ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 375 din data de 09 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2015,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea primei instanțe:

Prin Sentința penală nr. 1282 din data de 02 octombrie 2020 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în Dosarul nr. x/2015, în temeiul art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu executare în regim privativ de libertate; în baza art. 67 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani; în baza art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii; s-a dedus din durata pedepsei perioada reținerii și arestării preventive de la data de 2.06.2015 până la data de 22.06.2015.

S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă SC N. SA - Sucursala O. și a fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă a sumei de 738.921,38 RON (din care, bonuri BCF în sumă de 44.322,86).

S-a menținut măsura sechestrului asigurător luată prin ordonanța din data de 25.06.2015 asupra bunurilor mobile și imobile deținute de inculpatul A..

S-a reținut că, în baza Deciziei nr. 296 din 10.04.1995, inculpatul A. a fost încadrat ca șef depozit carburanți la Biroul Depozite pe o perioadă de 6 luni. Ulterior, prin Decizia nr. 813 din 18.12.1995 a fost definitivat în funcție.

Conform fișei postului, acesta avea ca principale atribuții de serviciu primirea, păstrarea și eliberarea bunurilor materiale (carburanți, uleiuri), întocmirea Notei de recepție, informarea cu privire la stocuri, depozitare și conservare pentru gestiunea 08 - carburanți, gestiunile 28, 28.5, 29, 29.6 - uleiuri import, raportarea superiorului despre orice neconcordanță între stocul fizic și cel scriptic cu explicitarea în scris a acestei neconcordanțe.

A rezultat că, în perioada 2007 - octombrie 2013, inculpatul A. nu a informat verbal sau scris conducerea unității privind pierderi sau sustrageri de combustibil, lipsuri de combustibil la cântăriri sau recepții sau alte situații de natură să prejudicieze unitatea și nici cu privire la faptul că stocul de motorină a fost contaminat cu ulei. La inventarierile efectuate pe parcursul anilor 2008 - 2012 nu s-au constatat diferențe, iar corpul de control al SC N. SA a realizat un control de fond în data de 06.06.2013 și a constatat o diferență de 7 kg, diferență admisă conform legii, ceea ce denotă că, în realitate, aceste verificări nu au fost făcute.

Activitatea infracțională a inculpatului A. a fost depistată la data de 11.10.2013, când acesta a informat verbal pe martorul B., director achiziții din cadrul Sucursalei O. cu privire la faptul că stocul de motorină deținut în gestiune ar fi contaminat cu ulei, solicitând aprovizionarea cu carburant, aceasta după ce martorul C. și-a manifestat intenția de a transfera combustibil din gestiunea inculpatului la o altă unitate din subordinea SC N. SA.

Urmare a acestei situații, s-a constituit o comisie de inventariere cantitativă și calitativă a stocului de motorină din gestiunea lui A.. Conform procesului-verbal nr. x din 22.10.2013 încheiat cu ocazia finalizării inventarierii stocului de motorină s-a constatat o lipsă de carburant motorină lichidă de 103653 kg.

Activitatea de inventariere a vizat întreaga gestiune a inculpatului A., constatându-se că nu există motorină contaminată cu ulei în niciun rezervor de stocare din cadrul gestiunii, stocurile de uleiuri și vaseline sunt conforme și corespund cu evidențele din contabilitatea de gestiune, iar pe lângă lipsa celor 103.653 kg motorină lichidă, cu valoarea de 709.215,43 RON (inclusiv TVA), s-a constatat și o lipsă de bonuri pentru carburant auto BCF în valoare totală de 53.072,86 RON.

II. Hotărârea instanței de apel

Prin Decizia penală nr. 375 din 09 martie 2021 a Curții de Apel Alba Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost respinse apelurile declarate de inculpații A., D., E., F., G. împotriva Sentinței penale nr. 1282 din data de 02 octombrie 2020, pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în Dosarul nr. x/2015, ca nefondate.

Prin aceeași decizie, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu împotriva Sentinței penale nr. 1282 din data de 02 octombrie 2020, pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în Dosarul nr. x/2015, a fost desființată în parte Sentința penală nr. 1282/2020 a Judecătoriei Târgu Jiu și, rejudecând, s-a constatat că, prin încheierea de ședință din data de 23.02.2021, s-a dispus schimbarea încadrării juridice față de inculpații:

- G. din infracțiunea de neglijență în serviciu în formă continuată, prev. de dispozițiile art. 298 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. - 3 acte materiale - în 3 infracțiuni de neglijență în serviciu prev. de art. 298 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.

- E. din infracțiunea de neglijență în serviciu în formă continuată, prev. de dispozițiile art. 298 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. - 2 acte materiale - în 2 infracțiuni de neglijență în serviciu prev. de art. 298 C. pen. cu apl. art. 5 C. pen.;

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul G. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 298 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. (comisia de inventariere din 2010).

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul G. pentru săvârșirea a două infracțiuni prev. de art. 298 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. (comisiile de inventariere din 2011 și 2012).

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul E. pentru săvârșirea a două infracțiuni prev. de art. 298 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. (comisiile de inventariere din 2011 și 2012).

A fost schimbat temeiul achitării pentru inculpații H. și I. din art. 16 lit. a) din C. proc. pen. în art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

În baza art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă în raport de inculpații G. (faptele din 2011 și 2012), E., J., K., F., H., I., D. și L..

În baza art. 397 din C. proc. pen., a fost respinsă acțiunea civilă formulată împotriva inculpaților M. și G. (fapta din 2010).

