ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 08 martie 2022

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1/F/CC din 04 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 462 alin. (4) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de inculpatul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 50/F din data de 03 iulie 2020 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin neapelare și, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat revizuentul la plata sumei de 100 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Brașov a reținut că, prin sentința penală nr. 50/F din 03 iulie 2020 a Curții de Apel Brașov, rămasă definitivă prin neapelare la 20 iulie 2020, în baza art. 485 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a fost admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat la 19 mai 2020 în dosarul penal nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov cu privire la inculpatul A., și în consecință, în baza art. 337 din C. pen. raportat la art. 83 din C. pen. cu aplicarea art. 480 alin. (4) din C. proc. pen., s-a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului A. (ocupație executor judecătoresc), pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice (faptă din 15 februarie 2020).

În baza art. 83 alin. (1) și art. 84 alin. (1) din C. pen., a fost amânată aplicarea pedepsei de 1 an închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani, care se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii. În baza art. 84 alin. (2) și art. 85 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a impus inculpatului să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Harghita, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență. În baza art. 85 alin. (2) lit. g) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a impus inculpatului obligația de a nu conduce autovehicule.

Pentru a pronunța această sentință Curtea de Apel Brașov a reținut că, la data de 21 mai 2020, în baza art. 483 alin. (1) din C. proc. pen., a fost sesizată cu acordul de vinovăție încheiat de către procurorul din cadrul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpatul A..

În fapt, s-a stabilit că, la data de 15 februarie 2020, ora 05:20, în timp ce se aflau în serviciul supravegherea și controlul traficului rutier în municipiul Brașov, organele de poliție din cadrul Poliției Municipiului Brașov - Biroul Rutier au oprit pentru control, în dreptul imobilului de pe strada x, autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, condus de inculpatul A., care avea direcția de deplasare dinspre strada x spre strada x. Organele de poliție au procedat la legitimarea conducătorului auto și la verificarea documentelor personale și pe cele ale autoturismului, după care i-au solicitat acestuia să se supună testării cu aparatul alcool-test. Întrucât, după mai multe încercări, nu s-a reușit testarea, inculpatul A. a fost condus la Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov unde, în prezența martorei B., a refuzat să se supună prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului A., care, urmare a depistării sale în trafic, pe strada x din municipiul Brașov, în data de 15 februarie 2020, ora 05:20, a refuzat să se supună prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prev. de art. 337 din C. pen.

S-a apreciat că din probele administrate rezultă suficiente date care demonstrează că inculpatul A. a săvârșit infracțiunea pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, respectiv: procesul-verbal de constatare a infracțiunii, declarația inculpatului, declarația martorei B., înscrisuri și CD-uri conținând înregistrări video.

Curtea de Apel Brașov, în conformitate cu prevederile art. 484 alin. (2) din C. proc. pen., a procedat la ascultarea procurorului și a apărătorului inculpatului A., dar și a inculpatului personal. S-a constatat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 480-482 din C. proc. pen. cu privire la faptele reținute în sarcina inculpatului A., care au făcut obiectul acordului.

Astfel, comiterea faptei de către inculpat a fost dovedită dincolo de orice dubiu de mijloacele de probă aflate la dosarul cauzei, dintre care instanța a avut în vedere, cu deosebire, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, care se coroborează cu declarația inculpatului și cu declarația martorei B. și care atestă că acesta a refuzat să i se preleveze probe biologice în noaptea de 15 februarie 2020, deși i s-a solicitat acest lucru de către organele de poliție de mai multe ori, deoarece existau date că se afla sub influența băuturilor alcoolice.

Prin urmare, raportat la aceste mijloace de probă, în mod corect s-a reținut că fapta inculpatului A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prev. de art. 337 din C. pen.

În continuare, instanța a constatat că soluția convenită de procuror și de inculpat este proporțională cu gravitatea concretă a infracțiunii comise, nefiind nelegală și nici nejustificat de blândă, având în vedere circumstanțele reale și personale care se desprind din mijloacele de probă de la dosarul cauzei - fapta a fost comisă la o oră la care traficul era foarte redus, inculpatul nu a cauzat nici un incident în trafic, acesta a colaborat cu organele de urmărire penală, este bine integrat în societate, are o profesie care îi permite să conștientizeze importanța respectării pe viitor a normelor care reglementează circulația pe drumurile publice, așa încât riscul reiterării acestei conduite în viitor apare ca fiind unul redus. La toate acestea s-a adăugat faptul că inculpatul nu are antecedente penale, ceea ce denotă ca fapta comisă în noaptea de 15 februarie 2020 are caracter accidental în viața acestuia, nefiind în prezența unei personalități orientate antisocial, care să reclame o reacție foarte severă din partea organelor judiciare.

