ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 830/2021

Deliberând asupra contestației formulată de condamnatul A., constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 682/P din data de 26 iulie 2021, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 599 raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 881 din 26.10.2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul penal nr. x/2015

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Constanța a reținut că, la data de 13.04.2021, pe rolul acestei instanțe a fost înregistrată contestația la executare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 881/26.10.2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul penal nr. x/2015

În esență, contestatorul a criticat faptul că Decizia penală nr. 881 din 26.10.2020 nu a fost motivată la momentul punerii în executare, astfel încât nu a cunoscut argumentele pentru care a fost modificată hotărârea primei instanțe.

În drept, contestatorul a arătat că cererea sa se întemeiază pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen.

Analizând contestația formulată, curtea de apel a reținut, în esență, că prin decizia atacată, Curtea de Apel Constanța a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Constanța împotriva Sentinței penale nr. 154 din 28.03.2019 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2015, a desființat, în parte, sentința apelată, și, în rejudecare, a înlăturat dispoziția de achitare a inculpatului A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 din C. pen. cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 35 din C. pen. (3 acte materiale - în raport cu denunțurile numiților B. și C.) și a condamnat pe acesta la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. g) și lit. k) din C. pen., pe o perioadă de 5 ani, pentru săvârșirea în concurs real a două infracțiuni de luare de mită în formă continuată (3 acte materiale - denunțători B. și C., și, respectiv, 2 acte materiale în raport cu denunțul lui D.), prev. de art. 289 din C. pen. și art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în referire la art. 396 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. pen.

A aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66, alin. (1), lit. a), lit. b), lit. g), lit. k) din C. pen.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza art. 112 lit. e) din C. pen., art. 289 alin. (3) din C. pen. și art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen., a confiscat de la inculpatul A. suma de 25.000 EURO primită de la martorii denunțători B. și C. și a menținut dispozițiile sentinței apelate care nu contraveneau.

Evaluând cererea cu care a fost învestită, instanța de fond a reținut că potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen. poate fi făcută contestație la executare atunci când se ivește vreo împiedicare la executare.

Curtea de apel a constatat că, în cauză, condamnatul A. a invocat în mod formal cazul de contestație prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen., criticile expuse neputând face obiectul unei contestații la executare.

Astfel, sub un prim aspect, curtea de apel a notat că, în conformitate cu art. 552 alin. (1) din C. proc. pen., hotărârea instanței de apel rămâne definitivă la data pronunțării (în speță la data de 26.10.2020, când s-a pronunțat Decizia Curții de Apel Constanța nr. 881), moment de la care devine executorie și dobândește autoritate de lucru judecat (art. 550 alin. (1) din C. proc. pen.).

Conform art. 553 alin. (3) din C. proc. pen., când hotărârea rămâne definitivă în fața instanței de apel aceasta trimite instanței de executare un extras din acea hotărâre, cu datele necesare punerii în executare, în ziua pronunțării hotărârii de către instanța de apel.

Potrivit art. 555 alin. (1) din C. proc. pen., pedeapsa închisorii și pedeapsa detențiunii pe viață se pun în executare prin emiterea mandatului de executare. Mandatul de executare se emite în ziua rămânerii definitive a hotărârii instanței de fond sau, după caz, în ziua primirii extrasului prevăzut la art. 553 alin. (3) din C. proc. pen.

Ca atare, instanța de fond a reținut că nu are aptitudinea de a constitui un impediment la executare împrejurarea că hotărârea a fost motivată și comunicată condamnatului ulterior pronunțării.

În plus, nici depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de lege pentru motivarea hotărârii judecătorești nu poate constitui un impediment la executare, având în vedere dispozițiile art. 553 alin. (3) și art. 555 alin. (1) din C. proc. pen. redate anterior, iar considerentele reținute de Curtea Constituțională în cuprinsul Deciziei nr. 533/2021 nu pot fi invocate, deoarece aceasta este ulterioară hotărârii de condamnare, care a fost pusă în executare în conformitate cu dispozițiile procesual penale în vigoare la momentul la care a devenit definitivă și executorie.

Împotriva Deciziei penale nr. 682/P din data de 26 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a formulat contestație condamnatul A., prin apărător ales, cu argumentarea, în esență, că a început să execute o pedeapsă cu închisoarea, în regim de detenție, fără a cunoaște motivele în fapt și în drept care au stat la baza condamnării sale, întrucât decizia instanței de apel nu a fost motivată la momentul încarcerării sale. De altfel, motivarea deciziei penale nr. 881 din data de 26.10.2020 de Curtea de Apel Constanța după trecerea unei perioade de 7 luni de la data pronunțării acesteia a adus atingere dreptului de acces la instanță, întrucât a fost în imposibilitate de a exercita o cale extraordinară de atac imediat ori la scurt timp după momentul rămânerii definitive a hotărârii.

Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilității căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de control al hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste considerații teoretice la datele concrete ale speței, Înalta Curte constată că a fost învestită, în procedura prev. de art. 597 alin. (7) din C. proc. pen., cu soluționarea contestației formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 682/P din data de 26 iulie 2021, prin care Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnat în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen. împotriva executării Deciziei penale nr. 881 din data de 26.10.2020, pronunțată în apel de aceeași instanță.

Prin urmare, hotărârea împotriva căreia condamnatul A. a formulat contestația la executare ce face obiectul cauzei este Decizia penală nr. 881 din data de 26.10.2020, pronunțată de Constanța, în dosarul nr. x/2015 ca instanță de apel.

Astfel, titlul reprezentat de o decizie pronunțată în ultimul grad de jurisdicție ordinară nu poate fi lămurit decât printr-o hotărâre judecătorească de același tip, cu aceeași forță juridică, pronunțată de însăși instanța care a pronunțat și hotărârea a cărei lămurire se solicită.

În acest sens, dispozițiile art. 598 alin. (2) teza finală din C. proc. pen. prevăd explicit că în cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Notând, prin urmare, că hotărârea judecătorească a cărei lămurire se solicită în cauză este definitivă, Înalta Curte constată că și hotărârea pronunțată în contestația împotriva executării acesteia, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II a din C. proc. pen., este definitivă, astfel că aceasta nu poate fi atacată în condițiile art. 597 alin. (7) din C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 597 coroborat cu art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 682/P din data de 26 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Ca urmare, în temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe contestator la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 682/P din data de 26 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă pe contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 octombrie 2021.

GGC - MM