ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 505/02.11.2020 pronunțată de Judecătoria Sibiu în Dosar nr. x/2020, inculpatul A. fost condamnat la:

- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, în temeiul art. 337 din C. pen.

În baza dispozițiilor art. 88 alin. (3) din C. pen., a fost revocată amânarea executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 14/15.02.2016 a Judecătoriei Săliște pronunțată în Dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin neapelare la data de 25.02.2016.

În baza art. 88 alin. (3), art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. a fost contopită pedeapsa aplicata inculpatului prin prezenta hotărâre de 1 an închisoare cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 14/15.02.2016 a Judecătoriei Săliște pronunțată în Dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin neapelare la data de 25.02.2016 în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsa, respectiv 4 luni, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În considerentele hotărârii prima instanță a reținut următoarele:

La data de 14 octombrie 2017, în jurul orei 02:50, un echipaj din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Sibiu - Serviciul Rutier aflat în serviciul de supraveghere a traficului rutier pe B-dul x din Municipiul Sibiu, a procedat la oprirea pentru control a autoturismului marca x cu număr de înmatriculare x, care circula dinspre strada x.

În prezența martorului B., pe baza documentelor prezentate de către conducătorul autoturismului menționat, organele de poliție l-au identificat pe acesta în persoana numitului A. (inculpatul), care era însoțit în autoturism de alte două persoane - martorii C. și D..

Întrucât conducătorul autoturismului emana halenă alcoolică, a fost testat de către organele de poliție cu aparatul etilotest, rezultatul testului de respirație indicând valoarea 0.62 mg/l alcool pur în aerul expirat. Ca urmare a acestui rezultat, conducătorul auto a rămas în custodia organelor de poliție și a fost condus de către aceștia la Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu în vederea recoltării de probe biologice de sânge, necesare stabilirii alcoolemiei.

Conform fișei de prezentare la Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu nr. x, A. a fost prezentat de către agentul de poliție E. la data de 14.10.2017, ora 03:13 pentru recoltare de probe.

În timp ce se afla împreună cu organele de poliție în incinta Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu și folosindu-se de pretextul că are nevoie de baie pentru necesități fiziologice, inculpatul A. a escaladat geamul de aerisire al băii spitalului și a fugit într-o direcție necunoscută.

Inculpatul a fost depistat în localitatea Cristian în jurul orei 04:20, fiind prezentat din nou cadrelor medicale în vederea recoltării de probe biologice, reușindu-se recoltarea a două probe de sânge, la interval de 1 oră una față de cealaltă, anume - la 04:45 și respectiv 05:45.

Potrivit concluziilor buletinului de analiză toxicologică nr. x emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Sibiu la data de 17 octombrie 2017, alcoolemia inculpatului A. înregistra valoarea de 0.90 g/l alcool pur în sânge pentru data de 14.10.2017, ora 04:45 și valoarea de 0.80 g/l alcool pur în sânge pentru ora 05:45 a aceleiași zile.

La solicitarea inculpatului, în cauză a fost dispusă efectuarea unei expertize de calcul retroactiv a alcoolemiei, pentru stabilirea valorii acesteia pentru ora depistării în trafic - ora 02:30.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr. 460/IX/d/6 din data de 21.02.2019, raportat la declarațiile asupra căruia inculpatul a revenit, la prevederile Hotărârii nr. 2/18. IX.2015 a CSML, nu s-a putut efectua o estimare retroactivă a alcoolemiei numitului A., întrucât raportat la declarațiile sale, acesta se afla în faza de absorbție a alcoolului în organism.

