ÎCCJ, Decizia nr. 325/2021

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Prin încheierea penală nr. 38 din 16 martie 2021 pronunțată de judecătorii de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva încheierii penale nr. 399/22.12.2020, pronunțate de Tribunalul Suceava, secția penală în dosarul nr. x/2020.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Suceava a reținut că prin încheierea penală nr. 399 din data de 22.12.2020 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2020, în baza art. 426 C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A., împotriva încheierii penale nr. 266 din data de 29.09.2020 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2020.

S-a arătat că împotriva încheierii penale nr. 399 din data de 22.12.2020 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2020, a formulat plângere contestatorul A., înregistrată la data de 20.01.2021 pe rolul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori ca și contestație.

Totodată, s-a menționat că la termenul de judecată din data de 1.03.2021, reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava a solicitat respingerea contestației, ca inadmisibilă, întrucât este îndreptată împotriva unei hotărâri definitive pentru care nu este prevăzută nicio cale de atac.

Deliberând cu prioritate asupra excepției inadmisibilității contestației, judecătorii de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori au constat că aceasta este întemeiată.

Astfel, s-a susținut că prin încheierea contestată s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii penale nr. 266 din data de 29.09.2020 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2020, încheierea contestată fiind fără cale de atac.

S-a notat că mențiunea "fără cale de atac" există atât în minuta, cât și în dispozitivul încheierii contestate, respectiv cea cu nr. 399/22.12.2020, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția penală în dosarul nr. x/2020, dar cu toate acestea, contestatorul A. a înțeles să o atace cu o nouă contestație, deși această cale de atac nu este prevăzută de lege.

Curtea a reținut că din actele dosarului rezultă că inițial, numitul A. a formulat cerere de revizuire cu privire la Sentința penală nr. 7 din 7.01.2020 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2019, însă prin încheierea penală nr. 266 din data de 29.09.2020 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2020, în baza art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. cu privire la Sentința penală nr. 7 pronunțată la data de 7.01.2020 în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Suceava.

În speță, contestatorul A. a exercitat o cale de atac nepermisă de către lege, având în vedere că încheierea atacată, respectiv cea cu nr. 399 din 22.12.2020, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția penală în dosarul nr. x/2020, nu este supusă niciunei căi de atac.

Împotriva Încheierii penale nr. 38 din 16 martie 2021 pronunțate de judecătorii de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori a formulat contestație A..

II. Prin Decizia nr. 441 din data de 28 aprilie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2020 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva încheierii penale nr. 38 din 16 martie 2021 pronunțate de judecătorii de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte, secția penală a reținut, în esență, că din actele dosarul rezultă că, prin încheierea nr. 399 din 22.12.2020, Tribunalul Suceava a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de același contestator împotriva încheierii penale nr. 266 din 09.09.2020 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2020, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. cu privire la Sentința penală nr. 7 din 7.01.2020 a Tribunalului Suceava, pronunțată în dosarul nr. x/2019.

Prin această din urmă sentință, Tribunalul Suceava și-a declinat competența de soluționare a contestației formulate de contestatorul A. împotriva încheierii de ședința din 21.10.2019 pronunțate de Judecătoria Vatra Dornei.

Așadar, s-a reținut că urmare a unei soluții de declinare a competenței (sentința penală nr. 7 din 7.01.2020 a Tribunalului Suceava), contestatorul A. a formulat în aceeași cauză, succesiv, mai multe căi de atac, respectiv, revizuire, contestație în anulare și contestație.

Potrivit art. 50 alin. (4) din C. proc. pen., hotărârea de declinare a competenței nu este supusă căilor de atac.

Prin urmare, s-a constatat că A. a declarat o cale de atac împotriva unei soluții nesusceptibile de reformare, astfel că, prin promovarea acesteia, contestatorul a încălcat principiul unicității căii de atac prevăzut de lege.

Pe de altă parte, Înalta Curte, secția penală a constatat că, cererea contestatorului este informă și lipsită de claritate. Astfel, enumerarea unor texte de lege și indicarea în numeroase dosare, a acelorași solicitări lipsite de precizie și claritate, în condițiile pronunțării unor soluții de respingere anterioare, precum și insistența contestatorului de a reitera solicitările într-un alt cadru procesual nu sunt apte a învesti în mod legal instanța cu soluționarea noilor cereri.

III. Împotriva Deciziei nr. 441 din data de 28 aprilie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2020 contestatorul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători la data de 15 iunie 2021, sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu, la data de 4 octombrie 2021, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate în prezenta cauză, prin raportare la actele și lucrările dosarului, constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru considerentele următoare:

Din perspectiva principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituția României, precum și a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv a exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

În aceste condiții, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora cu respectarea dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare și cazurile în care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale " Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispozițiilor art. 8 din aceeași lege "Hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."

În prezenta cauză, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu recursul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 441 din data de 28 aprilie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2020 prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva încheierii penale nr. 38 din 16 martie 2021 pronunțate de judecătorii de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Conform dispozițiilor art. 4251 alin. (7) din C. proc. pen., contestația se soluționează prin decizie, care nu este supusă nici unei căi de atac.

Față de dispozițiile legale incidente, se constată că Decizia nr. 441 din data de 28 aprilie 2021 pronunțată de Înalta Curte, secția penală prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de către A., are caracter definitiv, nefiind susceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Prin urmare, se constată că A. a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementare a C. proc. pen., împotriva unei hotărâri definitive, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege reprezintă o încălcare a principiului legalității, respectiv a principiului unicității căilor de atac și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 441 din data de 28 aprilie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 441 din data de 28 aprilie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 octombrie 2021.

GGC - MM