ÎCCJ, Decizia nr. 25/2021

Asupra recursului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin încheierea din data de 13 octombrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de contestatorul A. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

Pentru a dispune astfel, instanța fondului a reținut că acesta a formulat o contestația la executare împotriva Deciziei penale nr. 33/RC din data de 07 februarie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2016, cererea fiind înregistrată pe rolul instanței supreme la data de 26 iunie 2020, sub nr. x/2020.

Împreună cu contestația la executare, contestatorul A. a depus și o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., înregistrată sub nr. x/2020/a1.

Procedând la analizarea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., Înalta Curte a reținut că pentru a fi admisibilă o astfel de cerere, din perspectiva dispozițiilor art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, aceasta este condiționată de îndeplinirea cumulativă a celor patru cerințe stipulate expres de textul legislativ.

Prealabil, s-a arătat că prin Decizia Curții Constituționale nr. 126/2016 (publicată în Monitorul Oficial nr. 185/11.03.2016), s-a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., care nu limitează cazul de revizuire la cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, este neconstituțională.

Ulterior pronunțării acestei decizii, art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. a fost modificat prin O.U.G. nr. 18/2016, în prezent având următorul conținut: "(1) Revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când: (...) f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate."

În continuare, în analiza condițiilor de admisibilitate enumerate anterior, instanța a constatat că excepția a fost invocată de contestatorul A. într-un dosar aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, (Dosarul nr. x/2020), aceasta vizează neconstituționalitatea dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., iar aceste prevederi nu au fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, ulterior modificării aduse acestor prevederi prin O.U.G. nr. 18/2016.

În continuare, s-a arătat că pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, aceasta trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei, adică să producă un efect real, concret asupra cursului procesului penal și, implicit, asupra situației juridice a părții din proces.

Totodată, s-a reținut că, în aplicarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, judecătorul realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită. Astfel, în mod constant, instanțele judecătorești au statuat că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a legii sau atunci când nu are legătură cu cauza.

Din această perspectivă, în speță, s-a constatat că, prin excepția de neconstituționalitate formulată, contestatorul A. a apreciat că dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. sunt neconstituționale întrucât contravin prevederilor art. 1 alin. (5), art. 2, art. 124 alin. (1) din Constituția României.

Înalta Curte a constatat că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. a fost invocată într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare formulată împotriva Deciziei penale nr. 33/RC din data de 07 februarie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2016 (prin decizia împotriva căreia a fost formulată contestația la executare a fost respins, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 623/Ap din 7 iulie 2017 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2016).

Înalta Curte a constatat că prevederile criticate din perspectiva neconformității cu legea fundamentală [art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., care reglementează un caz de revizuire] nu au o înrâurire asupra soluționării cauzei.

Astfel, instanța a reținut că A. a invocat neconstituționalitatea unor dispoziții care reglementează un caz de revizuire într-o cauză ce are ca obiect o contestație la executare, pentru promovarea căreia există cazuri expres prevăzute de dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. a) - d) din C. proc. pen.

II. Împotriva încheierii din data de 13 octombrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020 a formulat recurs A., cauza înregistrându-se pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, la data de 24 noiembrie 2020 sub nr. x/2020, fiind stabilit termen la data de 25 ianuarie 2021, dată la care au avut loc și dezbaterile.

Examinând recursul declarat de recurentul A., precum și actele dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, constată următoarele:

Prin cererea de sesizare a Curții Constituționale s-a susținut că dispozițiile 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. sunt în conflict cu dispoziții constituționale

Instanța supremă reține că dispozițiile 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. prevăd că împotriva hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală se poate face revizuire în cazul în care "hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate".

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Așadar, cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, se observă că trebuie îndeplinite, cumulativ, cerințele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, și anume:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În analiza condițiilor enumerate anterior, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că excepția a fost invocată de contestator într-un dosar aflat pe rolul secției penale a instanței supreme, are în vedere neconstituționalitatea dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., iar textul criticat nu a fost declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale a României.

Legiuitorul nu impune limite referitor la cadrul procesual, prevăzând doar condiția ca excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată și să aibă legătură cu soluționarea cauzei indiferent de obiectul acesteia.

Așadar, ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

Din perspectivă teoretică, referitor la condiția privind legătura normelor legale ce fac obiectul excepției de neconstituționalitate cu soluționarea cauzei, Înalta Curte reține că, pentru a trimite cererea de sesizare la Curtea Constituțională, dispozițiile legale a căror neconstituționalitate se cere a fi constatată, trebuie să fie de natură să producă un efect real, concret, asupra soluției ce urmează a se pronunța în cauză.

În esență, recurentul a formulat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. motivând că dispozițiile menționate sunt neconstituționale deoarece nu sunt clare și previzibile, putând exista situații în care puterea judecătorească să nu respecte deciziile Curții Constituționale a României, chiar dacă acestea sunt motivate. Contestatorul a susținut și că hotărârea prin care a fost condamnat nu a respectat Decizia nr. 51/2016 a Curții Constituționale, cu privire la interceptările efectuate în Dosarul nr. x/2016.

Însă, dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. prevăd unul din cazurile în care se poate formula cerere de revizuire.

Astfel, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. a fost invocată într-o cauză ce are ca obiect soluționarea unei contestații la executare formulată împotriva Deciziei penale nr. 33/RC din data de 07 februarie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2016 (prin decizia împotriva căreia a fost formulată contestația la executare a fost respins, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 623/Ap din 7 iulie 2017 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2016).

Prin urmare, în acord cu instanța de fond, se constată că excepția de neconstituționalitate invocată nu are legătură cu soluționarea cauzei, iar un eventual examen de constituționalitate nu poate influența soluția în cauza în care a fost invocată, în raport de obiectul dosarului aflat pe rolul instanței supreme.

Condiția relevanței excepției care presupune ca textul criticat să aibă incidență în soluționarea cauzei impune o analiză a interesului procesual prin prisma cadrului procesual și a stadiului concret în care se află pricina, deoarece aspectele invocate nu se constituie în chestiuni de ordin prejudicial care să fie date în competența jurisdicției constituționale sub forma unei excepții de neconstituționalitate.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 13 octombrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul petent A., în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 13 octombrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul petent A., în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 ianuarie 2021.

GGC - GV