ÎCCJ, Decizia nr. 205/2021

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin încheierea din data de 07 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020 s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale formulată de apelantul A. cu privire la sintagma "ridicată în acea cauză" inserată în cuprinsul art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte, secția penală a analizat cererea de sesizare a instanței de contencios constituțional din perspectiva dispozițiilor legale aplicabile în materie și a constatat că excepția de neconstituționalitate invocată de revizuentul apelant A. nu îndeplinește cumulativ condițiile cerute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, respectiv că nu este îndeplinită cerința existenței unei legături cu soluționarea cauzei.

Înalta Curte, secția penală a reținut că, deși aparent, în mod corect, în acord cu jurisprudența instanței de contencios constituțional (Decizia nr. 651 din 01 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea Constituțională), revizuentul a invocat neconstituționalitatea chiar a textului legal care a determinat respingerea ca inadmisibilă a cererii sale de revizuire, respectiv sintagma "ridicată în acea cauză" din cuprinsul art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., finalitatea demersului acestuia nu este de natură să producă efecte asupra situației sale juridice.

Înalta Curte, secția penală a reținut, de asemenea, că revizuentul apelant a invocat ca temei al cererii de revizuire, Decizia nr. 236 din 02 iunie 2020, prin care s-a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 118 din C. proc. pen., care nu reglementează dreptul martorului la tăcere și la neautoincriminare, este neconstituțională, însă revizuentul apelant nu s-a regăsit în situația în care printr-o declarație de martor, fără să îi fi fost aduse la cunoștință drepturile de a nu se autoincrimina, să relateze aspecte care să fi fost ulterior folosite în legătură cu o calitate procesuală ulterioară, de suspect sau inculpat.

Înalta Curte, secția penală a notat, din perspectiva relevanței și pertinenței asupra soluționării cauzei, că revizuentul apelant nu justifică un interes real în promovarea cererii de sesizare a Curții Constituționale, instanța arătând că nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu soluționarea cauzei a textului invocat ca neconstituțional.

S-a apreciat că și în situația în care instanța de contencios constituțional ar proceda la admiterea excepției invocate, iar apelantul ar avea posibilitatea să procedeze la formularea unei cereri de revizuire în temeiul acestui text, acest aspect nu ar putea conduce la pronunțarea unei soluții care să îi fie favorabilă, având în vedere că aspectele invocate în cuprinsul cererii de revizuire nu pot fi încadrate în niciunul dintre cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. pen.

În acest context, Înalta Curte, secția penală a constatat că în cauză nu există o legătură efectivă între necesitatea pronunțării unei hotărâri în contenciosul constituțional și soluționarea cauzei, deoarece aspectele invocate nu se constituie în chestiuni de ordin prejudicial care să fie date în competența jurisdicției constituționale, sub forma unei excepții de neconstituționalitate.

II. Împotriva încheierii din data de 07 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020, inculpatul A. a formulat, în termen legal, recurs.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători la data de 27 aprilie 2021, sub nr. x/2021, fiind stabilit în mod aleatoriu, prim termen la data de 28 iunie 2021, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile recurentului A. și ale reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.

Prin recursul formulat, recurentul A. a precizat că sintagma "ridicată în acea cauză" din cuprinsul art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. este neconstituțională, fiind contrară art. 53 alin. (1) și (2) din Constituția României revizuită, față de modul de interpretare în sensul în care oricare persoană poate beneficia de o prevedere pe care Curtea Constituțională a declarat-o neconstituțională și poate să beneficieze de acest drept și prin intermediul căii de retractare a revizuirii sau sunt limitate drepturile numai la persoana care a invocat-o.

Recurentul a susținut că art. 53 alin. (1) și (2) din Constituția României revizuită prevede că restrângerea dreptului unei persoane pentru indreptarea erorilor judiciare săvârșite în procesele penale, în condițiile în care acest drept este total golit de conținut prin restrângerea acestuia, pe considerentul că nu se justifică un interes real, deși acesta este născut din conținutul celor învederate este actual și este formulat în scopul de a preveni încălcarea unui drept al persoanei împotriva căreia s-a dispus o condamnare pe presupuneri și fără să existe un subiect activ calificat, așa cum rezultă din elementele de tipicitate ale infracțiunii de mărturie mincinoasă.

