ÎCCJ, Decizia nr. 330/2021

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor reține următoarele:

I. Prin Decizia penală nr. 48/A din data de 18 februarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019, a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul A. împotriva Sentinței penale nr. 154 din data de 18 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze și minori, în Dosarul nr. x/2019.

Împotriva Deciziei penale nr. 48/A din data de 18 februarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019, petenții B. și A. au declarat apel.

II. Prin Decizia penală nr. 87 din data de 15 iunie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2020, a fost respins, ca inadmisibil, apelul formulat de petenții B. și A. împotriva Deciziei penale nr. 48/A din data de 18 februarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019.

Împotriva Deciziei penale nr. 87 din data de 15 iunie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2020, petentul B. a exercitat din nou calea ordinară de atac a apelului.

III. Prin Decizia penală nr. 214 din data de 2 noiembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2020, a fost respins, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul B. împotriva Deciziei penale nr. 87 din data de 15 iunie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2020.

Pentru a dispune astfel, Completul de 5 Judecători al instanței supreme a reținut că potrivit art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

Totodată, instanța supremă a făcut referire la dispozițiile art. 550 alin. (1) coroborate cu cele art. 551 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen. conform cărora hotărârile pentru care nu este prevăzută calea de atac a contestației sau apelului rămân definitive la data pronunțării lor și devin executorii, ele neputând fi atacate ulterior.

Prin urmare, s-a apreciat că, în cauză, petentul a exercitat calea de atac a apelului împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a nesocoti coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Împotriva Deciziei penale nr. 214 din data de 2 noiembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2020, B. a formulat contestație în anulare.

IV. Prin Decizia penală nr. 262 din data de 14 decembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2020 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de petentul B. împotriva Deciziei penale nr. 214 din data de 2 noiembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2020.

Pentru a dispune astfel, Completul de 5 Judecători al instanței supreme a reținut că potrivit dispozițiilor legale, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia sunt remediate erori ce nu pot fi înlăturate pe alte căi, fiind, deci, o cale de anulare pentru vicii și nulități relative la actele de procedură, ce trebuie folosită numai în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, cu respectarea termenelor în care titularii acesteia o pot formula.

Caracterul de cale extraordinară de atac al contestației în anulare constituie o garanție că această cale de atac nu va deveni o posibilitate la îndemâna oricui și oricând de înlăturare a efectelor pe care trebuie să le producă hotărârile judecătorești definitive.

Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți a constatat că, analizând actele și lucrările dosarului prin raportare la dispozițiile legale incidente se constată că, în speță, nu sunt întrunite cumulativ cerințele de admisibilitate ale contestației în anulare formulate de petentul B.

S-a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 426 din C. proc. pen., sunt supuse contestației în anulare doar hotărârile penale definitive prin care a fost soluționată acțiunea penală și/sau acțiunea civilă exercitată într-o cauză penală.

În mod concret, s-a arătat că în cauză a fost formulată contestație în anulare împotriva unei decizii prin care a fost respins, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul B., cale de atac exercitată împotriva unei hotărâri, prin care a fost respins, ca inadmisibil, apelul formulat de petenții B. și A. împotriva Deciziei penale nr. 48/A din data de 18 februarie 2020, pronunțată de secția penală a instanței supreme, în Dosarul nr. x/2019, iar prin hotărârea atacată nu a fost soluționată acțiunea penală și/sau acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal, astfel încât nu are natura și aptitudinea unei hotărâri ce poate fi atacată pe calea contestației în anulare.

În același sens a fost invocată și doctrina în materie care a statuat că hotărârile prin care instanța nu se pronunță asupra acțiunii penale sau acțiunii civile exercitate într-o cauză penală nu pot fi atacate cu contestație în anulare (C. proc. pen. - comentariu pe articole - Editura C.H.Beck - M. Udroiu, I. Tocan comentariu art. 426 "Deoarece nu sunt hotărâri prin care instanța se pronunță cu privire la acțiunea penală sau civilă exercitată într-o cauză penală nu pot fi atacate cu contestație în anulare: (i) încheierile judecătorului de cameră preliminară prin care se pronunță cu privire la plângerea formulată împotriva unei soluții de clasare ori cu privire la legalitatea și temeiniciei redeschiderii procesului penal; (ii) încheierile prin care judecătorul de drepturi și libertăți se pronunță cu privire la măsurile preventive; (iii) deciziile prin care instanța de control judiciar a respins o altă contestație în anulare exercitată anterior în aceeași cauză; (iv) sentința prin care se respinge cererea de redeschidere a procesului penal.")

În consecință, având în vedere dispozițiile art. 426 din C. proc. pen., precum și jurisprudența și doctrina cu privire la natura hotărârilor judecătorești care pot fi atacate cu contestație în anulare, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți a constatat că nici decizia prin care s-a respins, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul B. împotriva Deciziei penale nr. 87 din data de 15 iunie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2020, nu este susceptibilă a fi atacată printr-o asemenea cale extraordinară de atac.

V. Împotriva Deciziei penale nr. 262 din data de 14 decembrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2020, contestatorul B. a formulat contestație, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători la data de 23 iunie 2021 sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu, la data de 4 octombrie 2021, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate în prezenta cauză, prin raportare la actele și lucrările dosarului, constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru considerentele următoare:

Dându-se eficiență principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituția României, precum și principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care pot fi exercitate.

În mod concret, potrivit dispozițiilor art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen., "calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel".

Raportând dispozițiile legale incidente la cauza dedusă judecății, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că B. a exercitat calea de atac a contestației împotriva Deciziei penale nr. 262 din data de 14 decembrie 2020 pronunțate de Înalta Curte, Completul de 5 Judecători prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată împotriva Deciziei penale nr. 214 din data de 2 noiembrie 2020, pronunțate de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2020, prin care a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat împotriva unei alte hotărâri definitive.

Or, Decizia penală nr. 262 din data de 14 decembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte, Completul de 5 Judecători prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de către B., are caracter definitiv, nefiind susceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare.

Analizând dispozițiile cuprinse în Secțiunea I a Cap. V din Titlul III din C. proc. pen., Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în cazurile menționate la art. 426 din C. proc. pen., iar dispozițiile legii procesual penale prevăd posibilitatea exercitării căii de atac a apelului numai împotriva sentinței date în contestație în anulare, ca urmare a soluționării pe fond a acestei căi de atac, însă împotriva hotărârii pronunțate în faza examinării în principiu a admisibilității acestei căi extraordinare legiuitorul nu a reglementat nicio cale de atac, astfel încât această din urmă hotărâre are caracter definitiv.

În acest sens, prin Decizia nr. 297 din data de 9 iunie 2020 publicată în M. Of. nr. 1076/13.11.2020, Curtea Constituțională a reținut, făcând referire la soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 5 din 4 martie 2015, că dispozițiile art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, sunt aplicabile exclusiv hotărârilor judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu.

Totodată, s-a arătat că, atât după intrarea în vigoare a C. proc. pen., cât și anterior acestui moment, doctrina a subliniat caracterul definitiv al hotărârii prin care instanța respinge în principiu contestația în anulare. Astfel, s-a conchis că hotărârile judecătorești pronunțate în etapa admiterii în principiu a contestației în anulare, etapă reglementată distinct în dispozițiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive.

Prin urmare, se constată că în cauză, contestatorul B. a exercitat calea de atac a contestației împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege reprezintă o încălcare a principiului legalității, respectiv a principiului unicității căilor de atac și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul B. împotriva Deciziei penale nr. 262 din data de 14 decembrie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul B. împotriva Deciziei penale nr. 262 din data de 14 decembrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 octombrie 2021.

GGC - ED