ÎCCJ, Decizia nr. 84/2021

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 25 din data de 10 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Sentinței penale nr. 150 din 16 decembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.

Împotriva Sentinței penale nr. 25 din data de 10 februarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, revizuentul A. a declarat apel.

Prin Decizia penală nr. 137/A din data de 4 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 25 din data de 10 februarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Împotriva deciziei penale nr. 137/A din data de 4 iunie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2019, petentul A. a formulat apel.

Prin Decizia penală nr. 133 din data de 7 septembrie 2020, pronunțată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2020, a fost respins, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 137/A din data de 4 iunie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în Dosarul nr. x/2019.

Pentru a dispune astfel, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut, în esență, că a fost sesizat cu apelul declarat de A. împotriva Deciziei penale nr. 137/A din 4 iunie 2020, pronunțate în Dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, hotărâre definitivă, prin care a fost soluționat anterior apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 25 din data de 10 februarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Prin urmare, în condițiile în care calea de atac a apelului a fost exercitată împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, instanța supremă a apreciat că o asemenea procedură este inadmisibilă, în situația contrară încălcându-se principiul instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

Împotriva Decizia penală nr. 133 din data de 7 septembrie 2020, pronunțate de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2020, petentul A. a formulat recurs, Dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 22 martie 2021, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de petent, constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale " Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispozițiilor art. 8 din aceeași lege "Hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."

Mai mult decât atât, Completul de 5 Judecători al instanței supreme reține că noul C. proc. pen. nu mai prevede calea ordinară de atac a recursului, fiind reglementate doar două grade de jurisdicție.

Raportând dispozițiile legale incidente la cauza dedusă judecății, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că A. a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementare a C. proc. pen., împotriva unei hotărâri definitive, respectiv Decizia penală nr. 133 din data de 7 septembrie 2020, pronunțată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2020, prin care a fost soluționat anterior apelul formulat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 137/A din data de 4 iunie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019.

Prin urmare, în cauză, petentul A. a exercitat o cale de atac care nu mai este prevăzută de legislația procesual penală împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibil, formulat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 133 din 7 septembrie 2020, pronunțate în Dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 133 din 7 septembrie 2020, pronunțate în Dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 martie 2021.

Procesat de GGC - LM