Relativ la cele expuse, conform art. 485 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a fost admis acordul de recunoaștere a vinovăției și s-a dispus stabilirea unei pedepse de 1 an închisoare în sarcina inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice și amânarea aplicării acestei pedepse, pe un termen de supraveghere de 2 ani.

Împotriva acestei sentințe, inculpatul condamnat A. a formulat cerere de revizuire la data de 01 noiembrie 2021, înregistrată la Curtea de Apel Brașov sub nr. x/2021.

În motivarea cererii, revizuentul A. a susținut că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., deoarece, după rămânerea definitivă a hotărârii, a descoperit fapte și împrejurări despre care nu a știut la momentul pronunțării sentinței atacate. A arătat că testarea inițială s-a făcut cu două aparate etilotest Drager diferite, care erau la fața locului. Deși revizuentul a văzut rezultatul testării 0,00 (zero), polițiștii au apreciat că aparatul indica eroare și i-au cerut să se deplaseze la spital pentru a i se recolta probe biologice. A mai susținut că, deoarece polițiștii nu i-au înmânat rezultatul testării pentru fiecare probă ce i-a fost luată de alcooltest și el nu a avut acces la baza de date a Poliției Rutiere, nu a avut posibilitatea să confrunte cele scrise de către polițiști în actele procesuale de la dosarul trimis procurorului de caz cu datele reale privind testarea sa și evaluarea probelor ce i-au fost luate pe alcoltest. De asemenea, revizuentul a arătat că polițiștii nu i-au prezentat nici un înscris privind cerința de verificare metrologică și certificare a aparatului alcooltest cu care s-a făcut testarea sa. Aceste date le-a aflat după ce s-a încheiat acordul de recunoaștere a vinovăției cu procurorul și după ce a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire o solicită.

Revizuentul a mai susținut că, din înscrisurile depuse la dosar de organele de poliție rutieră, reiese că rezultatul testării ar fi fost zero alcoolemie, iar polițiștii nu au depus nici un înscris în care să informeze procurorul despre erorile de testare și despre faptul că aparatul Drager folosit nu avea verificarea/certificare metrologică efectuată conform cerințelor obligatorii. Se vede din fișa testării că ambele aparate aveau ultima verificare (last calibration) 18.03.2019. Deopotrivă, a arătat revizuentul că aparatul etilotest tip Drager nu poate fi asimilat cu etilometrele aflate în dotarea poliției rutiere și care sunt certificate de către Institutul Național de Metrologie. Întrucât rezultatul nu a indicat o alcoolemie mai mare de 0,4 g/l în aerul expirat, polițistul rutier nu era îndreptățit de lege să-i ceară să se supună recoltării probelor biologice - testul de sânge. În acest sens, revizuentul a susținut că nu erau îndeplinite condițiile prev. de art. 88 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care prevăd că putea fi supus recoltării probelor biologice doar dacă ar fi fost depistat ca având o concentrație alcoolică în aerul expirat mai mare de 0,40 mg/l, după ce a fost testat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic. În acest sens sunt și dispozițiile art. 185 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, adoptat prin Hotărârea nr. 1391/2006.

Revizuentul a mai arătat că polițiștii care l-au testat nu au respectat procedura internă privind constatarea faptelor de conducere a unui vehicul de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că revizuirea formulată de inculpatul condamnat A. este neîntemeiată.

Cererea de revizuire a unei hotărâri intrate în puterea lucrului judecat poate fi admisă doar în anumite cazuri excepționale, strict limitate de dispozițiile C. proc. pen.. Altfel, dacă s-ar aplica extensiv cazurile în care poate fi rejudecată o cauză soluționată definitiv există riscul încălcării principiului securității raporturilor juridice, întrucât s-ar ajunge ca hotărârile definitive să poată fi puse în discuție ori de câte ori ar exista alte argumente în susținerea unei soluții contrare celei pronunțate.

