ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 01 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 260 din 14 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală în dosarul nr. x/2023, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1361/2024 pronunțată la 22.08.2024 în dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Deva, în baza art. 396 alin. (2) și alin. (10) C. proc. pen. s-a hotărât condamnarea inculpatului A. , trimis în judecată în stare de libertate, la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prev. de art. 337 C. pen. (faptă săvârșită la data de 07.06.2022).

În temeiul art. 162 alin. (1) și art. 163 C. proc. pen., s-a dispus ca, la rămânerea definitivă a hotărârii, mijloacele materiale de probă, înregistrate la poziția nr. 1214/MMP/2023 din Registrul mijloacele materiale de probă, să se atașeze la dosar și să se arhiveze împreună cu dosarul cauzei.

În temeiul art. 272 rap. la art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 700 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (din care suma de 400 de RON a fost stabilită prin rechizitoriu).

Prin decizia penală nr. 260 din 14 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală în dosarul nr. x/2023 a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 1361/2024 pronunțată la 22.08.2024 în dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Deva, sentință care a fost menținută în integralitate.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs în casație inculpatul A. invocând cazurile de casare prevăzute de art. 438 pct. 7, pct. 8 și pct. 12 C. proc. pen.

În esență, recurentul inculpat a susținut că a fost trimis în judecată și condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, întrucât instanța de apel, în mod greșit, nu a dat eficiență cauzei de neimputabilitate a iresponsabilității, reținând că, în data de 07.06.2022, în jurul orei 03:00, acesta a refuzat să se supună prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței unor substanțe psihoactive după ce, în prealabil, fusese depistat de organele de poliție rutieră în timp ce conducea autovehiculul pe drumurile publice, respectiv pe Aleea Teilor - str. x str. x din mun. Deva, jud. Hunedoara.

Astfel, a opinat că, în cauză, poate fi reținută cauza de neimputabilitate a iresponsabilității, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege în acest sens, susținerile inculpatului potrivit cărora a fost bătut de organele de poliție până și-a pierdut cunoștința având suport probator în certificatul medico-legal depus la dosar.

În argumentare, a susținut că pe baza procesului-verbal privind folosirea mijloacelor din dotare și a înregistrărilor audio-video surprinse cu dispozitivul body-worn, camera din dotarea polițiștilor, se poate concluziona că excoriațiile și echimozele suferite de inculpat nu sunt doar rezultatul inerent al procedurii de încătușare și nu au un corespondent perfect în leziunile descrise în certificatul medico-legal.

Mai mult, a susținut că instanța de fond a reținut că inculpatul simula starea de leșin/iresponsabilitate, aflându-se întins pe jos în parcare, în condițiile în care la dosar nu au fost administrate probe în acest sens.

Totodată, a menționat că procedura simplificata a recunoașterii vinovăției nu este incompatibilă cu solicitarea de pronunțare a unei soluții de achitare întemeiate pe dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. raportat la art. 28 C. pen., dispoziții legale care, în opinia inculpatului, sunt incidente în prezenta cauză.

În concluzie, a solicitat admiterea în principiu a cererii de recurs în casație, suspendarea în tot a executării hotărârii atacate, casarea hotărârii și achitarea inculpatului în temeiul art. 448 pt. 2 lit a) C. proc. pen., rap. la art. 438 pct. 7 C. proc. pen., art. 396 alin. (1), (5) C. proc. pen., art. 16 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. și art. 28 C. pen.

*

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulate de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 260 din 14 aprilie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală în dosarul nr. x/2023, în raport de prevederile art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Recursul în casație constituie o cale extraordinară de atac, de anulare, ce poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunțate de Curțile de Apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de lege.

Pentru a fi admisibilă în principiu, cererea de recurs în casație trebuie să îndeplinească cumulativ cerințele privind natura hotărârii atacate, termenul de declarare a căii extraordinare de atac, calitatea părții care o exercită, precum și condițiile legate de formă și fond. Această concluzie rezultă din prevederile art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., potrivit cărora cererea de recurs în casație va fi respinsă, prin încheiere definitivă, dacă nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 din același cod.

Procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte constată că inculpatul A. a declarat recurs în casație în termenul prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. (decizia penală nr. 260 din 14 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală în dosarul nr. x/2023 a fost comunicată inculpatului A. la data de 23.04.2025, la adresa din Deva, însă nu a fost comunicată inculpatului la locul de detenție (Penitenciarul Deva) în care se află încarcerat din data de 14.04.2025 - data încarcerării rezultând din cuprinsul procesului-verbal de verificare în baza de date a Administrației Naționale a Penitenciarelor) - motiv pentru care, nefiindu-i comunicată în mod legal, termenul de recurs în casație prevăzut de lege nu a început să curgă pentru inculpat.

De asemenea, cererea îndeplinește condițiile prevăzute de art. 434 din C. proc. pen., având în vedere că decizia nr. 260 din 14 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală în dosarul nr. x/2023 face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casație, fiind o decizie pronunțată de curtea de apel, ca instanță de apel.

Totodată, se constată că recursul în casație a fost promovat de către inculpatul A., persoană care, față de calitatea sa de inculpat în cursul procesului în fond și apel, se numără printre titularii acestei căi extraordinare de atac, enumerați în cuprinsul art. 436 alin. (1) din C. proc. pen.

Cu privire la condițiile prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen. sunt menționate: numele, prenumele și domiciliul recurentului A., precum și locul de detenție, hotărârea care se atacă, iar cererea poartă semnătura avocatului care a redactat-o, avocat B., care a atașat împuternicirea avocațială nr. 3254/14.05.2025.

Referitor la condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în cuprinsul cererii formulate au fost invocate dispozițiile art. 438 pct. 7, art. 438 pct. 8 și art. 438 pct. 12 din C. proc. pen.

În argumentare, s-a susținut că instanța de apel nu a dat eficiență cauzei de neimputabilitate prevăzute de dispozițiile art. 28 C. pen. (iresponsabilitatea), dispunând condamnarea inculpatului pentru o fapta care nu era prevăzută de legea penală.

Referitor la această condiție de admisibilitate, se impune a se menționa că în etapa admisibilității în principiu se verifică și aparenta corespondență între motivele susținute și cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

Din modalitatea de reglementare a recursului în casație, rezultă că instanța de casare nu reanalizează faptele sau probele, ci verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, în raport cu motivele strict prevăzute de art. 438 C. proc. pen.

Reținerea unei cauze de neimputabilitate (în speță, iresponsabilitatea) presupune o reanaliză a situației de fapt, respectiv a probelor ce nu mai poate fi realizată în calea extraordinară de atac a recursului în casație.

Astfel, se observă că solicitările recurentului inculpat sunt în sensul reevaluării probelor pentru a se aprecia că în cauză era incidentă cauza de neimputabilitate a iresponsabilității, aspecte care excedează competenței instanței de recurs în casație care nu poate reevalua probele administrate și nici nu poate substitui concluziile instanței de fond și apel cu propriile aprecieri asupra vinovăției inculpatului.

În acest sens, jurisprudența constantă a Înaltei Curți a statuat că recursul în casație nu reprezintă o a treia judecată în fond, ci are un caracter strict de legalitate, motiv pentru care nu pot fi primite criticile întemeiate pe chestiuni de fapt sau pe pretinsa greșită apreciere a probelor.

Recurentul inculpat A. contestă situația de fapt reținută cu titlu definitiv în cauză, subliniind că, pe baza probelor administrate, rezultă că a fost bătut de organele de poliție până și-a pierdut cunoștința, împrejurare care ar justifica, în opinia acestuia, reținerea cauzei de neimputabilitate a iresponsabilității.

Față de aceste critici, se impune precizarea că instanța de casare verifică exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare, fără a putea reevalua chestiunile de fapt, indiferent dacă ele au stat la baza reținerii existenței infracțiunii și calificării ei juridice ori au justificat factual aplicarea legii penale numai sub aspectul tratamentului sancționator.

Prin urmare, motivul invocat, întemeiat pe susținerea incidenței cauzei de neimputabilitate a iresponsabilității, este inadmisibil, neîncadrându-se în niciuna dintre ipotezele expres și limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 260 din 14 aprilie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală în dosarul nr. x/2023.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere culpa sa procesuală, va fi obligat recurentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 260 din 14 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală în dosarul nr. x/2023.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 octombrie 2025.