ÎCCJ, Decizia nr. 128/2021

Asupra contestației de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 3 februarie 2020 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei sub nr. x/2020, petentul A. a formulat plângere împotriva soluției de clasare a cauzei dispusă prin ordonanța din data de 17 ianuarie 2020 în dosarul de urmărire penală nr. 1082/P/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, direct la instanță, situație care atrage incidența art. 341 alin. (1) teza a II-a din C. proc. pen.

Prin încheierea din data de 27 februarie 2020, pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei, în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 341 alin. (1) teza a II-a din C. proc. pen., s-a trimis plângerea formulată de petentul A. împotriva soluțiilor procurorului, spre competentă soluționare, prim procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei.

Împotriva încheierii din data de 27 februarie 2020, pronunțate de Judecătoria Vatra Dornei, în Dosarul nr. x/2020, petentul A. a formulat contestație.

Prin Încheierea nr. 268 din data de 13 iulie 2020, pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva încheierii din data de 27 februarie 2020, pronunțate de Judecătoria Vatra Dornei, în Dosarul nr. x/2020.

Împotriva Încheierii nr. 268 din data de 13 iulie 2020, pronunțate de Tribunalul Suceava, în Dosarul nr. x/2020, petentul A. a formulat contestație.

Prin Încheierea penală nr. 91 din data de 11 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 268 din data de 13 iulie 2020, pronunțate de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. x/2020.

Împotriva soluției pronunțate în Dosarul nr. x/2020, petentul A. a formulat cerere de revizuire.

La termenul de judecată din data de 14 octombrie 2020, s-a dispus emiterea unei adrese către A., pentru a preciza împotriva cărei hotărâri judecătorești a formulat cererea de revizuire, iar la termenul de judecată din data de 13 noiembrie 2020, s-a dispus revenirea cu adresă către acesta, fără însă a primi vreun răspuns. În atare condiții, instanța a apreciat că petentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva Încheierii nr. 91 din data de 11 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.

Prin Încheierea nr. 3 din data de 4 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Încheierii penale nr. 91 din data de 11 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.

Împotriva Încheierii nr. 3 din data de 4 ianuarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, revizuentul A. a exercitat calea de atac a plângerii.

Prin Decizia penală nr. 230 din data de 12 martie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, a fost respinsă, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 3 din data de 4 ianuarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Pentru a dispune astfel, secția penală, a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că potrivit dispozițiilor art. 459 alin. (7) din C. proc. pen., sentința prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilității în principiu, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea.

Astfel, s-a constatat că revizuentul A. a exercitat calea de atac împotriva Încheierii nr. 3 din data de 4 ianuarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, prin care, în procedura admisibilității în principiu, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată împotriva Încheierii penale nr. 91 din data de 11 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2020.

Totodată, s-a reținut și faptul că hotărârea la care se referă revizuirea este Încheierea penală nr. 91 din data de 11 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 268 din data de 13 iulie 2020, pronunțate de Tribunalul Suceava, hotărâre care este definitivă.

În aceste condiții, s-a apreciat că A. a învestit Înalta Curte cu soluționarea unei căi de atac neprevăzute de legea procesual penală, ceea ce încalcă principiul legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Împotriva Deciziei penale nr. 230 din data de 12 martie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, l A. a formulat contestație, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 10 mai 2021, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de contestator, constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III1 din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestației este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art. 4251 din C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, dispozițiile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

Raportând dispozițiile legale incidente la cauza dedusă judecății, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că A. a exercitat calea de atac a contestației împotriva unei hotărâri definitive, respectiv Decizia penală nr. 230 din data de 12 martie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 3 din data de 4 ianuarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Prin urmare, în cauză, contestatorul A. a formulat contestație împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, a principiului unicității căilor de atac reglementate de lege și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, și din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 230 din data de 12 martie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 230 din data de 12 martie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 mai 2021.

GGC - GV