Pe parcursul urmăririi penale inculpatul a avut o atitudine oscilantă, arătând inițial că a consumat băuturi alcoolice în seara zilei de 13.10.2017 în timp ce se afla în localul "F." situat pe strada x, după care, în jurul orei 02:30 a condus autoturismul pentru a-l muta pe altă stradă, pentru ca ulterior să declare că a consumat băuturi alcoolice în timp ce se afla la clubul "F." până în jurul orei 00:30 (2 sau 3 pahare cu vin), după care s-a deplasat la restaurantul "G." de pe strada x, unde a consumat ciorbă de burtă, ceafă de porc cu cartofi prăjiți până în jurul orei 02:00, când a revenit la clubul "H.", unde își lăsase autoturismul, consumând la club o cafea și 40 de ml de vodkă, susținere care nu se coroborează cu declarațiile martorilor C. și D., care au declarat că în clubul "H.", inculpatul nu a consumat băuturi alcoolice. Susținerile inculpatului din data de 15.01.2019 cu privire la aportul semnificativ de alimente și momentul consumului de alcool au fost de natură să influențeze însă rezultatul expertizei de calcul retroactiv al alcoolemiei, în sensul că, raportat la aceste susțineri, acest calcul nu a fost posibil. S-a reținut că în declarația dată în cursul cercetării judecătorești inculpatul a recunoscut că anterior opririi de către organele de poliție a consumat băuturi alcoolice și faptul că a plecat din spital înainte să i se recolteze probe de sânge întrucât i s-a făcut frică.

Ceea ce rezultă însă fără nici un dubiu din coroborarea materialului probatoriu administrat, respectiv declarațiile martorilor C. care a precizat faptul că inculpatul a consumat băuturi alcoolice în seara de 14 octombrie 2017 și s-a aflat cu acesta în momentul în care a fost oprit în trafic de către organele de poliție (fila x) D. care se afla cu inculpatul în momentul în care acesta a fost oprit de organele de poliție, B. martor asistent care a fost prezent când inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest de către organele de poliție și arată că rezultatul era pozitiv dar nu îl mai reține, I. medic la Spitalul Clinic Județean Sibiu -UPU- care a precizat faptul că potrivit fișei x/14.10.2017 la ora 3:13 inculpatul A. a fost adus de către organele de poliție în vederea recoltării de probe biologice (sânge) în vederea determinării alcoolemiei iar inculpatul a părăsit spitalul înainte de a i se recolta probele de sânge, ulterior în jurul orelor 4:32 a fost readus de poliție când i s-au recoltat doua probe biologice și E. (polițist) care a precizat faptul că inculpatul a fost oprit pe Bulevardul x, a fost testat cu aparatul etilotest și pentru că avea o alcoolemie peste limita legală a fost condus la Spitalul Clinic Județean Sibiu în vederea recoltării de probe biologice. Martorul a mai precizat faptul că la Spital - la urgențe, după ce a fost pregătită trusa în vederea recoltării de sânge inculpatul a cerut sa fie lăsat să meargă la toaleta de unde pe geam a fugit. Martorul a arătat că a încercat să-l prindă pe inculpat dar nu a reușit, iar acesta a fost localizat în Cristian după circa 2 ore unde fost prins, de un coleg al martorului "după mai multe escaladări de garduri "a fost imobilizat și dus la Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu unde i s-a întocmit proces-verbal de recoltare de probe biologice. S-a mai precizat de către martor că regula ca ordonanța de recoltare de probe să se întocmească nu se menționează în procesul-verbal. Cu privire la ora indicată în procesul-verbal martorul a precizat faptul că activitatea desfășurată în ce-l privește pe inculpat s-a desfășurat pe o perioadă mai lunga de timp, din cauza că acesta a fugit din spital când trebuia să i se recolteze probe biologice și că din această cauză este posibil să existe și erori, întrucât activitatea desfășurata a început din momentul când inculpatul a fost oprit în trafic și testat cu aparatul etilotest la ora 2:30 și s-a încheiat după orele 4:32 când s-a recoltat a doua proba a inculpatului .

S-a reținut că în seara zilei de 14.10.2017, inculpatul a urmărit să se sustragă recoltării de probe biologice, infracțiunea prevăzută de art. 337 alin. (1) din C. pen. consumându-se la momentul la care inculpatul, cu intenție, s-a sustras custodiei agenților de poliție și a fugit din spital, urmărind ca ulterior să își construiască o apărare prin care să invalideze rezultatul probelor de sânge ce i-au fost recoltate la un interval de 1 oră și 55 de minute de la momentul depistării în trafic, în condițiile în care pentru aproximativ 1 oră, inculpatul nu s-a aflat în custodia agenților de poliție și ar fi putut acționa în sensul influențării rezultatului unei eventuale testări bazate pe analiza probelor de sânge.

