ÎCCJ, Decizia nr. 262/2019

Deliberând asupra admisibilității recursului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 30/C din data de 29 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2018, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de petenta A. împotriva Încheierii nr. 170 din 22 februarie 2018, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2017.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, că, prin Încheierea nr. 170 din 22 februarie 2018, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2017 s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de petenta A. împotriva Încheierii nr. 71 din 17 octombrie 2017 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, secția penală, și pentru cauze cu minori.

Totodată, prin Încheierea penală nr. 71 din 17 octombrie 2017 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Suceava, secția penală, și pentru cauze cu minori s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A. împotriva ordonanțelor nr. 47/II/2/2017 din 17.05.2017 și nr. 407/P/2015 din 6.04.2017 emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și s-a constatat că plângerea formulată de aceeași petentă pentru B. nu îndeplinește condițiile cerute pentru reprezentare.

Împotriva Încheierii nr. 170 din 22 februarie 2018, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2017 petenta A. a formulat contestație.

Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilității căii de atac, Înalta Curte a reținut că normele de procedură judiciară sunt adoptate de către legiuitor potrivit competenței sale stabilite prin art. 126 alin. (2) din Constituție. În exercitarea acestei atribuții, legiuitorul a urmărit ca în materia soluțiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată să asigure celeritatea procedurii și obținerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluția procurorului în cadrul special al procedurii prevăzută de art. 340 - 341 din C. proc. pen., procedură care, în cazul respingerii plângerii, nu prevede posibilitatea exercitării unei căi de atac, stipulându-se expres în dispozițiile art. 341 alin. (8) din C. proc. pen. că hotărârea în această materie este definitivă.

Or, conform art. 16 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, "Hotărârile judecătorești pot fi desființate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale."

Totodată, art. 129 din Constituție stipulează că părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.

Cum Încheierea nr. 170 din 22 februarie 2018, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2017 este o hotărâre definitivă, împotriva acesteia nu poate fi exercitată nicio cale de atac.

Împotriva Încheierii nr. 30/C din data de 29 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2018, a formulat recurs petenta A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 12 septembrie 2019, având fixat prim termen de judecată la data de 12 noiembrie 2019.

Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilității căii de atac, prin raportare la actele și lucrările dosarului, dar și prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că aceasta este inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate de art. 13 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Astfel, procesul penal se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legale, iar hotărârile judecătorești vor fi supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.

În ceea ce privește hotărârea recurată, respectiv Încheierea nr. 30/C din data de 29 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2018 Înalta Curte, Completul de 5 judecători constată că prin aceasta, în baza art. 341 alin. (10) lit. a) din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de petenta A. împotriva Încheierii nr. 170 din 22 februarie 2018, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2017, care are caracter definitiv.

Mai mult decât atât, noul C. proc. pen. nu mai prevede calea ordinară de atac a recursului, fiind reglementate doar două grade de jurisdicție.

Prin urmare, având în vedere că încheierea prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă contestația este definitivă, petenta A. a învestit Înalta Curte Completul de 5 Judecători cu soluționarea unei căi de atac care nu întrunește cerințele legale și nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Se constată așadar că, în cauză, procedura utilizată de către petenta A. nu este prevăzută de legea procesual penală și, de asemenea, a fost exercitată împotriva unei hotărâri penale nesusceptibile să facă obiectul unei căi de atac.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și a dispozițiilor ce stabilesc felul de hotărâri susceptibile a fi atacate, și din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petenta A. prin mandatar C., împotriva Încheierii nr. 30/C din data de 29 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurenta petentă la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petenta A. prin mandatar C., împotriva Încheierii nr. 30/C din data de 29 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurenta petentă la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 noiembrie 2019.

Procesat de GGC - OB