Situația juridică stabilită prin soluționarea definitivă a unei cauze penale deduse judecății reflectă adevărul impus de recunoașterea principiului de drept "res judicata pro veritate habetur" (Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, Decizia nr. 36/2009).

Acesta este și unul dintre motivele pentru care, în soluționarea cererilor de revizuire, nu sunt aplicabile aceleași principii ca în cazul soluționării pe fond a cauzelor. În acest sens, Curtea Constituțională a României, în Decizia nr. 126/2016 a făcut referire la jurisprudența instanței de la Strasbourg, amintind, printre altele, Decizia din 6 mai 2003, pronunțată în Cauza Franz Fischer împotriva Austriei, Cererea nr. 27.569/02, potrivit căreia art. 6 din Convenție nu se aplică unei proceduri care urmărește redeschiderea unei proceduri penale, întrucât persoana a cărei condamnare a intrat în puterea lucrului judecat și care solicită o asemenea redeschidere nu este "acuzată de o infracțiune", în sensul art. 6 din Convenție, ceea ce înseamnă că nu face obiectul unei "acuzații în materie penală.

Față de aceste aspecte, instanța a reținut că, în soluționarea cererii petentului A., de revizuire a hotărârii definitive pronunțate de Curtea de Apel Brașov, nu poate avea loc o nouă judecare pe fond a cauzei, deoarece aceasta ar transforma calea extraordinară de atac a revizuirii într-o cale de atac ordinară, ceea ce nu poate fi admis.

Făcând o analiză pur formală a cererii de revizuire, cu privire la îndeplinirea condițiilor referitoare la termenul de introducere, îndeplinirea condiției referitoare la titularii cererii, forma scrisă a cererii, indicarea unuia dintre temeiurile de la art. 453 din C. proc. pen. și a unor mijloace de probă, instanța a declarat admisibilă cererea de revizuire, prin încheierea definitivă din data de 06 decembrie 2021. Așa cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, în Decizia nr. 60/2007, "soluția de respingere a cererii de revizuire ca nefondată nu ar putea fi adoptată decât în etapa a doua, aceea a rejudecării după admiterea în principiu, întrucât altfel ne-am afla în fața unei contradicții lipsite de sens între cele două etape ale revizuirii, care s-ar reduce astfel la una singură. De altfel, din întreaga reglementare privind soluționarea cererii de revizuire în fața instanței rezultă că voința legiuitorului nu a fost aceea de a contopi cele două faze menționate."

Analizând pe fond temeinicia cererii de revizuire, instanța a constatat că revizuentul A. susține, în esență, că faptele sau împrejurările ce nu ar fi fost cunoscute la soluționarea cauzei prin sentința penală nr. 50/F din 03 iulie 2020 a Curții de Apel Brașov, rămasă definitivă prin neapelare, sunt cele referitoare la aparatele folosite de polițiștii din cadrul Poliției Rutiere la momentul depistării în trafic și testării alcoolemiei în aerul expirat. Acesta a arătat, în primul rând, că aparatele folosite pentru testarea sa nu ar fi fost mijloace tehnice omologate și verificate metrologic și, în al doilea rând, că nu s-ar fi depistat o alcoolemie mai mare de 0,40 mg/l în aerul expirat, ca să poată fi obligat să furnizeze probe biologice.

Petentul nu a negat, în cererea de revizuire, acțiunea sa de refuz de recoltare a probelor biologice, ci a invocat doar aspecte care exced conținutului constitutiv al infracțiunii de refuz de recoltare a probelor biologice, prevăzută de art. 337 din C. pen.. Așa cum rezultă din dispozițiile art. 337 din C. pen., elementul material al infracțiunii de refuz de recoltare a probelor biologice constă în acțiunea de refuz ori de sustragere de la prelevarea mostrelor biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei. Nu se face referire în norma penală de incriminare decât la condiția ca subiectul activ să fie un conducător al unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere ori un instructor auto aflat în procesul de instruire sau un examinator aflat în timpul desfășurării probelor practice pentru obținerea permisului de conducere. Alte condiții ale infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, cum sunt cele referitoare la natura aparatelor folosite pentru depistarea în trafic a conducătorilor auto care au consumat alcool, verificarea metrologică a acestora, depistarea unei concentrații de minim 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat ș.a., nu sunt prevăzute în norma de incriminare.