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare aferente soluțiilor de achitare față de inculpații G., E., J., K., F., H., I., D. L., M., au rămas în sarcina statului.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței penale apelate, care nu contravin prezentei decizii.

III. Hotărârea atacată cu recurs în casație

Împotriva Deciziei penale nr. 375 din 09 martie 2021 a Curții de Apel Alba Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, inculpatul A. a declarat recurs în casație.

Prin cererea de recurs în casație formulată de recurent, a fost invocat temeiul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., solicitându-se admiterea în principiu a recursului în casație, admiterea acestuia și pe fond, achitarea sa.

În motivele scrise, a susținut că în prezenta cale de atac criticile recursului vizează greșita interpretare a probelor de către instanțele de fond și de apel în reținerea tipicității faptelor care au dus la condamnarea sa. Din analiza situației de fapt reale, rezultă faptul că cea reținută de Curtea de Apel Craiova nu corespunde infracțiunii pentru care s-a pronunțat hotărârea de condamnare.

Activitățile comise, în condițiile date, respectiv concluziile clare stabilite prin expertiza tehnică de specialitate, care precizează procentele de pierdere de 0,2% la intrări și de 0,5% la ieșiri care nu au fost luate în calcul de instanțele de judecată, iar dacă ar fi ținut cont de acest aspect, ar fi constatat că nu există prejudiciu și, prin urmare, nu se realizează conținutul infracțiunii prevăzute de art. 295 alin. (1) C. pen.. Astfel, activitățile comise, în condițiile date, nu realizează conținutul vreunei infracțiuni prevăzute de legea penală. Fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea (delapidarea în condițiile lipsei prejudiciului nu este prevăzută de legea penală) nu poate fi încadrată în conținutul legal al infracțiunii prevăzute de art. 295 C. pen., întrucât nu a fost comisă.

IV. Examinând recursul în casație, se constată că acesta este nefondat.

Examinând recursul în casație din perspectiva cazului de casare invocat, art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. (potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când s-a dispus condamnarea pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală), se constată următoarele:

Cazul de casare invocat de inculpat are în vedere situația în care s-a săvârșit o faptă pe care în mod greșit instanța a considerat-o infracțiune, întrucât în realitate, fapta nu se găsește în niciuna dintre prevederile legii penale ca infracțiune. Este situația faptelor care au un caracter civil, comercial, ș.a. ori situația dezincriminării unei fapte prevăzute de legea penală.

În analiza acestui caz de recurs în casație se pot supune verificării instanței critici cu privire la corespondența dintre fapta concretă cu descrierea conținută în norma de incriminare, în sensul dacă se suprapune modelului legal creat de legiuitor.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, întrucât statuările în fapt ale instanței de apel nu pot fi cenzurate în niciun fel.

În cauză, criticile formulate de recurentul inculpat A. se referă, în esență, la concluziile stabilite prin expertiza tehnică de specialitate, care nu au fost luate în calcul de instanțele de judecată, iar dacă ar fi ținut cont de acest aspect, ar fi constatat că nu există prejudiciu și, prin urmare, nu se realizează conținutul infracțiunii prevăzute de art. 295 alin. (1) C. pen., pentru toate argumentele expuse în motivele scrise, susținute oral.

Din examinarea actelor dosarului, în limitele procesuale menționate și în raport cu situația de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de instanța de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de delapidare reținută în sarcina inculpatului corespund faptei reținute în concret în sarcina inculpatului.

În sarcina inculpatului, s-a reținut că, în perioada 17.11.2010 - 22.10.2013, în calitate de gestionar în cadrul N. - Sucursala O., având în gestiune și administrare gestiunea 08 - motorină, locația depozit de combustibil, și-a însușit cantitatea de 103.653 kg motorină și 1769 bonuri BCF carburant.

Critica referitoare la conținutul constitutiv al infracțiunii, în sensul că nu sunt îndeplinite condițiile privind urmarea imediată a infracțiunii de delapidare, anume existența unui prejudiciu, nu este întemeiată.

Se constată că urmarea imediată a fost reținută de instanțele ordinare, pe baza raportului de expertiză tehnică contabilă și a fost analizată detaliat în considerentele deciziei instanței de apel, astfel cum s-a expus în analiza situației de fapt.

Înalta Curte reține că fondul criticilor invocate de recurentul inculpat nu vizează, în realitate, nelegalitatea hotărârii, ci se solicită o rejudecare a cauzei, cu consecința stabilirii unei eventuale alte situații de fapt decât cea avută în vedere de instanța de apel.

În actualul cadru procesual instanța de casație analizează doar dacă situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanțele ordinare, corespunde infracțiunii pentru care s-a pronunțat hotărârea de condamnare, însă nu poate proceda la o reevaluare a materialului probator sau la stabilirea unei alte situații de fapt.

Or, existența prejudiciului presupune o analiză și evaluare a probatoriului, cu consecința stabilirii unei eventuale alte situații de fapt decât cea avută în vedere de instanța de apel, aspect care nu poate fi cenzurat în această cale extraordinară de atac.

Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Starea de fapt reținută în cauză nu poate fi modificată pe calea recursului în casație, astfel că o eventuală reevaluare a conținutului mijloacelor de probă nu ar putea fi valorificată în contextul niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute în art. 438 din C. proc. pen., în condițiile în care recursul în casație nu are drept scop soluționarea unei cauze penale prin reaprecierea faptelor, ci doar sancționarea deciziilor neconforme cu legea materială și procesuală.

Pentru aceste considerente, având în vedere că în cauză nu este incident cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., instanța va respinge ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 375 din data de 09 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2015.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 375 din data de 09 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2015.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 octombrie 2021.

GGC - GV