ÎCCJ, Decizia nr. 148/2020

Asupra apelului de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 23 ianuarie 2019, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava în dosarul nr. x/2018, s-a admis sesizarea din oficiu privind îndreptarea erorii materiale, și, potrivit art. 278 alin. (1) din C. proc. pen., s-a îndreptat eroarea materială strecurată în minuta încheierii penale nr. 4 din 22 ianuarie 2019, pronunțate în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apei Suceava, în sensul că la paragraful 1 în loc de "ordonanța nr. 56/11/2/2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție", cum greșit s-a menționat, se va trece "ordonanța nr. 6/II/2/2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție." cum este corect.

Prin încheierea nr. 178 pronunțată în data de 22 martie 2019 de judecătorii de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2018, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva încheierii nr. 4 din data de 22 ianuarie 2019, pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Prin încheierea nr. 237 pronunțată în data de 18 iunie 2019 de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2019, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. împotriva încheierii nr. 178 din data de 22 martie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2018.

Prin încheierea nr. 19 pronunțată în data de 15 octombrie 2019 de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2019 s-a respins, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de recurentul A. împotriva încheierii nr. 237/RC din data de 18 iunie 2019 pronunțate în dosarul nr. x/2019 de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Împotriva tuturor acestor încheieri, A. a formulat cerere de revizuire.

Prin sentința penală nr. 140 din data de 25 noiembrie 2019, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de A., de revizuire a încheierii nr. 4 din 22 ianuarie 2019 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava în dosarul nr. x/2018, așa cum a fost îndreptată prin încheierea de îndreptare eroare materială din data de 23 ianuarie 2019, pronunțată în dosarul x/2018

Împotriva sentinței penale nr. 140 din data de 25 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 27 februarie 2020, petentul A. a formulat contestație, cale de atac ce a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin decizia nr. 313 din data de 5 iunie 2020, pronunțată de secția Penală a Înaltei Curți în dosarul nr. x/2019.

Pentru a dispune astfel, instanța supremă a reținut că petentul A. a declarat contestație împotriva unei hotărâri prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a acestuia împotriva unei încheieri prin care judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava a soluționat o plângere împotriva unei soluții de netrimitere în judecată întemeiată pe dispozițiile art. 340 din C. proc. pen.

Totodată, a reținut că potrivit art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., în cazul în care instanța constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (3), dispune prin sentință respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, iar conform alin. (7), sentința prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilității în principiu, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea.

Astfel, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a constatat că nu îi este recunoscută contestatorului petent calea de atac a contestației împotriva încheierii prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară a soluționat o plângere cu privire la soluții de netrimitere în judecată în temeiul art. 340 din C. proc. pen.

De asemenea, s-a reținut în considerentele hotărârii apelate că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.

Nu în ultimul rând, s-a reținut că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Împotriva deciziei nr. 313 din data de 5 iunie 2020, pronunțate de secția Penală a Înaltei Curți în dosarul nr. x/2019, contestatorul A. a formulat, la data de 10 iunie 2020, apel, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2020, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 21 septembrie 2020, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Examinând apelul declarat, cu prioritate în ceea ce privește aspectul admisibilității, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători constată calea de atac ca fiind inadmisibilă, urmând a o respinge, în baza următoarelor considerentele:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a apelului este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale " Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispozițiilor art. 8 din aceeași lege "Hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."

În conformitate cu dispozițiile art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

Totodată, conform dispozițiilor art. 4251 alin. (7) din C. proc. pen., contestația se soluționează prin decizie care nu este supusă niciunei căi de atac.

Raportând dispozițiile legale incidente la cauza dedusă judecății, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție reține că a fost sesizat cu apelul declarat de A. împotriva deciziei nr. 313 din data de 5 iunie 2020, pronunțate de secția Penală a Înaltei Curți în dosarul nr. x/2019, hotărâre definitivă, prin care a fost soluționată anterior contestația declarată de A. împotriva sentinței penale nr. 140 din data de 25 noiembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

În condițiile în care calea de atac a apelului a fost exercitată împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, o asemenea procedură este inadmisibilă.

În consecință, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, a principiului unicității căilor de atac reglementate de lege și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, și din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În ceea ce privește cererea de introducere în cauză a altor persoane, în raport cu caracterul inadmisibil al căii de atac exercitate, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători consideră că nu se mai impune analizarea acesteia.

Pentru aceste considerente, și având în vedere faptul că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecător va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 313 din data de 5 iunie 2020, pronunțate de secția Penală a Înaltei Curți în dosarul nr. x/2019, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., apelantul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 313 din data de 5 iunie 2020, pronunțată de secția Penală a Înaltei Curți în dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 septembrie 2020.