ÎCCJ, Decizia nr. 212/2021

Asupra recursului de față, reține următoarele:

I. Hotărârea atacată

Prin decizia nr. 6743 din 10 decembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 398 din 6 aprilie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva deciziei instanței de retractare, A. a declarat recurs prin care a solicitat casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În motivare, recurenta a prezentat considerentele deciziei nr. 346 din 16 iunie 2020 a Curții Constituționale, după care a susținut, în sinteză, că actuala reglementare a motivului de revizuire privind contrarietatea de hotărâri nu mai impune îndeplinirea triplei identități de părți, obiect și cauză.

Astfel, a subliniat că în cadrul acestui motiv de revizuire este suficient ca în al doilea proces să fie invocată o chestiune litigioasă soluționată anterior într-un alt proces prin dispozitiv sau considerente, care nu mai poate fi contrazisă ulterior.

În acest context, a învederat că prin decizia nr. 2631 din 11 decembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel București a obligat-o pe pârâtă la stabilirea drepturilor salariale ale recurentei din prezenta cauză cu includerea sporului aferent titlului științific de doctor de 15% în salariul de bază.

În schimb, prin decizia civilă nr. 398 din 6 aprilie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel București a dispus, în urma rejudecării cauzei, respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate de recurenta din prezenta cauză.

Recurenta a învederat că motivarea deciziei recurate nu respectă cerințele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

În acest sens, a arătat că din motivarea deciziei atacate rezultă că instanța de revizuire s-a raportat la o situație de fapt eronată atunci când a examinat cerința identității de obiect și cauză.

Astfel, recurenta a conchis că trebuia admisă cererea de revizuire, deoarece printr-o hotărâre i-a fost acordat sporul pentru titlul științific de doctor, iar printr-o hotărâre pronunțată ulterior în alt proces i-a fost respins acțiunea având același obiect.

În drept, au fost invocate motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat solicitarea de admitere a recursului, reluând o parte din susținerile din cererea de recurs.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu titlu prealabil, se constată că, deși recurenta a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., criticile din cererea de recurs se încadrează numai în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din același cod, potrivit căruia se poate cere casarea hotărârii date cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunii nulității.

Recurenta susține, în esență, că este îndeplinită cerința triplei identități de părți, obiect și cauză având în vedere că printr-o hotărâre definitivă i-a fost acordat sporul pentru titlul științific de doctor, iar printr-o hotărâre pronunțată ulterior în alt proces i-a fost respinsă acțiunea având același obiect.

Cu privire la aceste critici, instanța supremă reține că fundamentul revizuirii întemeiate pe motivul contrarietății de hotărâri îl reprezintă protejarea efectului negativ al autorității de lucru judecat, care presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză, conform art. 431 alin. (1) din C. proc. civ.

Potrivit art. 430 alin. (1) din C. proc. civ., "hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată".

Așadar, autoritatea de lucru judecat privește nu numai hotărârile prin care se soluționează fondul procesului, ci și hotărârile prin care se soluționează o excepție procesuală sau un alt incident procedural.

În consecință, cerința ca în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi discutat această excepție, decurge din analiza coroborată a dispozițiilor art. 430 alin. (1) și art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Ca atare, dacă în al doilea proces instanța a respins excepția autorității de lucru judecat a hotărârilor din primul proces, partea nu mai poate reitera aceeași excepție pe calea revizuirii, deoarece se opune însăși autoritatea de lucru judecat asupra dezlegării date excepției respective.

Prin raportare la aceste considerații, se constată că în dosarul nr. x/2018, în care s-a pronunțat decizia atacată cu revizuire recurenta a invocat, în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., excepția autorității de lucru judecat, prin raportare la sentința nr. 4427 din 10 iulie 2017 a Tribunalului București, pronunțată în dosarul nr. x/2016.

Analizând excepția autorității de lucru judecată, instanța de recurs a stabilit prin chiar decizia atacată revizuire că nu există identitate de obiect și cauză între cererea ce a format obiectul dosarului nr. x/2016 și cea din dosarul nr. x/2018, întrucât legile care reglementau sporul de vechime și sporul pentru titlul științific de doctor erau diferite. Totodată, când a examinat această excepție, instanța de recurs a avut în vedere nu doar sentința invocată de recurentă, ci și decizia pronunțată în primul proces, aspect care rezultă din considerentele deciziei atacate revizuire, conform cărora:

"având în vedere dispozitivul sentinței civile sus-menționate, astfel cum a fost modificată de instanța de recurs, prin care instanța a admis cererea reclamantei în ceea ce privește includerea sporului aferent titlului științific în salariul de bază (...)".

Așadar, în al doilea proces a fost analizată și apoi respinsă excepția autorității de lucru judecat prin raportare la hotărârile pronunțate în primul proces, pentru lipsa identității de obiect și cauză între cele două dosare.

Cum decizia prin care a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat are caracter definitiv, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., rezultă că instanța de retractare nu mai putea statua contrariul în calea de atac a revizuirii, fiind ținută să respecte dezlegarea dată acestei excepții.

Această soluție se impune și din motivul că în calea de retractare a revizuirii nu se exercită un control judiciar asupra hotărârii date în al doilea proces, ci se verifică numai respectarea efectului negativ al autorității de lucru judecat a hotărârilor din primul proces.

Astfel, instanța de revizuire poate doar anula cea din urmă hotărâre, conform art. 513 alin. (4) teza I din C. proc. civ., în forma nemodificată prin Legea nr. 310/2018, față de data începerii procesului în care a fost pronunțată decizia atacată cu revizuire, potrivit art. 24 din C. proc. civ.

Prin urmare, soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire întemeiate pe motivul contrarietății de hotărâri este legală.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din același cod, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei instanței de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 6743 din 10 decembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 mai 2021.