ÎCCJ, Decizia nr. 201/2021

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Prin decizia penală nr. 369 din data de 15 mai 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de A. împotriva sentinței penale nr. 40 din data de 22 ianuarie 2020, pronunțate de Tribunalul Suceava.

II. Împotriva deciziei penale nr. 369 din data de 15 mai 2020, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a formulat apel petentul A..

Prin decizia nr. 135/A din data de 3 iunie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de A. împotriva deciziei nr. 369 din data de 15 mai 2020, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a constatat că A. a formulat apel împotriva deciziei penale nr. 369 din data de 15 mai 2020, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, prin care a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de A. împotriva sentinței penale nr. 40 din data de 22 ianuarie 2020 a Tribunalului Suceava prin care s-a admis excepția necompetenței materiale a instanței și s-a declinat competența de judecare a revizuirii în favoarea Judecătoriei Vatra Dornei.

În aceste condiții, s-a reținut că sentința penală nr. 40 din data de 22 ianuarie 2020, pronunțată de Tribunalul Suceava în cauza nr. 2978/86/2019, având ca obiect declinarea de competență a soluționării cauzei nu este supusă căilor de atac conform art. 50 alin. (4) din C. proc. pen., iar decizia penală nr. 369 din data de 15 mai 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, este definitivă de la data pronunțării, potrivit art. 551 pct. 4 din C. proc. pen., astfel că decizia atacată nu este supusă niciunei căi de atac.

III. Împotriva deciziei nr. 135/A din data de 3 iunie 2020, pronunțate de secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2019, A. a formulat apel.

Prin decizia penală nr. 150 din 21 septembrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020 Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul A. împotriva deciziei nr. 135/A din data de 3 iunie 2020, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți în dosarul nr. x/2019.

Pentru a dispune astfel instanța a reținut, în esență, că admisibilitatea căii de atac a apelului este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale "legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispozițiilor art. 8 din aceeași lege "Hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă." și potrivit dispozițiilor art. 408

alin. (1) din C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

Raportând dispozițiile legale incidente la cauza dedusă judecății, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că a fost sesizat cu apelul declarat de A. împotriva deciziei nr. 135/A din data de 3 iunie 2020, pronunțate de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2019, hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, procedură inadmisibilă.

IV. Împotriva deciziei penale nr. 150 din 21 septembrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, A. a formulat contestație în anulare.

Prin decizia penală nr. 245 din 07 decembrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020 Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul petent A. împotriva deciziei penale nr. 150 din 21 septembrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători a reținut, în esență, că o contestația în anulare este calea extraordinară de atac ce poate fi exercitată în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunțate cu încălcarea normelor procesual penale, fiind o cale de atac de retractare, instanța care a pronunțat hotărârea cu încăl­carea legii anulând hotărârea în scopul înlăturării erorilor de procedură (error in procedendo).

Totodată, s-a reținut că în speța de față, contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 150 din 21 septembrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, prin care a fost respins, ca inadmisibil, apelul formulat împotriva unei alte decizii definitive.

Analizând condițiile de admisibilitate în principiu a contestației în anulare Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți a constatat că hotărârea contestată nu face parte dintre hotărârile ce pot fi atacate prin intermediul căii extraordinare de atac a contestației în anulare.

Astfel, s-a reținut că decizia penală a cărei anulare se solicită reprezintă o hotărâre prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibil, apelul formulat împotriva unei alte hotărâri pronunțate în apel, petentul exercitând căi de atac inadmisibile, în mod succesiv.

În acest sens, instanța supremă a reamintit faptul că hotărârile penale definitive ce pot fi atacate cu contestație în anulare conform art. 426 alin. (1) din C. proc. pen. vizează, exclusiv, hotărârile penale definitive prin care se soluționează fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanțial, pronunțându-se o soluție de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal, indiferent dacă judecata în primă instanță sau în calea ordinară de atac este consecința rejudecării cauzei ca urmare a admiterii unei căi extraordinare de atac.

V. Împotriva deciziei penale nr. 245 din data de 07 decembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2020, petentul A. a formulat plângere, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători la data de 22 aprilie 2021 sub nr. x/2021, fiind stabilit în mod aleatoriu termen de judecată la data de 28 iunie 2021, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de petent, constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituția României, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

În aceste condiții, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora cu respectarea dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, ierarhia căilor de atac, termenele de declarare și cazurile în care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Procesul penal se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legale, iar hotărârile judecătorești sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor. Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

În prezenta cauză, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători reține că petentul A. a formulat o cale de atac denumită "plângere", aceasta vizând o hotărâre judecătorească definitivă, respectiv decizia penală nr. 245 din data de 07 decembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2020, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestator împotriva deciziei penale nr. 150 din 21 septembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, care la rândul său, este o decizie penală definitivă.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, calea de atac denumită "plângere" împotriva unei decizii penale definitive, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Prin urmare, se constată că petentul A. a exercitat o cale de atac împotriva deciziei penale nr. 245 din data de 07 decembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020 de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, împotriva căreia nu mai poate fi exercitată nicio cale de atac ordinară sau extraordinară.

În ceea ce privește cererea de introducere în cauză a altor persoane, în raport cu caracterul inadmisibil al căii de atac exercitate, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători consideră că nu se mai impune analizarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac denumită "plângere" formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 245 din data de 07 decembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac denumită "plângere" formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 245 din data de 07 decembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 iunie 2021.