ÎCCJ, Decizia nr. 130/2021

Asupra contestației de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 4 din data de 22 iunie 2019, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, în Dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva Ordonanței nr. x/P/2018 din data de 10 octombrie 2018, dispuse în Dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, astfel cum a fost menținută prin Ordonanța nr. x/II/2/2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție.

Prin încheierea din data de 23 ianuarie 2019, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, în Dosarul nr. x/2018, s-a admis sesizarea din oficiu privind îndreptarea erorii materiale și, potrivit art. 278 alin. (1) din C. proc. pen., s-a îndreptat eroarea materială strecurată în minuta Încheierii penale nr. 4 din data de 22 ianuarie 2019, pronunțate în Dosarul nr. x/2018 al Curții de Apei Suceava, în sensul că, la parag. 1 în loc de "Ordonanța nr. y/11/2/2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție", cum greșit s-a menționat, s-a trecut "Ordonanța nr. x/II/2/2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție" cum era corect.

Împotriva Încheierii nr. 4 din data de 22 iunie 2019, pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, în Dosarul nr. x/2018, A. a formulat cerere de revizuire.

Prin Sentința penală nr. 140 din data de 25 noiembrie 2019, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Încheierii nr. 4 din data de 22 ianuarie 2019, pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, în Dosarul nr. x/2018, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 23 ianuarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2018.

Împotriva Sentinței penale nr. 140 din data de 25 noiembrie 2019, pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, revizuentul A. a exercitat calea extraordinară de atac a revizuirii.

Prin Sentința penală nr. 96 din data de 24 iunie 2020, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, în Dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 459 alin. (5), (7) teza a II-a din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 140 din data de 25 noiembrie 2019, pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.

Împotriva Sentinței penale nr. 96 din data de 24 iunie 2020, pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, în Dosarul nr. x/2019, revizuentul A. a formulat din nou cerere de revizuire.

Prin Sentința penală nr. 126 din data de 16 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 459 alin. (5), (7) teza a II-a din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 96 din data de 24 iunie 2020, pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, în Dosarul nr. x/2019.

Împotriva Sentinței penale nr. 126 din data de 16 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, A. a formulat contestație.

Prin Decizia penală nr. 144 din data de 17 februarie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 126 din data de 16 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.

Pentru a dispune astfel, secția penală, a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că A. a declarat contestație împotriva Sentinței penale nr. 126 din data de 16 septembrie 2020, prin care Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată împotriva Sentinței penale nr. 96 din data de 24 iunie 2020, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul aceleiași curți de apel, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de același revizuent împotriva Sentinței penale nr. 140 din data de 25 noiembrie 2019 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată împotriva Încheierii nr. 4 din data de 22 ianuarie 2019, pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, prin care s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată împotriva ordonanței nr. x/P/2018 din data de 10 octombrie 2018 dispuse în Dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Astfel, s-a constatat că hotărârea atacată nu este supusă niciunei căi de atac, cum, de altfel, nu erau supuse vreunei căi de atac nici sentințele penale nr. 96 din 24 iunie 2020 și nr. 140 din 25 noiembrie 2019 și nici Încheierea nr. 4 din 22 ianuarie 2019.

În acest context, instanța supremă a subliniat faptul că A. a exercitat succesiv căi de atac împotriva unor hotărâri nesusceptibile a fi verificate prin căi ordinare sau extraordinare de atac.

De asemenea, s-a reținut faptul că hotărârile care pot fi supuse revizuirii vizează exclusiv hotărâri judecătorești prin care s-a soluționat fondul cauzei. Prin rezolvarea fondului cauzei înțelegându-se că instanțele au pronunțat soluțiile prevăzute de art. 396 alin. (1) din C. proc. pen., respectiv de condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Împotriva Deciziei penale nr. 144 din data de 17 februarie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, A. a formulat contestație, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 10 mai 2021, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate în prezenta cauză, constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III1 din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestației este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art. 4251 din C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, dispozițiile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

În speță, contestatorul A. a exercitat calea de atac a contestației împotriva Deciziei penale nr. 144 din data de 17 februarie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 126 din data de 16 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.

Potrivit dispozițiilor art. 4251 alin. (7) din C. proc. pen., contestația se soluționează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac.

În raport cu aceste dispoziții legale, se constată că, în ceea ce privește decizia prin care se soluționează calea ordinară de atac a contestației, C. proc. pen. nu a reglementat un al doilea sau al treilea grad de jurisdicție, aceasta fiind definitivă.

Prin urmare, se constată că A. a exercitat calea de atac a contestației împotriva unei hotărâri definitive și nesusceptibile a fi reformate prin exercitarea unei căi ordinare de atac, în condiții nereglementate de C. proc. pen.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, a principiului unicității căilor de atac reglementate de lege și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, și din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 144 din data de 17 februarie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 144 din data de 17 februarie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 mai 2021.

GGC - GV