ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 879/2021

Deliberând asupra recursului formulat de recurentul A., în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 8/R din 28 iulie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2021, s-a respins, ca tardiv, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din 14 iulie 2021 a Tribunalului Brașov, pronunțată în dosar nr. x/2021, privind cererea de sesizare a Curții Constituționale. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat recurentul la plata către stat a sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Curtea de apel a constatat că prin încheierea din 14 iulie 2021 a Tribunalului Brașov a fost respinsă, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate invocată de către A., invocată la termenul menționat. Excepția ridicată de către susnumitul viza hotărâri judecătorești, acte administrative și Legea nr. 18/1991, Legea nr. 7/1996 și Legea nr. 215/2001.

În cuprinsul încheierii instanța a arătat că excepția vizează hotărâri judecătorești și nu texte legale din C. pen. sau din C. proc. pen., care să aibă legătură cu cauza. S-a reținut că excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 18/1991, a Legii nr. 7/1996 și a Legii nr. 215/2001 vizează acțiuni civile care nu fac obiectul cauzei.

Împotriva modalității de soluționare a excepției invocate a formulat recurs, la 20 iulie 2021, A.. În calea de atac a recursului, A. a solicitat, în esență, sesizarea Curții Constituționale pentru a se pronunța asupra excepției invocate în fața tribunalului.

La termenul din 28 iulie 2021, Curtea de Apel a pus în discuția părților tardivitatea formulării căii de atac de către recurent.

Referitor la excepția tardivității căii de atac a recursului promovată de către A., Curtea de Apel a constatat că, în conformitate cu art. 29 alin. (5) din legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau 3, instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale, iar încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Față de dispoziția legală invocată, s-a constatat că încheierea supusă atenției este pronunțată la 14 iulie 2021, iar calea de atac a recursului a fost înaintată de către susnumit la 20 iulie 2021, conform datei poștale de pe plicul atașat memoriului de recurs.

Astfel, s-a constatat că prezentul recurs a fost formulat după expirarea celor 48 ore de la pronunțarea hotărârii, art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 fiind neechivoc referitor la momentul în care începe să curgă termenul de declarare a căii de atac (pronunțare), mai ales în condițiile în care recurentul a fost prezent în sală în momentul în care judecătorul a soluționat excepția de neconstituționalitate invocată.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În dezbateri, reprezentantul Ministerului Public a invocat inadmisibilitatea căii de atac, având în vedere că recurentul a declarat recurs împotriva unei hotărâri pronunțate în recurs cu privire la o excepție de neconstituționalitate, cale de atac neprevăzută de lege.

Examinând actele dosarului, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Înalta Curte constată că recurentul A. a formulat recurs împotriva Deciziei penale nr. 8/R din 28 iulie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală prin care s-a respins, ca tardiv, recursul formulat de acesta împotriva încheierii din 14 iulie 2021 a Tribunalului Brașov privind cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Această decizie, prin care s-a pronunțat soluția de respingere a recursului, ca tardiv, este definitivă, mențiune existentă de altfel atât în minută, cât și în dispozitivul acesteia.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Așadar, căile de atac fac parte din mijloacele procesuale care apară părțile în proces. Obiectul căilor de atac este format din hotărârea judecătorească dată de către instanță și trebuie să se respecte principiul legalității caii de atac. Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege, astfel că nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii (Decizia penală nr. 1780 din 25 iunie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție).

Cu referire la regulile care guvernează exercitarea căilor de atac, s-a pronunțat în mod constant și Curtea Constituțională statuând că accesul liber la justiție nu înseamnă că acesta trebuie asigurat la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac, deoarece competența și căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situații deosebite (Decizia nr. 99/2000, Decizia nr. 66/2001).

Având în vedere și dispozițiile art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și prevederile art. 21 din Legea fundamentală care reglementează liberul acces la justiție, respectiv exigențele determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice. Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Limitând calea de atac menționată, exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, C. proc. pen. a stabilit principiul unicității acesteia. Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

În speță, se constată că recurentul A. a formulat un nou recurs împotriva unei hotărâri definitive prin care s-a respins recursul său împotriva încheierii prin care s-a soluționat cererea de sesizare a Curții Constituționale, cauză cu care a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin urmare, recursul nu este prevăzut de lege, Decizia penală nr. 8/R din 28 iulie 2021 făcând parte din cele care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate, fiind definitivă.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul A. împotriva Deciziei penale nr. 8/R din 28 iulie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) Cod procedură, va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACEST MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul A. împotriva Deciziei penale nr. 8/R din 28 iulie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 octombrie 2021.

GGC - MM