ÎCCJ, Decizia nr. 224/2020

Asupra contestației de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea penală nr. 79 din data de 12 noiembrie 2019, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței nr. 86/II/2/2018 din data de 4 iulie 2018 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și a Ordonanței nr. 100/P/2018 din data de 19 iunie 2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Prin aceeași încheiere, în temeiul art. 289 alin. (9) din C. proc. pen., s-a dispus trimiterea plângerii formulate de petentul A. împotriva doamnei Procuror General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, B., sub aspectul comiterii infracțiunilor de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen., și favorizare a făptuitorului, prevăzută de art. 269 din C. pen., spre competentă soluționare, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție București, secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție.

Împotriva Încheierii penale nr. 79 din data de 12 noiembrie 2019, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2018, petentul A. a formulat cerere de revizuire.

Prin Încheierea penală nr. 155 din data de 20 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, în temeiul art. 459 alin. (5) și (7) teza a II-a din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Încheierii penale nr. 79 din data de 12 noiembrie 2018, pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava în Dosar nr. x/2018.

Împotriva Încheierii penale nr. 155 din data de 20 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, A. a formulat din nou cerere de revizuire.

Prin Sentința penală nr. 4 din data de 10 ianuarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 459 din C. proc. pen., a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Încheierii penale nr. 155 din data de 20 decembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Suceava.

Împotriva Sentinței penale nr. 4 din data de 10 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, revizuentul A. a declarat o cale de atac intitulată "recurs-cale de atac odată cu fondul cauzei, cerere de revizuire în materie penală a cauzei", în cuprinsul căreia revizuentul și-a exprimat nemulțumirea față de soluționarea anumitor cauze, penale și civile, pe care le-a avut pe rolul instanțelor judecătorești, cale de atac ce a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin Decizia penală nr. 138 din data de 25 februarie 2018, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2019.

Pentru a dispune astfel, secția penală a instanței supreme a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 459 alin. (7) din C. proc. pen., sentința prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilității în principiu, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea.

Prin urmare, s-a constatat că revizuentul a declarat o cale de atac împotriva unei sentințe prin care a fost respinsă, după analiza admisibilității în principiu, o cerere de revizuire formulată împotriva unei încheieri prin care a fost respinsă o altă cerere de revizuire, încheiere care nu era supusă niciunei căi de atac, astfel că nici sentința prin care a fost soluționată calea de atac nu este supusă niciunei căi de atac.

Astfel fiind, instanța supremă a apreciat că revizuentul a învestit Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea unei căi de atac care nu întrunește cerințele textului legal menționat și, ca atare, nu este admisibilă, potrivit dreptului comun.

Împotriva acestei decizii, la data de 26 februarie 2020, A. a formulat contestație, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2020, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 16 noiembrie 2020, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate în prezenta cauză, constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III1 din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestației este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art. 4251 din C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, dispozițiile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

De asemenea, conform art. 550 alin. (1) raportat la art. 551 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., hotărârile penale pentru care legislația procesual penală nu a prevăzut calea ordinară de atac a contestației sau a apelului rămân definitive la data pronunțării lor și devin executorii la data la care au rămas definitive, ele neputând fi atacate ulterior.

Raportând dispozițiile legale incidente la cauza dedusă judecății, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție reține că A. a exercitat calea de atac a contestației împotriva Deciziei penale nr. 138 din data de 25 februarie 2018, pronunțate de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2019, hotărâre definitivă, prin care a fost soluționată anterior calea de atac declarată de A. intitulată "recurs-cale de atac odată cu fondul cauzei, cerere de revizuire în materie penală a cauzei" împotriva Sentinței penale nr. 4 din data de 10 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.

Prin urmare, se constată că A. a exercitat calea de atac a contestației împotriva unei hotărâri definitive și nesusceptibile a fi reformate prin exercitarea unei căi ordinare de atac, în condiții nereglementate de C. proc. pen.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, a principiului unicității căilor de atac reglementate de lege și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, și din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei penale nr. 138 din data de 25 februarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul revizuent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei penale nr. 138 din data de 25 februarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatorul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 noiembrie 2020.

GGC - NN