ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 313/2020

Ședința publică din data de 05 iunie 2020

Deliberând asupra cauzei de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 23.01.2019 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava în dosarul nr. x/2018, s-a admis sesizarea din oficiu privind îndreptarea erorii materiale, și, potrivit art. 278 alin. (1) C. proc. pen., s-a îndreptat eroarea materială strecurată în minuta încheierii penale nr. 4 din 22.01.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apei Suceava, în sensul că la paragraful 1 în loc de "ordonanța nr. 56/11/2/2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție", cum greșit s-a menționat, se va trece "ordonanța nr. 6/II/2/2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție." cum este corect.

Prin încheierea nr. 178/2019 pronunțată în data de 22.03.2019 de judecătorii de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2018, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva încheierii nr. 4 din data de 22 ianuarie 2019 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Prin încheierea nr. 237/2019 pronunțată în data de 18.06.2019 de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2019, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. împotriva încheierii nr. 178 din data de 22 martie 2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2018.^

Prin încheierea nr. 19/2019 pronunțată în data de 15.10.2019 de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2019. s-a respins, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de recurentul A. împotriva încheierii nr. 237/RC din data de 18 iunie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2019.

Împotriva tuturor acestor încheieri A. a formulat cerere de revizuire.

Prin sentința penală nr. 140 din data de 25 noiembrie 2019, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori a respins ca inadmisibilă cererea formulată de revizuentul A., de revizuire a încheierii nr. 4/22.01.2019 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava în dosarul nr. x/2018, așa cum a fost îndreptată prin încheierea de îndreptare eroare materială din 23.01.2019 pronunțată în dosarul x/2018

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Suceava a reținut următoarele:

Potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. pen. revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;

b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;

f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Potrivit art. 459 alin. (3) lit. f) C. proc. pen. rap. la art. 456 alin. (2), (3) și 4 C. proc. pen. persoana care formulează cererea de revizuire trebuie să indice în mod expres cazul de revizuire pe care se întemeiază cererea, în caz contrar instanța trebuind să-i pună în vedere revizuentului să indice cazul de revizuire.

Întrucât în cererea revizuentului A. nu a indicat expres de revizuire pe care se întemeiază cererea și cum revizuentul a arătat în cererea scrisă depusă la dosarul cauzei că solicită judecarea cauzei în lipsă, revenind judecătorului obligația de a interpreta legea, sancțiunea este respingerea cererii ca inadmisibilă conform art. 459 alin. (3) lit. e) C. proc. pen., întrucât faptele și mijloacele de probă indicate în cererea de revizuire nu conduc în mod evident ia stabilirea unor temeiuri legale ce permit revizuirea.

Totodată judecătorul de cameră preliminară a constatat și faptul că cererea petentului este inadmisibilă și raportat la obiectul hotărârii a cărei revizuire se cere.

Astfel, s-a constatat că cererea de revizuire vizează o încheiere prin care judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava a soluționat o plângere împotriva unei soluții de netrimitere în judecată întemeiată pe disp. art. 340 C. proc. pen. (toate celelalte încheieri vizând soluționarea unor căi de atac împotriva acestei încheieri a judecătorului de cameră preliminară).

O astfel de hotărâre nu poate fi supusă căii de atac a revizuirii întrucât sunt supuse revizuirii doar hotărârile judecătorești prin care se soluționează fondul cauzei, ori încheierea prin care se soluționează de către judecătorul de cameră preliminară o plângere împotriva unei soluții de netrimitere în judecată nu este o hotărâre definitivă prin care se soluționează fondul cauzei.

Împotriva sentinței penale nr. 140 din data de 25 noiembrie 2019 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 27 februarie 2020, petentul A. a formulat prezenta contestație.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2019, fiind repartizat în mod aleatoriu Completului C5, stabilindu-se termen de judecată la data de 10 aprilie 2020, dată la care cauza a fost suspendată de drept în conformitate cu art. 43 din Decretul nr. 195/2020 al Președintelui României, ulterior cauza fiind repusă pe rol prin rezoluția din data de 18 mai 2020, atunci când s-a stabilit data de 05 iunie 2020 ca termen de judecată.

Examinând contestația formulată de petentul A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție, statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv, exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Potrivit dispozițiilor C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Analizând actele și lucrările dosarului se constată că petentul A. a declarat contestație împotriva unei hotărâri prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire a acestuia împotriva unei încheieri prin care judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava a soluționat o plângere împotriva unei soluții de netrimitere în judecată întemeiată pe disp. art. 340 C. proc. pen.

Potrivit art. 459 alin. (5) C. proc. pen., în cazul în care instanța constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (3), dispune prin sentință respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, iar conform alin. (7), sentința prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilității în principiu, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea.

Astfel, se constată că nu îi este recunoscută contestatorului petent calea de atac a contestației împotriva încheierii prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară a soluționat o plângere cu privire la soluții de netrimitere în judecată întemeiată pe disp. art. 340 C. proc. pen.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Pentru cele ce preced, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 140 din data de 25 noiembrie 2019 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul petent la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 140 din data de 25 noiembrie 2019 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 iunie 2020.