ÎCCJ, Decizia nr. 381/2021

Asupra recursului de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 259 din data de 29 septembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Suceava, în Dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., au fost respinse, ca inadmisibile, cererile de revizuire formulate de revizuenții A. și B., cu privire la încheierea din 19.08.2019, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară, în Dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Suceava, rămasă definitivă prin încheierea nr. 66 din 23.10.2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, în Dosarul nr. x/2019 și prin încheierea nr. 612 din 5.12.2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în același dosar.

Împotriva Sentinței penale nr. 259 din data de 29 septembrie 2020, pronunțate de Tribunalul Suceava, în Dosarul nr. x/2019, petentul A. a formulat cerere de revizuire.

Prin Sentința penală nr. 380 din data de 15 decembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Suceava, în Dosar nr. x/2020, în baza art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A., vizând Sentința penală nr. 259 din data de 29 septembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Suceava, în Dosarul nr. x/2019.

Împotriva Sentinței penale nr. 380 din data de 15 decembrie 2020, pronunțate de Tribunalul Suceava, în Dosar nr. x/2020, contestatorul A. a declarat contestație.

Prin Decizia nr. 48 din data de 18 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 380 din data de 15 decembrie 2020, pronunțate de Tribunalul Suceava, în Dosarul nr. x/2020.

Împotriva Deciziei nr. 48 din data de 18 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, petentul A. a exercitat cale de atac.

Prin Decizia nr. 433 din data de 27 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, a fost respinsă, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de petentul A. împotriva Deciziei nr. 48 din data de 18 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.

Pentru a dispune astfel, secția penală, a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că potrivit dispozițiilor art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., ce reglementează admiterea în principiu a cererii de revizuire, în cazul în care instanța constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (3) dispune prin sentință respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă. În această situație, sentința prin care s-a respins cererea de revizuire, după analiza admiterii în principiu, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă, conform art. 459 alin. (7) teza a II a din C. proc. pen.

Prin urmare, față de dispozițiile anterior menționate, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a constatat că Decizia nr. 48 din data de 18 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, împotriva căreia contestatorul A. a formulat prezenta cale de atac este definitivă, nefiind supusă vreunei căi de atac.

În acest context, s-a reținut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

În atare condiții, instanța supremă a apreciat că, în cauză, contestatorului A. nu îi este recunoscută calea de atac împotriva Deciziei nr. 48 din data de 18 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, întrucât a fost formulată împotriva unei soluții nesusceptibile de reformare.

Împotriva Deciziei nr. 433 din data de 27 aprilie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, contestatorul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 22 noiembrie 2021, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de contestator, constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale " Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispozițiilor art. 8 din aceeași lege "Hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."

În speță, contestatorul A. a exercitat calea de atac a recursului împotriva Deciziei nr. 433 din data de 27 aprilie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de petentul A. împotriva Deciziei nr. 48 din data de 18 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.

În acest context, Completul de 5 Judecători al instanței supreme reține că potrivit dispozițiilor art. 4251 alin. (7) din C. proc. pen., hotărârea prin care se soluționează contestația nu este supusă niciunei căi de atac.

În raport cu aceste dispoziții legale, se constată că, în ceea ce privește hotărârea prin care se soluționează calea ordinară de atac a contestației, C. proc. pen. nu a reglementat un al doilea sau al treilea grad de jurisdicție, aceasta fiind definitivă.

Prin urmare, se constată că A. a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementare a C. proc. pen., împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, a principiului unicității căilor de atac reglementate de lege și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, și din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 433 din data de 27 aprilie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul contestator va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 433 din data de 27 aprilie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 noiembrie 2021.

GGC - ED