Intenția inculpatului de a se sustrage răspunderii penale este evidentă și la studierea fișei de cazier judiciar a acestuia, din cuprinsul căreia rezultă că a mai fost cercetat anterior pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., iar termenul de încercare de 2 ani de la rămânerea definitivă a sentinței penale nu era împlinit la data de 14.10.2017.

În continuare, s-a arătat că situația de fapt reținută este dovedită prin mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale și în cadrul cercetării judecătorești: procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din data de 14 octombrie 2017, raportul întocmit la data de 20.05.2019 de agentul de poliție E., testul de respirație nr. x din data de 14.10.2017, ora 02:41, fișa de prezentare la Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu a numitului A., declarația martorului C., declarația martorului D., declarația martorului B., declarația martorului I., declarațiile date în calitate de suspect/inculpat de numitul A., fișa de cazier judiciar a inculpatului, coroborate cu declarația inculpatului administrată în ședință publică și cu declarațiile martorii C. D., B., I. medic și E. polițist .

Sub aspectul încadrării juridice s-a reținut că fapta inculpatului A. de a conduce la data de 14 octombrie 2017, în jurul orei 02:30, autoturismul marca x cu număr de înmatriculare x pe strada pe strada x din Municipiul Sibiu, spre B-dul x având o îmbibație alcoolică de 0.62 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care a fost condus și luat în evidență la Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu în vederea recoltării de probe biologice necesare stabilirii alcoolemiei, împrejurare în care inculpatul, invocând că are nevoie să meargă la baie, a escaladat geamul de aerisire al toaletei, părăsind spitalul fără încuviințarea organelor de poliție, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 din C. pen., în varianta sustragerii de la prelevarea de mostre biologice.

La individualizarea pedepsei stabilite inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii, au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen. și anume "Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, evaluată după următoarele criterii:

a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite - inculpatul A. a condus la data de 14 octombrie 2017, în jurul orei 02:30, autoturismul marca x cu număr de înmatriculare x pe strada pe strada x din Municipiul Sibiu, spre B-dul x având o îmbibație alcoolică de 0.62 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care a fost condus și luat în evidență la Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu în vederea recoltării de probe biologice necesare stabilirii alcoolemiei, împrejurare în care inculpatul, invocând că are nevoie să meargă la baie, a escaladat geamul de aerisire al toaletei, părăsind spitalul fără încuviințarea organelor de poliție,

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită - decurge din însăși reglementarea faptei de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei, fiind o infracțiune de pericol;

c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii - inculpatul prin acțiunea sa de a conduce sub influența alcoolului și apoi de a se sustrage de la prelevarea de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei,a pus în pericol nu doar propria sa persoană, ci pe toți participanții la traficul pe drumurile publice;

d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit - inculpatul a menționat că i s-a făcut frică înainte sa i se recolteze sânge;

e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului - inculpatul a fost anterior condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu amânarea executării pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., aplicate prin Sentința penală nr. 14/15.02.2016 a Judecătoriei Săliște pronunțată în dosarul x/2016 rămasă definitivă prin neapelare la data de 25.02.2016 potrivit fișei de cazier judiciar;

f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal - inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei;

g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială - inculpatul este necăsătorit, studii 12 clase, fermier, cu antecedente penale.

(2) Când pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedepse alternative, se ține seama de criteriile prevăzute în alin. (1) și pentru alegerea uneia dintre acestea."

Raportat la criteriile amintite și la analiza efectuată, în temeiul în baza art. 337 din C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice.

În baza dispozițiilor art. 88 alin. (3) din C. pen., a fost revocată amânarea executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 14/15.02.2016 a Judecătoriei Săliște pronunțată în Dosarul nr. x/2016 rămasă definitivă prin neapelare la data de 25.02.2016.

