ÎCCJ, Decizia nr. 326/2021

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin încheierea nr. 341 din data de 06 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018, s-a respins, ca inadmisibilă în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 301 din 10 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018.

Împotriva acestei încheieri, contestatorul A. a formulat contestație în anulare.

II. Prin Decizia nr. 70 din data de 29 ianuarie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020 s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 341 din data de 06 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018.

Pentru a dispune în acest sens, Înalta Curte, secția penală, a reținut, în esență, că în motivarea contestației în anulare, contestatorul a susținut că judecătorii B., C. și D. au procedat la tergiversarea procesului, au pronunțat soluții contrare legii și au transmis către instanțele superioare date și informații eronate, totul cu bună știință, toți urmărind favorizarea inculpatului E. și interpuși ai acestuia, respectiv prin crearea unui concurs cu hotărâri judecătorești pronunțate eronat de către instanțele superioare.

Înalta Curte, secția penală, a reținut că la data de 28 ianuarie 2020, numita F. a înaintat la dosar o cerere nesemnată, de intervenție în nume propriu, dar și în interesul contestatorului A., cerere care a fost respinsă, în raport de obiectul cauzei.

Prealabil analizării motivelor invocate de contestatorul A., Înalta Curte a notat limitele și specificul căii de atac a contestației în anulare, astfel cum sunt definite în cuprinsul dispozițiilor art. 426 - 432 din C. proc. pen., norme potrivit cărora contestația în anulare este calea extraordinară de atac ce poate fi exercitată în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunțate cu încălcarea normelor procesual penale, fiind o cale de atac de retractare, instanța care a pronunțat hotărârea cu încălcarea legii anulând hotărârea în scopul înlăturării erorilor de procedură.

Examinând contestația în anulare, în raport cu încheierea penală contestată, dar și în raport cu dispozițiile art. 426 C. proc. pen., Înalta Curte, secția penală, a constatat că cererea formulată de către contestatorul A. nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu, conform dispozițiilor art. 431 C. proc. pen.

Prin urmare, hotărârile judecătorești prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot face obiectul unei contestații în anulare.

În speță, încheierea penală împotriva căreia contestatorul A. a formulat contestație în anulare nu este o hotărâre prin care s-a rezolvat fondul cauzei, printr-o soluție de condamnare, achitare sau de încetare a procesului penal.

Astfel, contestatorul a formulat contestație în anulare împotriva Încheierii nr. 341 din data de 06 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018, prin care s-a respins, ca inadmisibilă în principiu, cererea de recurs în casație formulată împotriva Deciziei penale nr. 301 din 10 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018.

Prin urmare, s-a constatat că Înalta Curte de Casație și Justiție a fost învestită de către contestatorul A. cu soluționarea unei căi extraordinare de atac împotriva unei hotărâri care nu poate fi supusă unui astfel de demers juridic, pe cale de consecință, cererea de contestație în anulare formulată nu întrunește cerințele legale de admisibilitate, ceea ce atrage inadmisibilitatea acesteia.

Înalta Curte, secția penală, a reținut că, de altfel, contestatorul a solicitat, în mod formal, anularea încheierii penale atacate, în condițiile în care nu a invocat niciun motiv care să se circumscrie cazurilor de contestație în anulare prevăzute de art. 426 C. proc. pen.

III. Împotriva Deciziei nr. 70 din data de 29 ianuarie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020 petenții A. și F. au formulat apel, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători la data de 15 iunie 2021, sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 4 octombrie 2021, termen la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căilor de atac promovate în prezenta cauză, prin raportare la actele și lucrările dosarului, constată că acestea sunt inadmisibile și vor fi respinse ca atare, pentru considerentele următoare:

Din perspectiva principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituția României, precum și a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv a exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

În aceste condiții, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora cu respectarea dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare și cazurile în care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale " Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispozițiilor art. 8 din aceeași lege "Hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."

În conformitate cu dispozițiile art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., "sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel", iar conform alin. (2) al aceluiași articol, "încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel".

În prezenta cauză, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că a fost sesizat cu apelurile formulate de petenții A. și F. împotriva Deciziei nr. 70 din data de 29 ianuarie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosar nr. x/2020 prin care s-a respins ca, inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 341 din data de 06 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018.

Or, Decizia nr. 70 din data de 29 ianuarie 2021 pronunțate de Înalta Curte, secția penală, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de către A., are caracter definitiv, nefiind susceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare.

În acest sens, prin Decizia nr. 297 din data de 9 iunie 2020 publicată în M. Of. nr. 1076/13.11.2020, Curtea Constituțională a reținut, făcând referire la soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 5 din 4 martie 2015, că dispozițiile art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, sunt aplicabile exclusiv hotărârilor judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu.

Totodată, s-a arătat că, atât după intrarea în vigoare a C. proc. pen., cât și anterior acestui moment, doctrina a subliniat caracterul definitiv al hotărârii prin care instanța respinge în principiu contestația în anulare. Prin urmare, s-a conchis că hotărârile judecătorești pronunțate în etapa admiterii în principiu a contestației în anulare, etapă reglementată distinct în dispozițiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive.

În consecință, se constată că, în cauză, petenții A. și F. au exercitat calea de atac a apelului împotriva unei hotărâri definitive, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege reprezintă o încălcare a principiului legalității, respectiv a principiului unicității căilor de atac și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibile, apelurile formulate de petenții A. și F. împotriva Deciziei nr. 70 din data de 29 ianuarie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelanții petenți la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, apelurile formulate de petenții A. și F. împotriva Deciziei nr. 70 din data de 29 ianuarie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă apelanții petenți la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 octombrie 2021.

GGC - ED