ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 360/2020

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 155 din data de 20 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală, în temeiul art. 459 alin. (5) și alin. (7) teza a-II-a C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Încheierii penale nr. 79 din data de 12.11.2018 pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava în Dosar nr. x/2018.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Suceava a reținut următoarele:

Prin Încheierea penală nr. 79 din data de 12.11.2019 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava în Dosar nr. x/2018, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul A. împotriva Ordonanței nr. 86/II/2/2018 din data de 04.07.2018 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și a Ordonanței nr. 100/P/2018 din data de 19.06.2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Prin aceeași încheiere, în temeiul art. 289 alin. (9) C. proc. pen., s-a dispus trimiterea plângerii formulate de petentul A. împotriva doamnei Procuror General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, B., sub aspectul comiterii infracțiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., și favorizare a făptuitorului, prev. de art. 269 C. pen., spre competentă soluționare, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție București, secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție.

Curtea a reținut că hotărârile judecătorești sunt supuse căilor de atac determinate de lege, legea procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea de hotărâri judecătorești care să corespundă legii și adevărului și care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părților din proces.

Potrivit dispozițiilor C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În cauză, Curtea a constatat că revizuentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva Încheierii penale nr. 79 din data de 12.11.2019 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava în Dosar nr. x/2018, având ca obiect plângere împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată (art. 340 C. proc. pen.).

Potrivit dispozițiilor art. 452 alin. (1) C. proc. pen., pot fi supuse revizuirii hotărârile judecătorești definitive, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă.

Totodată, Curtea a precizat că din interpretarea textului anterior menționat, rezultă că cererea de revizuire trebuie să aibă ca obiect o hotărâre prin care s-a soluționat fondul cauzei, cu privire la acțiunea penală și civilă exercitată în cursul procesului penal împotriva unui inculpat, iar nu o hotărâre pronunțată într-o altă cale de atac.

Or, în cauză, hotărârea a cărei revizuire s-a cerut nu este dintre acelea care pot fi supuse acestei căi extraordinare de atac, întrucât încheierea atacată este pronunțată în procedura soluționării plângerii de către judecătorul de cameră preliminară (art. 341 C. proc. pen.).

Prin urmare, Curtea a constatat că revizuentul a exercitat o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive, dar nesusceptibile de a fi atacată cu calea extraordinară de atac a revizuirii.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Împotriva acestei încheieri, revizuentul petent a formulat contestație.

În esență, a solicitat admiterea contestației formulate, și pe cale de consecință, admiterea în principiu a cererii de revizuire formulată împotriva încheierii penale nr. 79 din data de 12.11.2018 pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava în Dosar nr. x/2018.

Examinând contestația formulată de revizuentul A., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibilă, urmând a o respinge pentru considerente ce vor fi expuse:

Prealabil analizării contestației formulate de revizuentul A., Înalta Curte va nota limitele și specificul căii de atac a revizuirii, astfel cum sunt definite în cuprinsul dispozițiilor art. 452 - 459 C. proc. pen., norme care statuează că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Din coroborarea dispozițiilor art. 453 (cazurile de revizuire), art. 455 (persoanele care pot cere revizuire), art. 459 (admiterea în principiu) C. proc. pen. rezultă că revizuirea este o cale extraordinară de atac ce privește exclusiv hotărârile judecătorești prin care s-a soluționat fondul cauzei, în acest sens fiind și Decizia nr. 42 din 14.02.2005 pronunțată de Înalta Curte - Completul de 9 judecători, decizie prin care s-a statuat că pot fi atacate cu revizuire numai hotărârile definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei, prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal, cererea de revizuire îndreptată împotriva altei hotărâri definitive fiind inadmisibilă. Această decizie își păstrează valabilitatea și în raport de dispozițiile noului C. proc. pen., cazurile de revizuire prevăzute la art. 453 și art. 465 din noul C. proc. pen. reluând în esență cazurile de revizuire din legea veche.

Aplicând aceste considerații teoretice în cauză, Înalta Curte constată că cererea de revizuire nu poate fi exercitată decât împotriva unei hotărâri penale prin care s-a dispus asupra fondului cauzei; or, în speță, revizuentul a formulat cerere de revizuire împotriva Încheierii penale nr. 79 din data de 12.11.2018 pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava în Dosar nr. x/2018, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul A. împotriva Ordonanței nr. 86/II/2/2018 din data de 04.07.2018 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și a Ordonanței nr. 100/P/2018 din data de 19.06.2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

În acest context argumentativ, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 459 alin. (7) C. proc. pen. hotărârea prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilității în principiu, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea; or, în speță, conform art. 341 alin. (8) C. proc. pen., Încheierea penală nr. 79 din data de 12.11.2018 pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava în Dosar nr. x/2018 este definitivă.

Așadar, având în vedere că revizuentul a declarat calea extraordinară de atac împotriva unor hotărâri nesusceptibile de reformare, Înalta Curte reține inadmisibilitatea căii de atac, sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordine de drept.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de revizuentul petent respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul revizuent A. împotriva încheierii nr. 155 din data de 20 decembrie 2019 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de revizuentul petent Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul revizuent A. împotriva Încheierii nr. 155 din data de 20 decembrie 2019 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul revizuent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 iunie 2020.

GGC - NN