ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1414/2021
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1414/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 9 iunie 2021
Deliberând asupra contestației în anulare, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 327 din 11 februarie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, au fost respinse ca inadmisibile recursurile declarate de recurenții A. prin mandatar B., C. prin mandatar B. și B. împotriva deciziei civile nr. 69/2020 din 10 februarie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.
La 24 mai 2021, împotriva acestei decizii, contestatorii A. PRIN MANDATAR B., C. PRIN MANDATAR B. și B. au formulat contestație în anulare, susținând, în esență, că hotărârea a cărei anulare se solicită este "ilegală", "părtinitoare" etc. și cuprinde considerente "nelegale, neîntemeiate și abuzive".
Contestația în anulare a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă sub număr de dosar x/2021
În ședința publică din 9 iunie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 248 C. proc. civ., a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității contestației în anulare, față de dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
Înalta Curte constată că prezenta contestație în anulare este inadmisibilă din perspectiva dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. (în vigoare la momentul demarării litigiului), potrivit cărora nu este supusă niciunei căi de atac decizia pronunțată în completul de filtru în condițiile în care recursul este respins ca inadmisibil (fiind analizată admisibilitatea căii de atac), anulat sau respins pentru că recursul nu îndeplinește condițiile de formă sau pentru că motivele de casare invocate și dezvoltate nu se încadrează în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.
Sintagma folosită de legiuitor "nu este supusă niciunei căi de atac" cuprinde atât căile de atac ordinare, cât și pe cele extraordinare, din modul în care este redactat textul rezultând că legea nu face nicio distincție între acestea.
Or, unde legea nu distinge, nici judecătorul nu poate face vreo distincție (ubi lex non distinguet, nec nos distinguere debemus).
Astfel, se constată că hotărârea ce face obiectul prezentei contestații în anulare a fost pronunțată în completul de filtru, în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursurile declarate fiind respinse ca inadmisibile printr-o decizie, care, așa cum s-a arătat anterior, nu este supusă niciunei căi de atac.
Se reține că prin dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părților îndeplinirea actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.
Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.
Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Astfel cum s-a reținut, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia a cărei anulare se solicită nu este supusă niciunei căi de atac.
Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Așa fiind, în considerarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., conform cărora:
"în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac", prin raportare la art. 457 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia:
"hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta... ", Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorii A. PRIN MANDATAR B., C. PRIN MANDATAR B. și B. împotriva deciziei nr. 327 din 11 februarie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorii A. PRIN MANDATAR B., C. PRIN MANDATAR B. și B. împotriva deciziei nr. 327 din 11 februarie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2021.