ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 144/2021

Ședința publică din data de 17 februarie 2021

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 126 din data de 16 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 459 alin. (5), (7) teza a II-a C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 96 din 24.06.2020 pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, în dosarul nr. x/2019.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul să plătească statului suma de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut că, prin cererea adresată instanței și înregistrată sub nr. x/2020 la data de 14.07.2020, A. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 96 din 24.06.2020 pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, în dosarul nr. x/2019.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 456 C. proc. pen., Legea 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 64 C. proc. pen.

Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire prin raportare la dispozițiile art. 459 C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară a constatat că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Prin sentința penală nr. 96 din data de 24.06.2020 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, în dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 459 alin. (5), (7) teza a II-a C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 140/25.11.2019, pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava a reținut că, prin sentința penală nr. 140 din data de 25.11.2019 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2019, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de revizuentul A. de revizuire a încheierii nr. 4/22.01.2019 pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava în dosarul nr. x/2018, așa cum a fost îndreptată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din 23.01.2019 pronunțată în dosarul x/2018

Prin încheierea nr. 4/22.01.2019 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava în dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței nr. 100/P/2018 din 10.10.2018 dispuse în dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, astfel cum a fost menținută prin ordonanța nr. 6/II/2/2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție.

Prin încheierea din 23.01.2019 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava în dosarul nr. x/2018, s-a admis sesizarea din oficiu privind îndreptarea erorii materiale și, potrivit art. 278 alin. (1) C. proc. pen., s-a îndreptat eroarea materială strecurată în minuta încheierii penale nr. 4 din 22.01.2019, pronunțate în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apei Suceava, în sensul că, la paragraful 1 în loc de "ordonanța nr. 56/11/2/2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție", cum greșit s-a menționat, s-a trecut "ordonanța nr. 6/II/2/2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție" cum era corect.

A reținut judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019 că împotriva încheierii pronunțate de judecătorul de cameră preliminară prin care s-a respins o plângere împotriva ordonanțelor procurorului, în condițiile în care o astfel de hotărâre nu vizează fondul cauzei, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea formulării unei cereri de revizuire, nefiind dată una din cerințele ce se impune a fi îndeplinită în acest sens.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac prin care se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă. Astfel de erori de fapt pot fi întâlnite exclusiv în hotărârile menționate de art. 452 C. proc. pen., respectiv numai cele prin care se rezolvă fondul cauzei, instanța statuând asupra conflictului de drept penal substanțial sau latura civilă a procesului și, pronunțând, după caz, condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal. Pe de altă parte, s-a reținut că, fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate fi formulată numai în cazurile prevăzute limitativ de art. 453 alin. (1) lit. a)-f) C. proc. pen., singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

S-a precizat că revizuentul A. nu a indicat expres cazul de revizuire pe care se întemeiază cererea, însă aceasta este inadmisibilă și raportat la obiectul hotărârii a cărei revizuire se cere, ea vizând o hotărâre prin care judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava a soluționat o cerere de revizuire vizând o plângere împotriva unei soluții de netrimitere în judecată întemeiată pe dispozițiile art. 340 C. proc. pen.

Așadar, s-a apreciat că hotărârea a cărei revizuire s-a cerut nu este dintre acelea care pot fi supuse acestei căi extraordinare de atac.

Prin urmare, revizuentul a exercitat o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive, dar nesusceptibile de a fi atacată cu calea extraordinară de atac a revizuirii.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Împotriva sentinței penale nr. 126 din data de 16 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, A. a formulat contestație.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 25.01.2021, sub nr. x/2020.

Examinând admisibilitatea contestației formulate de A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție, statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv, exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Așadar, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

În cauză, A. a declarat contestație împotriva sentinței penale nr. 126 din data de 16 septembrie 2020, prin care Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată împotriva sentinței penale nr. 96 din 24.06.2020 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul aceleiași curți de apel, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de același revizuent împotriva sentinței penale nr. 140/25.11.2019 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată împotriva încheierii nr. 4/22.01.2019 pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, prin care s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată împotriva ordonanței nr. 100/P/2018 din 10.10.2018 dispuse în dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Înalta Curte constată că hotărârea atacată nu este supusă niciunei căi de atac, cum, de altfel, nu erau supuse vreunei căi de atac nici sentințele penale nr. 96 din 24.06.2020 și nr. 140 din 25.11.2019 și nici încheierea nr. 4 din 22.01.2019.

Înalta Curte notează că A. a exercitat succesiv căi de atac împotriva unor hotărâri nesusceptibile a fi verificate prin căi ordinare sau extraordinare de atac.

De asemenea, se observă că hotărârile care pot fi supuse revizuirii vizează exclusiv hotărâri judecătorești prin care s-a soluționat fondul cauzei. Prin rezolvarea fondului cauzei înțelegându-se că instanțele au pronunțat soluțiile prevăzute de art. 396 alin. (1) C. proc. pen.., respectiv de condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 126 din data de 16 septembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 126 din data de 16 septembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 februarie 2021.