ÎCCJ, Decizia nr. 380/2021
ÎCCJ, Decizia nr. 380/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Asupra cauzei penale de față,
În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin ordonanța nr. x/2018 din data de 15 octombrie 2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 289 alin. (2) din C. proc. pen. și art. 294 alin. (4) din C. proc. pen., s-a dispus clasarea cauzei privind plângerea formulată de numitul A., nefiind întrunite condițiile de formă și fond esențiale ale sesizării.
Împotriva ordonanței nr. x/2018 din data de 15 octombrie 2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava, A. a formulat plângere.
Prin ordonanța din data de 26 mai 2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței de clasare nr. x/2018 din data de 15 octombrie 2018, a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava.
Împotriva ordonanței din data de 26 mai 2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, petentul A. a formulat din nou plângere.
Prin încheierea nr. 35 din data de 13 octombrie 2020, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) teza finală din C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței din data de 26 mai 2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție.
Împotriva încheierii nr. 35 din data de 13 octombrie 2020, pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, petentul A. a declarat contestație.
Prin încheierea nr. 29 din data de 19 ianuarie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația declarată de petentul A. împotriva încheierii penale nr. 35 din data de 13 octombrie 2020, pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.
Pentru a dispune astfel, secția penală, a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că potrivit dispozițiilor art. 340 alin. (8) din C. proc. pen., încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6) și la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) și d) este definitivă.
Astfel, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța supremă a constatat că prin încheierea atacată, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) teza finală din C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței din data de 26 mai 2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de același petent împotriva ordonanței din data de 15 octombrie 2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava.
Totodată, s-a reținut că potrivit art. 340 alin. (10) din C. proc. pen., este susceptibilă de reformare, pe calea contestației, exclusiv încheierea prin care s-a pronunțat soluția prevăzută la alin. (7) pct. 2 lit. c) al aceluiași articol, respectiv, încheierea prin care s-a admis plângerea, s-a desființat soluția atacată și s-a dispus începerea judecății cu privire la faptele și persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă în mișcare acțiunea penală.
Prin urmare, instanța supremă a constatat că s-a limitat calea de atac menționată, exclusiv la soluția prevăzută de art. 340 alin. (7) pct. 2 lit. c) din C. proc. pen.
În atare condiții, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a constatat că petentul A. a declarat contestație împotriva unei hotărâri definitive, învestind instanța supremă cu soluționarea unei căi de atac care nu întrunește cerințele textelor legale menționate și, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun. Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Împotriva încheierii nr. 29 din data de 19 ianuarie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, petentul A. a declarat calea de atac denumită "plângere", cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 22 noiembrie 2021, termen la care au avut loc dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.
Examinând calea de atac formulată, cu prioritate în ceea ce privește admisibilitatea acesteia, prin raportare la actele și lucrările dosarului, dar și prin prisma dispozițiilor legale incidente Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători constată că este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.
Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Astfel, Completul de 5 Judecători al instanței supreme reține că potrivit dispozițiilor art. 550 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 551 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., hotărârile pentru care nu este prevăzută calea de atac a contestației sau a apelului rămân definitive la data pronunțării lor și devin executorii, ele neputând fi atacate ulterior.
Prin raportare la actele și lucrările dosarului, precum și la dispozițiile legale incidente în cauză, se constată că petentul a formulat plângere împotriva unei hotărâri definitive prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația declarată de petentul A. împotriva încheierii penale nr. 35 din data de 13 octombrie 2020, pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, încheiere prin care, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) teza finală din C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de același petent împotriva ordonanței din 26.05.2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție.
În atare condiții, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători apreciază că hotărârea atacată nu are natura și aptitudinea de a fi atacată pe calea plângerii. Încheierea atacată de petent este definitivă în considerarea etapei procesuale în care a fost pronunțată, acesta exercitând o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei alte căi de atac ordinare sau extraordinare.
Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, a principiului unicității căilor de atac reglementate de lege și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, și din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Față de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac denumită "plângere" formulată de petentul A. împotriva încheierii nr. 29 din data de 19 ianuarie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac denumită "plângere" formulată de petentul A. împotriva încheierii nr. 29 din data de 19 ianuarie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 noiembrie 2021.