ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2281/2022

Ședința publică din data de 2 noiembrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la data de 18.04.2018, sub număr de dosar x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele B. și C. S.A. solicitând admiterea acțiunii și obligarea pârâților la plata către reclamant a sumei de 100.000 euro (466.000 RON) la cursul BNR din ziua efectuării plății (din care suma de 463.763 RON daune morale, suma de 336,22 RON daune materiale și suma de 1.900 RON beneficiu nerealizat - diferența dintre veniturile nete obținute pe durata concediului medical și cele din CIM) urmare a accidentului de circulație produs din culpa exclusivă a numitei B. la data de 14.06.2017, precum și obligarea pârâților la plata către reclamant a tuturor cheltuielilor ocazionate de acțiunea dedusă judecății.

Prin sentința civilă nr. 2923 din 15 octombrie 2019, Tribunalul București – secția a VI-a Civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată, așa cum a fost precizată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., intervenient forțat fiind B., fiind obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 331,22 de RON, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale, a sumei de 55.000 de euro, în echivalent RON la cursul B.N.R. de la data plății, reprezentând despăgubiri pentru daune morale și 1900 RON beneficiu nerealizat. Pentru celelalte sume cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată. De asemenea, a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 6299,5 RON, reprezentând cheltuieli de judecată – taxă judiciară de timbru, 63 RON reprezentând taxă expertiză medico-legală și 2000 RON onorariu avocat.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel pârâta C. S.A., solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot sau, după caz, în parte a hotărârii apelate.

Prin decizia civilă nr. 689 A din 15 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta C. S.A. împotriva sentinței civile nr. 2938 din 15 octombrie 2019 pronunțată de Tribunalul București – secția a VI-a Civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimații A. și B..

În termen legal, pârâta C. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 689 A din 15 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă.

După o scurtă prezentare a situației de fapt, în argumentarea cererii de recurs, susține, în esență, că înțelege să își întemeieze recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. având în vedere decizia instanței de apel referitoare la cuantumul daunelor morale acordate reclamantului A. față de faptul că instanța a pronunțat o hotărâre doar parțial motivată, încălcând astfel norme legale imperative.

În situația casării, solicită instanței de recurs, să pună în vedere instanței de trimitere, ca despăgubirile pentru prejudiciul personal nepatrimonial ce vor fi acordate să fie stabilite prin raportare la sumele avute în vedere de instanțele naționale în situații similare și în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în această materie.

Înțelege să critice soluția Curții de Apel București motivat de împrejurarea că instanța de apel prin hotărârea pronunțată a nesocotit jurisprudența în materie.

Instanța de apel, arată recurenta, a avut în vedere faptul că nu mai este necesară examinarea jurisprudenței în această materie față de faptul că Norma ASF nr. 39/2016 și Norma ASF 20/2017 nu mai reglementează criteriul prevăzut de art. 49 lit. f) din Norma aprobată prin Ordinul CSA nr. 14/2011 sau art. 50 lit. f) din Norma ASF nr. 23/2014.

Totodată, în opinia recurentei-pârâte, daunele acordate reclamantului pentru o fapta săvârșită sub forma culpei și care nu a produs urmări ireversibile pentru sănătatea reclamantului - exced limitelor prevăzute de Ghidul pentru acordarea daunelor morale ce oferă criterii obiective de cuantificare raportat la jurisprudența instanțelor.

Apreciază în același sens că daunele acordate reclamantului nu păstrează acel raport de rezonabilitate și proporționalitate cu dauna suferită, fiind aproape de limita maximă a despăgubirii acordate în România pentru astfel de cazuri.

Or, Curtea Europeană, în practica sa, a arătat adesea faptul că important este principiul echității în materia daunelor morale, astfel încât pe de o parte fiecare persoană să primească o satisfacție echitabilă, iar pe de altă parte despăgubirile să nu reprezinte amenzi excesive pentru autorii prejudiciului și nici venituri nejustificate pentru victime.

În acest sens, recurenta consideră că instanța de apel nu a motivat și nu a argumentat în suficientă măsură respingerea apelului său.

Daunele morale, mai susține recurenta, trebuie să reprezinte o compensație pentru suferințele produse, iar nu o acoperire a unui prejudiciu imposibil de cuantificat și nicidecum o sancțiune îndreptată împotriva asiguratului.

În lipsa unor criterii obiective, era imperios necesar ca instanța de apel să se raporteze la jurisprudența în materie.

În acest context, suma de 7500 RON oferită intimatului, de către recurentă, ar fi fost suficientă.

Solicită admiterea recursului.

Intimatul-pârât A. și intimata-intervenientă B. nu ai formulat întâmpinări.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în opinia raportorului, soluția preconizată fiind aceea de anulare a recursului în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 18 mai 2022, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raportul întocmit.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă C. S.A. din perspectiva criticilor indicate, astfel cum acestea au fost circumscrise temeiurilor de drept invocate (art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.), reține inexistența motivelor de nelegalitate, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Se constată că recurenta-pârâtă a indicat formal motivele de casare reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., întrucât aceasta s-a rezumat strict la a-și exprima nemulțumirea cu privire la cuantumul daunelor morale acordate, fără, însă, a arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.

Deși a indicat dispozițiile art. 425 C. proc. civ., în motivarea recursului, se observă că recurenta a relatat opinii despre dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanța de apel, ceea ce vizează, în realitate, netemeinicia deciziei atacate, criticile vizând doar aspecte ce țin de modalitatea în care instanța a înțeles să-și argumenteze soluția adoptată în raport de stabilirea situației de fapt reținută în cauză.

Rolul jurisprudenței în cuantificarea în bani a unei stări subiective este acela de a furniza criterii generale de apreciere fundamentate în practica judiciară.

Este de subliniat că aprecierea judecătorilor de fond cu privire la valoarea efectivă a despăgubirii și solicitarea recurentei de diminuare a sumei acordată cu titlu de daune morale vizează aspecte de temeinicie ale hotărârii atacate, care excedează controlului instanței de recurs, având în vedere că în această cale extraordinară de atac se exercită un control judiciar numai cu privire la legalitatea hotărârii atacate, în raport de motivele de nelegalitate prevăzute expres și limitativ la pct. 1-8 ale art. 488 C. proc. civ.

Simpla prezentare a motivelor de netemeinicie de către recurenta-pârâtă, reiterarea unor situații de fapt, trimiterile la doctrina și jurisprudența în materie, în lipsa unei argumentații în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de art. 488 C. proc. civ., fac imposibilă exercitarea efectivă a controlului de legalitate al instanței de recurs.

Prin urmare, susținerile privind cuantumul daunelor acordate nu sunt suficiente dacă nu s-au indicat încălcările de lege care pot să atragă examenul de legalitate.

De altfel, în cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc considerații cu privire la modalitatea în care instanța de apel a justificat întinderea despăgubirilor acordate, ci aprecieri generale legate de impactul pe care l-a avut accidentul rutier asupra reclamantului și de finalitatea pe care trebuie să o aibă compensațiile morale în asemenea cazuri.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs, soluționând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării și dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile mai sus menționate, obligație care revine sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate.

În considerarea celor ce preced, constatând că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nici nu au fost identificate motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 489 alin. (2) din același act normativ, va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 689A din 15 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 689A din 15 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2022.