ÎCCJ, Decizia nr. 281/2019

Deliberând asupra admisibilității contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 25 din data de 18 februarie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2019, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 40/C din data de 12 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, că prin Încheierea nr. 40/C din data de 12 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva Încheierii nr. 430 din 9 mai 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018.

Prin Încheierea penală nr. 13 din 28 februarie 2018, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva Ordonanței nr. x/P/2017 din 08.12.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava menținută prin Ordonanța nr. x/II/2/2017 din 09.01.2018 a procurorului general al aceluiași parchet.

Judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a reținut, în esență, că prin Ordonanța nr. x/P/2017 din 08.12.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, confirmată prin Ordonanța nr. x/II/2/2017 din 09.01.2018 a procurorului general al aceluiași parchet, s-a dispus, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., cu referire la art. 314 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., clasarea cauzei privind săvârșirea infracțiunii "abuz în serviciu", prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., întrucât fapta nu există.

Curtea de Apel Suceava a mai reținut că prin Rezoluția nr. x/P/2013, din data de 10.06.2013, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, menținută prin Rezoluția nr. x/II/2/2013 din 28.08.2013 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de Direcția Silvică Suceava pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 246 C. pen. din 1968, deoarece fapta nu există.

Prin Ordonanța nr. x/P/2013 din data de 18.02.2014, a organelor de cercetare penală din cadrul secției 14 Poliție Rurală Vama, s-a dispus începerea urmăririi penale in rem pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 297 C. pen., constând în aceea că, în perioada anilor 1992 - 2013, reprezentanții Direcției Silvice Suceava au trecut sub bornă silvică un teren deținut de partea vătămată în baza Legii nr. 18/1991.

Prin ordonanța din 09.01.2015 organele de cercetare penală au dispus începerea urmăririi penale în cauză cu privire la infracțiunea de neglijență în serviciu, prev. de art. 298 C. pen., constând în aceea că, specialiștii silvici desemnați cu verificarea și întocmirea amenajamentului silvic în 2011 pe raza Ocolului Silvic Vama au trecut sub bornă silvică un teren deținut de persoana vătămată A. în baza Legii nr. 18/1991.

Prin Ordonanța nr. x/P/2013 din data de 15.01.2015 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de B. pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, prev. de art. 298 C. pen.

Prin Ordonanța nr. x/P/2013 din data de 08.05.2015, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, s-a dispus renunțarea la urmărire penală în cauza având ca obiect infracțiunea de neglijență în serviciu, prev. de art. 298 C. pen., săvârșită de către B., reținându-se că, nu există un interes public în urmărirea acestuia.

Prin Ordonanța nr. x/II/2/2015 din 15.07.2015 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava s-a admis parțial plângerea formulată de către B., precum și infirmarea dispoziției de renunțare la urmărirea penală și a dispoziției de obligare a petentului B. la înlăturarea și remedierea situației bornelor dispuse eronat. S-a menținut soluția de clasare a cauzei cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen.

Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a constatat legalitatea și temeinicia Ordonanței nr. x/II/2/2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava și a confirmat redeschiderea urmăririi penale în Dosarul nr. x/2013 prin Încheierea penală nr. 46 din 05.08.2015.

Prin Ordonanța nr. x/11/7/2015 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava s-a dispus preluarea dosarului nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, cauza fiind înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava cu nr. x/P/2015.

Procurorul de caz, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. și art. 314 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a dispus clasarea cauzei având ca obiect săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, prev. de art. 298 C. pen., privind pe suspectul B., întrucât fapta nu există.

Împotriva soluției a formulat plângere petentul A. care a susținut că nu este mulțumit de soluția dată în cauză, iar prin Ordonanța nr. x/11/2/2016 din 10.01.2017, primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava a dispus respingerea acesteia ca tardiv formulată.

Împotriva Ordonanței nr. x/II/2/2016 din 10.01.2017, petentul A. a formulat plângere la judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, care, prin Încheierea penală nr. 68 din 29 martie 2017 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, a respins-o, ca nefondată.

Împotriva acestei încheieri, la data de 26.03.2018 petentul A. a formulat contestație.

Prin Încheierea nr. 430 din 9 mai 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva Încheierii penale nr. 13 din 28 februarie 2018, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Împotriva Încheierii nr. 430 din 9 mai 2018, pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018, petentul A. a formulat contestație, care a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin Încheierea nr. 40/C din data de 12 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018

Împotriva acestei încheieri contestatorul A. a formulat contestație.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate, a constatat că aceasta este inadmisibilă.

S-a apreciat că Înalta Curte, Completul de 5 judecători, a fost sesizat cu calea de atac a contestației formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 40/C din data de 12 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018, hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi ordinare sau extraordinare de atac, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Nemulțumit și de această soluție, contestatorul A. a formulat contestație împotriva acestei decizii, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți, Completul de 5 judecători, la data de 07 octombrie 2019 sub nr. x/2019, primul termen fiind stabilit aleatoriu la data de 25 noiembrie 2019.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate, constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 129 din Constituția României "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

Așadar, posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești este statuată prin însăși legea fundamentală.

Din economia textului menționat rezultă însă că hotărârile judecătorești, inclusiv hotărârile premergătoare, anticipatorii sau provizorii, sunt supuse căilor de atac determinate de lege.

Legea procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea de hotărâri judecătorești care să corespundă legii și adevărului și care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părților din proces.

Potrivit dispozițiilor art. 4251 C. proc. pen. calea de atac a contestației se exercită numai atunci când legea o prevede expres și numai împotriva hotărârilor nedefinitive.

Limitând căile de atac prevăzute de lege, C. proc. pen. a stabilit principiul unicității acestora, față de care, posibilitatea legală a declarării mai multor căi de atac având același obiect este exclusă, dreptul la această cale procesuală stingându-se prin exercitare.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Verificând actele și lucrările dosarului se constată că soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, este întemeiată pe dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., nefiind, așadar, supusă niciunei căi de atac.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, va respinge, ca inadmisibilă, contestația declarată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 25 din data de 18 februarie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația declarată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 25 din data de 18 februarie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 noiembrie 2019.

GGC - GV