Revizuentul a susținut, pentru prima dată, în cererea de revizuire, că nu ar fi fost îndeplinite condițiile de la art. 88 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, potrivit cărora "Persoana care conduce pe drumurile publice un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, testată de polițistul rutier cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic și depistată ca având o concentrație de până la 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, îi poate solicita acestuia să i se recolteze mostre biologice în cadrul unităților sau instituțiilor medicale prevăzute la alin. (1), în vederea stabilirii îmbibației de alcool în sânge." Or, acestea nu sunt condiții referitoare la conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 337 din C. pen., ci aspecte procedurale referitoare la depistarea în trafic a conducătorilor auto care au consumat alcool și procedura de recoltare a probelor biologice. Făptuitorul A. nu a contestat aceste aspecte nici la momentul depistării sale în trafic și nici ulterior, ci a înțeles să recunoască săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice și să încheie cu parchetul un acord de recunoaștere a vinovăției, admis de Curtea de Apel Brașov prin sentința penală nr. 50/F/03 iulie 2020.

Invocarea pentru prima dată în calea de atac a revizuirii a aspectelor referitoare la respectarea procedurii prevăzute de art. 88 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, respectiv a îndeplinirii condiției de "mijloc tehnic omologat și verificat metrologic" a aparatului folosit de polițistul rutier pentru depistarea alcoolemiei în aerul expirat sau a îndeplinirii condiției ca la momentul testării să fi avut "o concentrație de până la 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat", nu poate conduce la admiterea cererii de revizuire a sentinței pronunțate, deoarece ele nu dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză. Aceste aspecte au fost recunoscute de inculpat în momentul încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției și nu sunt de natură să înlăture existența acțiunii propriu-zise de refuz de recoltare a probelor biologice, care constituie elementul material al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului A..

Pentru a putea fi admisă o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., ar trebui ca faptele sau împrejurările noi să se refere la elementele constitutive ale infracțiunii de refuz sau sustragere de la recoltarea probelor biologice, prevăzută de art. 337 din C. pen., iar nu la aspecte legate de procedura de depistare în trafic a conducătorilor auto cărora li s-a solicitat să se supună recoltării mostrelor biologice și au refuzat acest lucru. Dacă aceștia au recunoscut săvârșirea infracțiunii, fără să conteste vreodată în cursul procesului penal legalitatea procedurii de depistare în trafic ori modalitatea testării alcoolului pur în aerul expirat, nu pot fi examinate aceste aspecte pentru prima dată în calea extraordinară de atac a revizuirii, deoarece ele nu sunt de natură să dovedească netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.

Împotriva sentinței penale nr. 1/F/CC din 04 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2021, a formulat apel revizuentul A..

În susținerea căii de atac, în esență, apelantul revizuent A. a arătat că, prin contestarea valorii probatorii a înscrisurilor bazate pe rezultatele aparatului etilotest de tip Drager, nu a criticat procedura de administrare a acelei probe, ci existența laturii obiective a infracțiunii de refuz de la prelevarea de mostre biologice, reținute în sarcina sa.

Revizuentul a susținut că înscrisurile nou descoperite, respectiv fișele de autentificare, de verificare metrologică a celor două aparate de testare a alcoolemiei, conduc la concluzia că nu există latura obiectivă a infracțiunii de refuz de la prelevarea de mostre biologice, întrucât nu avea obligația să se supună acelei testări. Întrucât a fost supus examinării la două aparate etilotest, care au confirmat că alcoolemia era zero, polițiștii rutieri nu aveau facultatea de a decide dacă îl conduc să i se recolteze probă biologică, acest lucru fiind posibil doar când există suspiciunea de consum de droguri.

Examinând hotărârea atacată, Înalta Curte constată că următoarele:

Cu titlu preliminar, instanța reține că revizuirea este o cale extraordinară de atac prin care se îndreaptă erorile de judecată cu privire la faptele cauzei, determinate de necunoașterea de către instanțele care au pronunțat hotărârea definitivă a unor fapte și împrejurări în funcție de care aceasta nu corespunde adevărului și, ca urmare, nici legii.