În baza art. 88 alin. (3), art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. a fost contopită pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre de 1 an închisoare cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 14/15.02.2016 a Judecătoriei Săliște pronunțată în Dosarul nr. x/2016 rămasă definitivă prin neapelare la data de 25.02.2016 în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă, respectiv 4 luni, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare.

Împotriva Sentinței penale nr. 505/02.11.2020 pronunțată de Judecătoria Sibiu în Dosar nr. x/2020 a declarat apel, în termenul legal prevăzut de art. 410 din C. proc. pen., inculpatul A., solicitând desființarea sentinței atacate și, în rejudecare, să se dispună o soluție de achitare în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen.

În expunerea scrisă de motive inculpatul a criticat hotărârea primei instanțe prin lipsa motivării cu referire la infracțiunea reținută în sarcina sa. În considerente, starea de fapt reținută se referă la infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența băuturilor alcoolice, fără detalii privitoare la perioada în care inculpatul nu s-a mai aflat în custodia organelor de poliție și la faptul că acestuia i-au fost prelevate mostre biologice la revenirea la spital.

Inculpatul a mai arătat că sentința penală apelată nu a făcut nicio referire la susținerile apărării - exprimate în faza dezbaterilor și prin concluzii scrise - întemeiate pe doctrină și practică judiciară, cu privire la fapta care ar constitui tentativă la comiterea infracțiunii prevăzută de art. 337 din C. pen. ori că nu sunt îndeplinite condițiile de tipicitate ale infracțiunii.

Raportat la acțiunile concrete desfășurate, inculpatul susține că s-a aflat în prezența modalității de tentativă întreruptă sau neterminată, prevăzută de textul art. 32 alin. (1) din C. pen., însă tentativa la infracțiunea prevăzută de art. 337 din C. pen., pentru care inculpatul a fost trimis în judecata, nu este incriminată.

S-a invocat lipsa unei motivări pertinente cu privire la influențarea rezultatului de stabilire a nivelului alcoolemiei la momentul depistării în trafic.

O altă critică a încheierii atacate vizează nulitatea unor acte procesuale/procedurale, argumentând că întreg probatoriul din dosar a fost administrat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prev. de art. 336 din C. pen., pentru care procurorul a dispus clasarea, astfel că în mod neîndoielnic aceste probe trebuie înlăturate în totalitatea lor

Astfel sunt criticate ordonanțele de extindere a urmăririi penale sub aspectul acuzației prevăzută de art. 337 din C. pen. întrucât actele care stau la baza inculpării sunt nelegale.

Nu în ultimul rând inculpatul a afirmat că fapta comisă nu întrunește condițiile de tipicitate ale infracțiunii prevăzute de art. 337 teza a II-a din C. pen. prin acțiunea sa, acesta doar a "întârziat" prelevarea de mostre biologice cu aproximativ o oră (interval de timp reținut inclusiv de procurorul de caz care a avut în vedere datele înscrise în fișa de primire de la Spitalul Clinic de Urgență Sibiu). Dincolo de conduita inițială a făptuitorului, mostrele biologice au fost prelevate într-un interval de timp care nu au influențat în mod decisiv rezultatul analizei toxicologice.

Prin Decizia penală nr. 195 din 25 martie 2021 Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 505/2020 pronunțată de Judecătoria Sibiu în Dosarul nr. x/2020.

Pentru a dispune astfel, instanța de control judiciar a reținut că prima instanță și-a expus argumentat raționamentul juridic și a răspuns aspectelor de fapt și de drept supuse dezbaterii judiciare, reținând, mai presus de orice îndoială, că inculpatul, cu intenție, în seara zilei de 14.10.2017, s-a sustras custodiei agenților de politie și a fugit din spital, săvârșind infracțiunea prevăzută de art. 337 alin. (1) din C. pen., care s-a consumat în momentul sustragerii de la recoltarea de probe biologice.

