la art. 503 alin. (1) putea fi invocat pe calea apelului sau a recursului".

Sunt lipsite de justificare susținerile recurentei în sensul că aceasta și-a întemeiat contestația în anulare pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., iar nu pe cele ale art. 503 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care, calea de atac exercitată ar fi fost admisibilă.

În conformitate cu dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.: "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când (....) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale" și cu cele ale art. 503 alin. (3) din același cod "dispozițiile alin. (2) pct. 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs".

Prin urmare, esențial în aprecierea admisibilității contestației în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., este faptul ca această cale extraordinară de atac să fie promovată fie împotriva unei decizii pronunțate în recurs potrivit art. 503 alin. (2) din același cod, fie împotriva unei hotărâri a instanței de apel ce nu poate fi atacată cu recurs potrivit art. 503 alin. (3) din același act normativ.

Astfel cum s-a arătat, contestația în anulare întemeiată pe prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. poate avea ca obiect o hotărâre a instanței de recurs, textul legal având în vedere erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului: "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când (....) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale", iar, în cauză, decizia a cărei anulare s-a solicitat a fost pronunțată în apel.

În acest context juridic, ținând seama că prin contestația în anulare s-a invocat motivul prevăzut la art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., Curtea de Apel București s-a raportat cu justețe la alin. (3) al aceluiași articol, reținând în mod legal că această cale extraordinară de atac se poate formula doar împotriva acelor hotărâri ale instanțelor de apel care nu pot fi atacate, potrivit legii, cu recurs, ceea ce în cauză nu se confirmă.

Aceasta întrucât, decizia care a format obiectul contestației în anulare (decizia civilă nr. 1452 din 2 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2018) este susceptibilă de recurs, având în vedere că aceasta a fost pronunțată în apel, în cadrul unui litigiu în materia asigurărilor, iar, în raport cu art. 24 C. proc. civ. coroborat cu art. 483 C. proc. civ. în forma în vigoare la momentul promovării acțiunii (4 mai 2018), hotărârile în materia asigurărilor erau supuse recursului.

Așa fiind, în mod legal instanța învestită cu soluționarea contestației în anulare a reținut că împotriva hotărârii atacate nu se poate formula contestație în anulare, dând o corectă eficiență normelor de drept și regulilor de procedură aplicabile, pe care s-a bazat soluția.

Pentru rațiunile înfățișate, constatând că nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și invocat de recurentă, Înalta Curte de Casație și Justiție, cu aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., văzând și prevederile art. 499 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. (fostă C.) împotriva deciziei civile nr. 263 din 15 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă, menținând hotărârea recurată, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. (FOSTĂ C.) împotriva deciziei civile nr. 263 din 15 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2022.