Recurentul A. a subliniat, având în vedere dispozițiile art. 118 din C. pen. cu incidența Deciziei nr. 236/02.06.2020 a Curții Constituționale, existența aspectelor ce se concretizează în cele două declarații de suspect și inculpat date de către acesta (declarația din data de 22.07.2011 în dosarul nr. x/2011, în care avea calitatea de suspect și declarația dată în 24.07.2014 în dosarul nr. x/2014, în care avea calitatea de martor, dosare ce au fost reunite în dosarul nr. x/2011) și în baza cărora s-a emis încheierea din 30.09.2014 din dosarul nr. x/2014 al Curții de Apel București, secția a II-a Penală și Ordonanța din data de 14.01.2015 in dosarul nr. x/2011. A arătat că nu a existat nici un temei de sesizare din oficiu al organului de anchetă de emitere a ordonanței din 23.01.2015, fără a exista un proces-verbal de constatare a unor fapte.

Recurentul a mai arătat că prin Decizia nr. 236 din 02 iunie 2020 a Curții Constituționale este analizată excepția de neconstituționalitate a art. 118 din C. proc. pen., considerentele acesteia fiind valabile și în ceea ce privește art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., acest din urmă text fiind contrar art. 53 alin. (1) și (3) din Constituția României revizuită, dacă se interpretează în sensul în care o persoană este condamnată în procesul penal, în baza propriilor declarații sau a declarațiilor mincinoase ale altei persoane.

Recurentul a solicitat a se dispune sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. cu privire la sintagma "ridicată în acea cauză", să se constate neconstituționalitatea acestui text dacă se interpretează în sensul în care numai persoanei care a ridicat-o într-un proces îi este aplicabilă în cursul procesului penal și nu pot beneficia de aceste prevederi persoane aflate într-o situație similară.

Recurentul A. a arătat că a contestat decizia nr. 249/F/2017 a Curții de Apel București, însă prin decizia penală nr. 131/A/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu opinie majoritară, a fost admisă calea de atac a apelului doar sub forma de executare a pedepsei în condițiile în care presupusul autor al faptei, subiect activ calificat nu a fost identificat în peste 10 ani de cercetări.

Prin urmare, recurentul a solicitat admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., respectiv a sintagmei "ridicate în acea cauză", în caz contrar fiind încălcat principiul conform cărui toți cetățenii sunt egali în fața legii și nimeni nu este mai presus de lege și expresia latină cu caracter de principiu de drept "erga omnes".

Analizând recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 07 aprilie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători reține că, potrivit art. 146 lit. d) din Constituția României, competența de a hotărî asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, revine Curții Constituționale.

Conform dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată cu modificările și completările ulterioare, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Excepția de neconstituționalitate astfel cum este reglementată în cuprinsul dispozițiilor anterior menționate, este un mecanism creat cu scopul de a garanta supremația Constituției în cadrul procedurilor judiciare, prin intermediul ei exercitându-se controlul de constituționalitate a posteriori și asigurându-se accesul părților la jurisdicția constituțională.

Așadar, instanța în fața căreia se invocă excepția de neconstituționalitate, nu realizează un control al constituționalității propriu-zise a prevederilor legale contestate, ci doar apreciază asupra condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, în funcție de care admite sau respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Referitor la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători constată că această analiză presupune, în concret, verificarea următoarelor cerințe ce trebuie îndeplinite cumulativ:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

- identificarea exactă a normei/normelor legale criticate, dar și a măsurii în care legea sau ordonanța în care acestea sunt inserate se află în vigoare la data soluționării cererii;

- verificarea deciziilor pronunțate anterior de către Curtea Constituțională cu privire la constituționalitatea acelei dispoziții legale;

- existența unei legături dintre norma legală criticată și soluția ce ar putea fi dată în cauza respectivă, indiferent de faza litigiului.

