ÎCCJ, Decizia nr. 278/2021

Deliberând asupra recursului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin hotărârea penală nr. 97 din data de 24 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 459 alin. (5) și (7) teza a II-a din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul A. împotriva sentinței penale nr. 144 din data de 2 decembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. în dosarul nr. x/2019.

Împotriva hotărârii penale nr. 97 din data de 24 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, revizuentul A. a declarat apel.

Prin decizia penală nr. 264/A din data de 1 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019, a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul A. împotriva hotărârii penale nr. 97 din data de 24 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Împotriva deciziei penale nr. 264/A din data de 1 octombrie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019, petentul A. a formulat contestație.

Prin decizia penală nr. 98 din data de 5 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 264/A din data de 1 octombrie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019.

Pentru a dispune astfel, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că potrivit dispozițiilor art. 425

1

alin. (1) din C. proc. pen. calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o reglementează expres, prevederile dispozițiilor legale antemenționate fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

Totodată, instanța supremă a reținut că legislația procesual penală reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor. Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Prin urmare, s-a apreciat că petentului nu îi este recunoscută calea de atac exercitată împotriva deciziei penale nr. 264/A din data de 1 octombrie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, întrucât a fost formulată împotriva unei soluții nesusceptibile de reformare.

II. Împotriva deciziei penale nr. 98 din data de 5 aprilie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2021, contestatorul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 20 septembrie 2021, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de contestator, constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale " Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispozițiilor art. 8 din aceeași lege "Hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."

În speță, contestatorul A. a exercitat calea de atac a recursului împotriva deciziei penale nr. 98 din data de 5 aprilie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2021, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de același contestator împotriva deciziei penale nr. 264/A din data de 1 octombrie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019.

În acest context, Completul de 5 Judecători al instanței supreme reține că potrivit dispozițiilor art. 425

1

alin. (7) din C. proc. pen., contestația se soluționează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac.

În raport cu aceste dispoziții legale, se constată că, în ceea ce privește decizia prin care se soluționează calea ordinară de atac a contestației, C. proc. pen. nu a reglementat un al doilea sau al treilea grad de jurisdicție, aceasta fiind definitivă.

Prin urmare, se constată că A. a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementare a C. proc. pen., împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, a principiului unicității căilor de atac reglementate de lege și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, și din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 98 din data de 05 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, Penal 1-2021, în dosarul nr. x/2021, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul contestator va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 98 din data de 05 aprilie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, Penal 1-2021, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 septembrie 2021.