Referitor la cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. (s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză), invocat de revizuentul A., trebuie subliniat că faptele sau împrejurările (faptele probatorii) descoperite trebuie să fi fost necunoscute instanței la data judecării cauzei și să conducă, singure sau prin coroborarea cu alte probe, la dovedirea netemeinciei hotărârii prin care s-a dispus achitarea, condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei sau încetarea procesului penal, ceea ce presupune pronunțarea unei soluții diametral opuse celei care a fost dispusă prin hotărârea a cărei revizuire se cere.

Astfel, pentru a fi incident cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., este necesar ca faptele și împrejurările noi să fi preexistat hotărârii atacate, doar că ele nu au putut fi cunoscute de instanță. Descoperirea lor ulterioară și invocarea pe calea revizuirii are drept scop evidențierea unor erori de fapt, produse în judecata inițială din cauza necunoașterii respectivelor împrejurări, astfel încât noua situație să conducă la anularea hotărârii contrare legii.

Cu toate că probele sunt fapte și împrejurări care servesc la aflarea adevărului, cazul de revizuire nu se referă la descoperirea de probe noi, căci în acest mod revizuirea s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicție în care s-ar putea continua probațiunea. Este inadmisibil ca pe calea revizuirii să se prelungească probațiunea prin folosirea de noi mijloace de probă pentru fapte stabilite anterior (Trib. Suprem, decizia nr. 1643/1976, în R.R.D. nr. 5/1977 p. 71). Noile fapte și împrejurări urmează a fi confirmate de probe noi, dar nu probele noi formează temeiul revizuirii, ci faptele și împrejurările pe care le dovedesc.

În esență, apelantul revizuent A. a susținut că faptele sau împrejurările ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii împotriva căreia a formulat revizuire se referă la aparatele folosite de polițiștii din cadrul Poliției Rutiere la momentul depistării în trafic și testării alcoolemiei în aerul expirat, susținând că acestea nu ar fi fost mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Deopotrivă, revizuentul a susținut că pentru a putea fi obligat să i se preleveze mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, trebuia să fie depistată o alcoolemie mai mare de 0,40 mg/l în aerul expirat, ceea ce nu a fost cazul în speță.

Instanța reține că infracțiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice este reglementată prin dispozițiile art. 337 din C. pen.. Conform acestor prevederi, refuzul ori sustragerea conducătorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței unor substanțe psihoactive se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Elementul material al acestei infracțiuni se realizează prin două modalități diferite, și anume prin refuzul sau prin sustragerea subiectului activ de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței unor substanțe psihoactive. Refuzul are în vedere fie refuzul direct, explicit, al conducătorului auto de a merge la unitatea sanitară indicată de organul de poliție, fie invocarea unor împrejurări lipsite de orice temei, pentru a justifica neacceptarea prelevării probei de sânge.

Prin hotărârea împotriva căreia s-a formulat revizuire s-a reținut că fapta inculpatului A., care, urmare a depistării sale în trafic, pe strada x din municipiul Brașov, în data de 15 februarie 2020, ora 05:20, a refuzat să se supună prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prev. de art. 337 din C. pen.

Condițiile prevăzute art. 88 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, cu privire la care revizuentul a susținut că nu sunt îndeplinite, nu reprezintă cerințe esențiale pentru întregirea laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 337 din C. pen., ci aspecte procedurale referitoare la depistarea în trafic a conducătorilor auto care au consumat alcool și procedura de recoltare a probelor biologice.

Drept urmare, aspectele invocate de revizuent (privind aparatele folosite pentru depistarea în trafic a conducătorilor auto care au consumat alcool, verificarea metrologică a acestora, depistarea unei concentrații de minim 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat) nu reprezintă fapte sau împrejurări care să conducă la dovedirea netemeiniciei hotărârii împotriva căreia s-a formulat revizuire (prin care, în urma admiterii acordului de recunoaștere a vinovăției, s-a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice și a fost amânată aplicarea pedepsei de 1 an închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani), nefiind de natură să înlăture existența acțiunii de refuz de recoltare a probelor biologice, care constituie elementul material al infracțiunii reținute în sarcina acestuia.

Relativ la cele ce precedă, având în vedere că nu s-a făcut dovada existenței unor fapte sau împrejurări noi de natură a proba netemeinicia hotărârii judecătorești criticate, în temeiul dispozițiilor art. 421 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 1/F/CC din 04 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2021.

Conform prevederilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit dispozițiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 160 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 1/F/CC din 04 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2021.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 160 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 08 martie 2022.