Rațiunea motivării și a obligativității acesteia constă, printre altele, în stabilirea adevărului real și a dobândirii certitudinii că realitatea este conformă convingerilor judecătorului rezultate din probatoriu, iar obligația motivării este o garanție pentru justițiabili, care pot cunoaște motivele pentru care judecătorul a pronunțat soluția și pot ataca hotărârea combătând temeiurile pe care le apreciază ca nefondate, făcând posibil controlul din partea instanțelor superioare.

În acest context, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că art. 6 parag. 1 din Convenție obligă instanțele să-și motiveze hotărârile, aceasta neînsemnând că se cere un răspuns detaliat la fiecare argument, iar amploarea acestei obligații poate varia în funcție de natura hotărârii și de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze.

Raportat la coordonatele de mai sus, instanța de apel a apreciat că prima instanță a adus suficiente argumente, care întrunesc exigențele unei motivării rezonabile, inculpatul cunoscând motivele care au determinat pronunțarea soluției, iar instanța de control judiciar poate supune unui examen critic hotărârea atacată și, pe cale de consecință, această critică a inculpatului referitoare la nemotivarea hotărârii este neîntemeiată.

Referitor la critica inculpatului, prin care a susținut că fapta săvârșită este o tentativă întreruptă, instanța a apreciat-o ca fiind neîntemeiată, în condițiile în care fapta penală s-a consumat în momentul în care inculpatul a părăsit spitalul, prin escaladare, deși se afla în custodia organelor de poliție.

Și în ceea ce privește critica inculpatului, prin care a susținut că nu sunt îndeplinite condițiile referitoare la tipicitatea infracțiunii, deoarece numai a întârziat prelevarea de probe biologice, este neîntemeiată. În acest context, curtea a apreciat că fapta de sustragere de la prelevarea de mostre biologice, reprezintă fapta de nesupunere la efectuarea unui control de către organele de poliție, control ce are ca scop verificarea respectării normelor juridice care asigură securitatea traficului pe drumurile publice. Prin legiferarea acestei modalității de săvârșire a infracțiunii se asigură un just echilibru între interesul individual și interesul general al societății de a-i găsi și a-i trage la răspundere penală pe autorii infracțiunilor la siguranța rutieră. Elementul material al infracțiunii, definit prin verbum regens, respectiv sustragerea, desemnează eschivarea, căutarea scăpării, fiind evidențiat de probele administrate și argumentate de prima instanță.

Totodată, curtea a apreciat că împrejurarea că inculpatului i s-au recoltat probe biologice după ce a fugit din spital, la aproximativ două ore, după ce a fost localizat în Cristian unde a fost prins, de un coleg al agentului de poliție "după mai multe escaladări de garduri", imobilizat și dus la Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu, nu poate echivala cu respectarea obligației de a se supune controlului organelor de poliție.

Cu privire la argumentele referitoare la urmărirea penală, s-a arătat că acestea nu sunt sancționate cu nulitatea absolută și au fost definitivate în camera preliminară.

Pentru aceste considerente, Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelul formulat, ca nefondat.

Împotriva Deciziei penale nr. 195/2021 din 25 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a formulat recurs în casație inculpatul A..

În motivarea cererii de recurs în casație inculpatul a susținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de sustragere de la prelevarea de mostre biologice, în opinia sa, fapta putând fi încadrată ca o tentativă, care nu este sancționată penal, nefiind prevăzută de lege.

Sub acest aspect, a menționat că tentativa este posibilă în cazul infracțiunii prevăzute de art. 337 din C. pen.

Prin urmare, a precizat că există o tentativă la infracțiunea de sustragere de la prelevarea de mostre biologice ori de câte ori agentul comite acte de executare, respectiv se sustrage prin orice modalitate de la prelevare, astfel încât alcoolemia nu mai poate fi stabilită datorită trecerii timpului ori influențării acesteia de către subiect. Cu alte cuvinte, atâta vreme cât prelevarea de mostre biologice este posibilă, orice act de executare va rămâne în forma tentată.

Corelativ, pentru a fi în prezența unei fapte consumate în forma sustragerii prev. de art. 337 din C. pen., este necesară producerea unei urmări, iar aceasta constă în imposibilitatea recoltării probelor biologice ori inutilitatea acestora datorită modificărilor fiziologice din organism.

