ÎCCJ, Decizia nr. 190/2021

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 18 din data de 29 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 459 alin. (5) din C. proc. pen. s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a încheierii din data de 30.12.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, formulată de revizuentul A..

Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel Suceava a reținut că prin încheierea din data de 30.12.2019 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019, s-a respins, ca nefondată, cererea de recuzare formulată de petentul A. formulată împotriva doamnei judecător B., membră a completului de judecată C4 C. pen., învestit cu soluționarea cauzei nr. 742/39/2019, având ca obiect cererea de revizuire formulată de petent împotriva mai multor încheieri.

Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire prin raportare la dispozițiile art. 459 din C. proc. pen. instanța de fond, a constatat că în cuprinsul cererii depuse la dosarul cauzei, revizuentul A. nu a indicat expres cazurile de revizuire pe care se întemeiază, astfel că sancțiunea ce se impune este respingerea cererii, ca inadmisibilă, conform art. 459 alin. (3) lit. b) din C. proc. pen.

Totodată, Curtea a reținut că cererea petentului este inadmisibilă și raportat la obiectul hotărârii a cărei revizuire se cere.

II. Împotriva acestei sentințe penale, revizuentul A. a formulat apel.

Prin decizia penală nr. 45/A din data de 14 februarie 2020, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți în dosarul nr. x/2020 a fost respins, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul A. împotriva sentinței penale nr. 18 din 29 ianuarie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că cererea de revizuire nu poate fi exercitată decât împotriva unei hotărâri penale prin care s-a dispus asupra fondului cauzei, în speță, revizuentul formulând cerere de revizuire împotriva încheierii din data de 30.12.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori prin care s-a respins, ca nefondată, cererea de recuzare formulată de petentul A. împotriva doamnei judecător B., membră a completului de judecată învestit cu soluționarea cauzei nr. 742/39/2019, având ca obiect cererea de revizuire formulată de petent împotriva mai multor încheieri.

III. Împotriva deciziei penale nr. 45/A din data de 14 februarie 2020, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți în dosarul nr. x/2020 a formulat recurs petentul A..

Prin decizia penală nr. 103 din data de 29 iunie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 45/A din data de 14 februarie 2020, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți în dosarul nr. x/2020.

Instanța a reținut, în esență, că petentul A. a declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive, învestind Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători cu soluționarea unei căi de atac ce nu întrunește cerințele legale.

IV. Împotriva deciziei penale nr. 103 din 29 iunie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători a declarat apel petentul A..

Prin decizia penală nr. 238 din data de 07 decembrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020 Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători a respins, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul petent A. împotriva deciziei penale nr. 103 din data de 29 iunie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători.

Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători a reținut în esență, că în privința hotărârii atacate, respectiv decizia penală nr. 103 din 29 iunie 2020, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac.

S-a constatat că prin formularea unui apel împotriva unei hotărâri definitive, apelantul petent A. a învestit Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători cu soluționarea unei căi de atac ce nu întrunește cerințele dispozițiilor legale și, în consecință, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de cele reținute, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul petent A. împotriva deciziei penale nr. 103 din 29 iunie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători.

V. Împotriva deciziei penale nr. 238 din data de 07 decembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2020, petentul A. a formulat plângere, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2021, fiind stabilit mod aleatoriu, termen de judecată la data de 28 iunie 2021, termen la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de petent, constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituția României, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

În aceste condiții, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora cu respectarea dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, ierarhia căilor de atac, termenele de declarare și cazurile în care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Procesul penal se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legale, iar hotărârile judecătorești sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor. Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

În prezenta cauză, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că petentul A. a formulat o cale de atac denumită "plângere", aceasta vizând o hotărâre judecătorească definitivă, respectiv decizia penală nr. 238 din data de 07 decembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2020, prin care a fost respins, ca inadmisibil, apelul formulată de petent împotriva deciziei penale nr. 103 din data de 29 iunie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2020, care la rândul său, este o decizie penală definitivă.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, calea de atac denumită "plângere" împotriva unei decizii penale definitive, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept. În această situație, calea de atac declarată de petent nu poate fi calificată nici formal într-o cale de atac dintre cele prevăzute de legea procesual penală.

Prin urmare, se constată că petentul A. a exercitat o cale de atac împotriva deciziei penale nr. 238 din data de 07 decembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, împotriva căreia nu mai poate fi exercitată nicio cale de atac ordinară sau extraordinară.

Pentru considerentele expuse, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac denumită "plângere" formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 238 din data de 07 decembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac denumită "plângere" formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 238 din data de 07 decembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 iunie 2021.