Din perspectiva acelorași dispoziții legale, instanțele judecătorești au apreciat, în mod constant, că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a legii, când nu are legătură cu cauza sau când se urmărește o modificare sau completare a actului normativ.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători subliniază că scopul invocării unei excepții de neconstituționalitate nu poate fi acela de a supune, formal, jurisdicției constituționale orice dispoziție legală, ci de a împiedica pronunțarea unei soluții întemeiată pe o dispoziție neconstituțională.

Referitor la condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători constată că recurentul A. a invocat în fața Înaltei Curți, secția penală, excepția de neconstituționalitate ce vizează sintagma "ridicată în acea cauză" inserată în cuprinsul art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., prevedere care nu a fost constatată ca neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Însă pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, excepția trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei, adică să producă un efect real, concret asupra cursului procesului penal și, implicit, asupra situației juridice a părții din proces.

În privința examenului legăturii cu cauza, prin Decizia nr. 591 din data de 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 916 din 16 decembrie 2014, Curtea Constituțională a reținut că "legătura cu soluționarea cauzei presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului".

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că obiectul cauzei în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate îl reprezintă apelul formulat de A. împotriva sentinței penale nr. 215/F din data de 06 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală prin care s-a respins ca inadmisibilă în principiu, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 249/F din 22 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală.

În ceea ce privește examenul legăturii excepției formulate cu soluționarea cauzei, analizată din perspectiva argumentelor învederate de către recurent, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători reține că recurentul a invocat neconstituționalitatea dispoziției legale - sintagma "ridicată în acea cauză" din cuprinsul art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., considerând ca fiind neconstituțională soluția legislativă care limitează cazul de revizuire doar la cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

În susținerea cererii au fost invocate dispozițiile art. 118 din C. proc. pen., prin prisma Deciziei nr. 236 din 02 iunie 2020 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 597 din 08 iulie 2020 prin care Curtea Constituțională a constatat că "soluția legislativă cuprinsă în art. 118 din C. proc. pen., care nu reglementează dreptul martorului la tăcere și la neautoincriminare, este neconstituțională".

Însă recurentul A. nu s-a aflat în situația unui mecanism coercitiv incompatibil cu dreptul la un proces echitabil, în sensul în care printr-o declarație de martor, fără să i se aducă la cunoștință dreptul la tăcere și la neautoincriminare, a relatat aspecte care să fi fost folosite în legătură cu o altă calitate de suspect sau inculpat.

Fiind un incident apărut în cadrul unui litigiu, invocarea unei excepții de neconstituționalitate, impune justificarea unui interes de către autorul cererii. Stabilirea acestui interes se face de către instanța de judecată, pe calea verificării pertinenței excepției, în raport cu procesul în care a intervenit și a efectului pe care decizia Curții Constituționale îl produce în soluționarea procesului principal, respectiv asupra conținutului hotărârii ce se va pronunța în cauză.

Critica unui text de lege ca fiind neconstituțional nu poate fi analizată formal, ci trebuie verificată condiția prealabilă a interesului născut și actual, fiind necesar a se aprecia că, în mod real, soluționarea aspectului neconstituțional al textelor conduce la respectarea dreptului părții în conformitate cu dispozițiile Constituției României.

Se constată, în acord cu Înalta Curte, secția penală, că și în situația în care Curtea Constituțională ar admite excepția invocată, nu s-ar ajunge la o soluție favorabilă dacă s-ar formula o cerere de revizuire în temeiul acestui text, în condițiile în care aspectele invocate în cererea de revizuire nu pot fi încadrate în nici unul dintre cazurile reținute în cuprinsul dispozițiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. pen.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că recurentul A. nu justifică un interes real al soluționării excepției de neconstituționalitate formulate, nefiind îndeplinită cerința legăturii dintre norma legală criticată și soluția ce ar putea fi dată în cauza respectivă.

Față de argumentele expuse anterior, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători va respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 07 aprilie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2020 prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la sintagma "ridicată în acea cauză" inserată în cuprinsul art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 07 aprilie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2020 prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la sintagma "ridicată în acea cauză" inserată în cuprinsul art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 iunie 2021.