S-a precizat că acest punct de vedere este împărtășit și de Înalta Curte de Casație și Justiție care, în Decizia penală nr. 285 din 09.12.2019 a reținut că "În cazul modalității de săvârșire a infracțiunii, constând în sustragerea de la prelevarea de mostre biologice este necesar ca autorul să se eschiveze, să fugă, să scape sau să amâne suficient de mult timp executarea obligației legale de prelevare a mostrelor biologice, astfel încât rezultatul să nu mai fie concludent."

Astfel, în cauză, inculpatul A., după cum rezultă din probele administrate a întreprins următoarele: a profitat de neatenția lucrătorilor de poliție rutieră, a escaladat geamul toaletei de la serviciul de urgență, a luat un taximetru cu intenția de a merge în localitatea Cristian, unde la scurt timp (aproximativ o oră) a fost depistat de către lucrătorii de poliție rutieră și fără a se opune i-a însoțit pe aceștia din nou la Serviciul de Urgență. S-a menționat că împrejurarea relevantă în cronologia desfășurării evenimentului a constat în faptul că ulterior prinderii sale, recurentului i-au fost prelevate probele biologice, iar acestea au fost apreciate ca fiind concludente în cauză.

Prin urmare, acțiunile inculpatului care toate se subsumează actului material de sustragere au fost întrerupte de intervenția organelor de poliție. În cazul de față, sustragerea s-a prelungit în timp datorita modului în care inculpatul a conceput executarea însă aceasta nu a condus la imposibilitatea recoltării probelor biologice ori a neconcludenței acestora astfel încât fapta a rămas în faza tentativei.

În speță, alcoolemia inculpatului a fost stabilită la valoarea de 0.90 g/l alcool pur în sânge pentru data de 14.10.2017, ora 04:45 și valoarea de 0.80 g/l alcool pur în sânge pentru ora 05:45 a aceleiași zile, conform concluziilor buletinului de analiză toxicologica nr. x emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Sibiu la data de 17.10.2017.

Din perspectiva consumării infracțiunii nu prezintă nicio relevanță faptul că ulterior nu s-a mai putut efectua o estimare retroactivă a alcoolemiei inculpatului A., prin expertiza solicitată de acesta. Chiar și așa, imposibilitatea stabilirii cu exactitate a nivelului alcoolemiei s-a datorat unei împrejurări obiective, străine de conduita inculpatului, respectiv rata de eliminare a alcoolului din sânge, care depinde de metabolismul fiecărei persoane în parte.

Astfel, din Raportul de expertiza medico-legală nr. x/21.11.2019 întocmit de IML Cluj Napoca, care precizează că potrivit "reperelor metodologice cu privire la expertiza, medico-legală efectuată pentru estimarea retroactivă a alcoolemie" rezultă că o astfel de expertiză poate fi efectuată doar în faza de eliminare a alcoolului din organism, pentru o perioadă de 6-10 ore de la eliminare. Faza de eliminare este obiectivată prin valorile alcoolemiilor stabilite la analiză, prima fiind mai mare decât a doua cu cel puțin 0,10 g‰ . Ori în cauză diferența între proba I și proba II a fost de 0,10 g‰ (0,90 g‰ și respectiv 0,80 g‰). Prin urmare, împrejurarea diferenței de 0,10 g‰ nu îi este imputabilă inculpatului, ci ține de o realitate obiectivă.

În considerarea acestor aspecte, a opinat că, ar fi existat o faptă consumată de sustragere de la recoltarea de probe biologice, doar în acele situații în care: ca urmare a părăsirii Serviciului de Urgență, inculpatul nu ar mai fi fost depistat și condus la unitatea spitalicească fiindu-i prelevate mostre de sânge; ar fi fost depistat după o perioadă mai lungă de timp care ar fi determinat inutilitatea recoltării și neconcludența analizei toxicologice.

A arătat și că starea de fapt astfel cum a fost reținută de instanța de apel, în sensul că inculpatul A. s-ar fi sustras custodiei organelor de poliție, nu verifică tipicitatea obiectivă a infracțiunii prev. de art. 337 din C. pen.

