ÎCCJ, Decizia nr. 294/2021

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Încheierea nr. 138 din data de 16 februarie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația declarată de petentul A. împotriva Încheierii nr. 9 din data de 13 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/39/2 020.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că, prin Încheierea nr. 9 din data de 13 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen. cu raportare la art. 50 alin. (4) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 267/13.07.2020 pronunțată de Judecătorii de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Suceava în Dosarul nr. x/2019.

S-a reținut că hotărârea contestată este o hotărâre definitivă, iar condiția ca această contestație, întemeiată pe dispozițiile art. 425

1

C. proc. pen., să fie prevăzută expres de lege, nu este îndeplinită. S-a reținut că petentul A. a declarat, inițial, contestație, împotriva unei hotărâri definitive, prin care s-a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect cererea de revizuire formulată de petent, hotărâre care nu era supusă niciunei căi de atac. Împotriva hotărârii definitive, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, această contestație, contestatorul a declarat o altă contestație, care face obiectul prezentei cauze.

Prin urmare, s-a constatat că instanța supremă a fost învestită cu soluționarea unei căi de atac care nu întrunește cerințele textelor legale menționate și, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

În aceste condiții, s-a apreciat că recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Având în vedere cele expuse, Înalta Curte a respins, ca inadmisibilă, contestația declarată de petentul A. împotriva încheierii nr. 9 din data de 13 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.

II. Împotriva Încheierii nr. 138 din data de 16 februarie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, petentul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 20 septembrie 2021, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de petent, constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora cu respectarea dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

C. proc. pen. prevede o singură cale ordinară de atac - apelul, dându-se eficiență principiului dublului grad de jurisdicție, prevăzut de art. 2 paragraful 1 al Protocolului 7 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Totodată, în reglementarea C. proc. pen., recursul este o cale extraordinară de atac (denumită "recurs în casație"), ce poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate.

Raportând dispozițiile legale incidente la cauza dedusă judecății, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că petentul A. a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementare a C. proc. pen., împotriva unei hotărâri definitive, respectiv Încheierea nr. 138 din data de 16 februarie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, prin care a fost soluționată contestația formulată de același petent împotriva Încheierii nr. 9 din data de 13 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, hotărâre, prin care, de asemenea, a fost respinsă, ca inadmisibilă, o altă contestație formulată împotriva Deciziei penale nr. 267/13 iulie 2020 pronunțată de Judecătorii de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Suceava în Dosarul nr. x/2019.

Prin urmare, în cauză, petentul A. a exercitat o cale de atac care nu mai este prevăzută de legislația procesual penală împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva Încheierii nr. 138 din data de 16 februarie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 138 din data de 16 februarie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 septembrie 2021.

GGC - NN