ÎCCJ, Decizia nr. 163/2021
ÎCCJ, Decizia nr. 163/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 55/A din data de 17 februarie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019 s-a dispus, respingerea, ca inadmisibil, a apelului declarat de A. împotriva Deciziei penale nr. 580 din data de 26 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.
Pentru a dispune astfel, secția penală, a instanței supreme a reținut, în esență, că petentul a exercitat calea de atac a apelului împotriva unei hotărâri nesupuse niciunei căi de atac (Decizia penală nr. 580 din data de 26 iunie 2020) prin care a fost respins, ca inadmisibil, un alt apel declarat de același petent împotriva Sentinței penale nr. 5 din data de 07.01.2020 pronunțate de Tribunalul Suceava, în Dosarul nr. x/2019.
Prin această din urmă sentință a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Încheierii nr. 232/30.09.2019 pronunțate în Dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Suceava prin care s-a rezolvat un incident procedural, respectiv o cerere de recuzare.
Asemenea, secția penală, a instanței supreme a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 459 alin. (7) C. proc. pen., sentința prin care a fost respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilității în principiu, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea. Or, în speță, A. a exercitat în mod succesiv căi de atac împotriva unor hotărâri nesusceptibile de a fi supuse controlului judiciar al instanțelor ierarhice superioare, ceea ce atrage sancțiunea inadmisibilității, aplicabilă atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Împotriva Deciziei penale nr. 55/A din data de 17 februarie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019, petentul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători Penal 1 - 2021, sub nr. x/2021, primul termen de judecată fiind fixat în mod aleatoriu la data de 7 iunie 2021, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.
Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de petentul A., constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
Dându-se eficiență principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituția României, precum și principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.
Astfel, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispozițiilor C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora cu respectarea dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
C. proc. pen. prevede o singură cale ordinară de atac - apelul, dându-se eficiență principiului dublului grad de jurisdicție, prevăzut de art. 2 parag. 1 al Protocolului 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Totodată, în reglementarea C. proc. pen., recursul este o cale extraordinară de atac (denumită "recurs în casație"), ce poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate.
În prezenta cauză, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu recursul declarat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 55/A din data de 17 februarie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019, hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi ordinare sau extraordinare de atac.
Prin această din urmă decizie s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de același petent împotriva Deciziei penale nr. 580 din data de 26 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.
La rândul său, prin Decizia nr. 580 din data de 26 iunie 2020 s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat împotriva Sentinței penale nr. 5 din data de 07.01.2020 pronunțate de Tribunalul Suceava, în Dosarul nr. x/2019.
Or, dispozițiile legale nu reglementează posibilitatea exercitării succesive a acestor căi de atac și nici posibilitatea exercitării recursului (cale de atac, de altfel, neprevăzută de legea procesual penală, care prevede recursul în casație posibil a fi formulat strict pentru motive de nelegalitate) împotriva unei decizii de respingere ca inadmisibil a apelului, aceasta din urmă hotărâre fiind definitivă.
Prin urmare, se constată că petentul A. a exercitat, în condiții nereglementate de C. proc. pen. și în mod repetitiv, căi de atac împotriva unor hotărâri definitive, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege.
Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității, respectiv a principiului unicității căilor de atac și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Față de considerentele ce preced, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 55/A din data de 17 februarie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 55/A din data de 17 februarie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 iunie 2021.