În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Prin încheierea din 01 iulie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 195/2021 din data de 25 martie 2021 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, a trimis cauza la Completul C9, în vederea judecării cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A. și a acordat termen la data de 16 septembrie 2021, reținând că aspectele invocate în cererea de recurs în casație vizează elementele de tipicitate ale infracțiunii pentru care s-a dispus condamnarea ce pot fi valorificate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Dezbaterile asupra recursului în casație au avut loc în ședința publică din data de 16 septembrie 2021, fiind consemnate în detaliu în practicaua prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

Analizând recursul în casație declarat de inculpatul A. în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casație a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicție, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date și dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casație reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităților și nu are ca obiect rezolvarea unei acțiuni penale, ci desființarea sentințelor și deciziilor care sunt contrare legii.

Prin urmare, recursul în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor și a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului, generată de o urmărire penală incompletă sau de o cercetare judecătorească deficitară/parțială/nesatisfăcătoare. În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecății în fața primei instanțe ori în apel, ci se verifică exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri și condiții expres prevăzute de lege.

Recursul în casație nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal - și un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.

În ceea ce privește cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. (potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală) - caz invocat de recurentul inculpat A. în susținerea căii de atac - se constată că acesta nu este incident în cauză.

Acest caz de casare se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

În speță, recurentul inculpat, prin motivele dezvoltate în susținerea căii de atac, a învederat aspecte care din punctul său de vedere conduc la reținerea eronată de către instanțele care au soluționat cauza în care a fost implicat a existenței tuturor elementelor de tipicitate obiectivă a infracțiunii pentru care a fost condamnat, prevăzută de art. 337 alin. (1) C. pen.

A precizat acesta, în esență, că starea de fapt reținută de către instanțele de judecată nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, acțiunile ce îi sunt imputate putând fi calificate ca fiind cel mult o tentativă la comiterea infracțiunii, care nu este sancționată penal.

Recurentul a susținut că există tentativă la infracțiunea de sustragere de la prelevarea de mostre biologice ori de câte ori sunt comise actele de executare, dar este posibilă prelevarea de mostre biologice, în vederea stabiliri alcoolemiei.

Pentru a fi în prezența unei fapte consumate în forma sustragerii prev. de art. 337 C. proc. pen.. este necesară producerea unei urmări, iar aceasta constă în imposibilitatea recoltării probelor biologice ori în inutilitatea acestora datorită modificărilor fiziologice din organism.

Față de starea de fapt, așa cum aceasta a fost reținută de către instanțele de judecată, recurentul susține că acțiunile sale întrunesc elementele constitutive ale unei tentative la comiterea infracțiunii menționate, în condițiile în care, după ce a profitat de neatenția lucrătorilor de poliție și a escaladat geamul toaletei de la Serviciul de Urgență al Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu, unde fusese condus pentru recoltarea de probe biologice, a fost identificat la aproximativ o oră și prezentat din nou serviciului medical, unde i-au și fost recoltate probele biologice, care au condus la stabilirea alcoolemiei sale.

În aceste condiții, urmarea imediată a faptelor sale nu s-a produs, probele biologice fiind recoltate, iar în baza acestora s-a putut determina alcoolemia sa, împrejurarea că ulterior nu a putut fi determinată retroactiv alcoolemia pe care a avut-o la momentul conducerii autoturismului nefiindu-i imputabilă, fiind consecința unei împrejurări independente de voința sa, așa cum acest lucru rezultă din expertiza medico-legală efectuată în cauză.

Înalta Curte, analizând aceste susțineri ale recurentului consideră că ele nu pot fi primite, în condițiile în care starea de fapt reținută prin decizia atacată, care nu diferă substanțial de cea prezentată de către recurent, demonstrează întrunirea elementelor de tipicitate obiectivă a infracțiunii pentru care inculpatul a fost condamnat.

