ÎCCJ, Decizia nr. 126/2021

Asupra contestației de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 231/A din data de 15 septembrie 2020, pronunțată de secția penală a instanței supreme, în Dosarul nr. x/2019, a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Încheierii penale nr. 8 din data de 5 martie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.

Împotriva Deciziei penale nr. 231/A din data de 15 septembrie 2020, pronunțate de secția penală a instanței supreme, în Dosarul nr. x/2019, apelantul revizuent A. a formulat contestație în anulare.

Prin Decizia penală nr. 297/A din data de 15 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 231/A din data de 15 septembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțate în Dosarul nr. x/2019.

Împotriva Deciziei penale nr. 297/A din data de 15 octombrie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, contestatorul A. a declarat contestație în anulare.

Prin Decizia penală nr. 375/A din data de 15 decembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 297/A din data de 15 octombrie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020.

Împotriva Deciziei penale nr. 375/A din data de 15 decembrie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, contestatorul A. a exercitat din nou calea extraordinară de atac a contestației în anulare.

Prin Decizia penală nr. 61/A din data de 19 februarie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 375/A din data de 15 decembrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020.

Pentru a dispune astfel, secția penală, a instanței supreme a reținut că dispozițiile prevăzute de art. 431 din C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestației în anulare, iar legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunțate în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunțate.

De asemenea, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., sentința dată în contestație în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, dar aceste dispoziții reglementează procedura de judecare a contestației în anulare după parcurgerea procedurii prealabile, așadar ulterior admiterii în principiu reglementată de art. 431 din C. proc. pen.

Prin urmare, s-a constatat că atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului, cum este și cazul deciziei penale împotriva căreia s-a formulat prezenta cale de atac.

În acest context, instanța supremă a apreciat că aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu.

Secția penală a Înaltei Curți a constatat că a fost sesizată cu contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 375/A din data de 15 decembrie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, decizie definitivă, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 297/A din data de 15 octombrie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată împotriva hotărârii prin care a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul A. împotriva unei încheieri prin care, de asemenea, s-a constatat inadmisibilitatea căii extraordinare de atac a revizuirii.

Pe cale de consecință, s-a apreciat că prezenta contestație în anulare a fost exercitată împotriva unei hotărâri penale definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare, aspectul fiind de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispoziții ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Împotriva Deciziei penale nr. 61/A din data de 19 februarie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, A. a formulat contestație, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 10 mai 2021, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de contestator, constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III1 din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestației este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art. 4251 din C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, dispozițiile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

Raportând dispozițiile legale incidente la cauza dedusă judecății, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că A. a exercitat calea de atac a contestației împotriva unei hotărâri definitive, respectiv Decizia penală nr. 61/A din data de 19 februarie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de același contestator împotriva Deciziei penale nr. 375/A din data de 15 decembrie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020.

Prin urmare, în cauză, contestatorul A. a formulat contestație împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, a principiului unicității căilor de atac reglementate de lege și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, și din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 61/A din data de 19 februarie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 61/A din data de 19 februarie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 mai 2021.

GGC - GV