În conformitate cu prevederile art. 337 C. pen., infracțiunea pentru care a fost condamnat recurentul, din punctul de vedere al laturii obiective, are variante normative ale elementului material alternative, în cauză fiind reținută acțiunea de sustragere a inculpatului de la prelevarea de mostre biologice pentru stabilirea alcoolemiei.

Sustragerea reprezintă acțiunea inculpatului de a evita, de a se eschiva de la activitatea de recoltare a probelor biologice, iar această conduită intervine după ce în prealabil a existat un acord al persoanei de a îi fi recoltate aceste probe necesare pentru determinarea alcoolemiei.

În mod evident, suntem în prezența unei infracțiuni instantanee, acțiunea ce reprezintă elementul material al acestei infracțiuni sfârșindu-se de la sine, ceea ce conduce la consumarea infracțiunii, fiind realizate astfel toate elementele de tipicitate obiectivă ale acesteia, iar legătura de cauzalitate între acțiunea autorului și urmarea socialmente periculoasă este pe deplin stabilită.

Este general acceptat că în cazul infracțiunii de sustragere de la prelevarea de mostre biologice este posibilă tentativa, iar aceasta nu este incriminată.

Potrivit prevederilor art. 32 C. pen. "Tentativa constă în punerea în executare a intenției de a săvârși infracțiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu și-a produs efectul."

Față de caracteristicile infracțiunii ce face obiectul cauzei, fiind în prezența unei infracțiunii instantanee, în mod evident, tentativa la comiterea acesteia poate fi imaginată doar în varianta normativă prevăzută de teza I a textului legal menționat anterior, respectiv tentativa imperfectă, actul de executare a infracțiunii fiind unul întrerupt, indiferent care este motivul pentru care nu a fost finalizată activitatea infracțională.

În prezenta cauză, însă, recurentul a executat în întregime acțiunea care reprezintă elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 337 C. pen., acesta sustrăgându-se de la recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, în modalitatea descrisă în decizia recurată, împrejurare ce face ca infracțiunea să fie una consumată.

Împrejurarea că acesta a fost ulterior identificat de către lucrătorii de poliție la un anumit interval de timp și condus din nou pentru recoltarea de probe biologice la unitatea sanitară, lucru care s-a și petrecut, nu are aptitudinea de a conduce la reținerea în sarcina recurentului doar a tentativei imperfecte la comiterea infracțiunii ce a făcut obiectul cauzei, fapta sa întrunind toate elementele de tipicitate obiectivă a acesteia.

Pe de altă parte, nu se poate reține teoria recurentului referitoare la faptul că acțiunea sa reprezintă o tentativă perfectă, în sensul că deși actul de executare a fost dus până la capăt rezultatul prevăzut de norma de incriminare nu s-a produs, realizându-se recoltarea de probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei, deoarece așa cum s-a menționat anterior, infracțiunea este una instantanee, prin realizarea verbum regens fiind îndeplinită tipicitatea obiectivă a acesteia, toate elementele ulterioare acestui moment fiind fără o relevanță juridică.

Recoltarea la un anumit interval de timp de probe biologice, chiar dacă acestea au fost unele care au permis stabilirea unei alcoolemii în cauză, nu reprezintă un element care să conducă la concluzia că fapta recurentului inculpat reprezintă doar o tentativă la comiterea infracțiunii, urmarea socialmente periculoasă producându-se imediat. Această urmare constă pe de o parte în starea de pericol abstract la adresa siguranței pe drumurile publice, iar pe de altă parte în obstrucționarea actului de justiție.

Pe cale de consecință, prin raportare la situația de fapt reținută în cauză, în mod corect s-a constatat îndeplinirea elementelor de tipicitate ale infracțiunii pentru care recurentul inculpat a fost condamnat.

Prin urmare, Înalta Curte consideră că faptele reținute în sarcina recurentului inculpat A. astfel cum au fost descrise în cuprinsul hotărârii recurate, întrunesc elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii prevăzute de art. 337 C. pen., refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen.., va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 195/2021 din data de 25 martie 2021 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen.., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 195/2021 din data de 25 martie 2021 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 157 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 16 septembrie 2021.

GGC - GV