ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 76 din 10 octombrie 2019, pronunțată de Tribunalul Harghita în Dosarul nr. x/2018, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea, pe o perioadă de 3 ani, a exercitării dreptului de a fi ales în autorități publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, precum și a dreptului de a comunica cu martorii B. și C. ori de a se apropia de aceștia, pedeapsă a cărei executare începe, conform art. 68 lit. c) C. pen., după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorități publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, precum și dreptul de a comunica cu martorii B. și C. ori de a se apropia de aceștia), din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea pedepsei, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea, pe o perioadă de 3 ani, a exercitării dreptului de a fi ales în autorități publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, precum și a dreptului de a comunica cu martorii B. și C. ori de a se apropia de aceștia, pedeapsă a cărei executare începe, conform art. 68 lit. c) C. pen., după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorități publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, precum și dreptul de a comunica cu martorii B. și C. ori de a se apropia de aceștia), din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea pedepsei, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1), raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta și, în consecință, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea (7 ani închisoare), la care s-a adăugat un spor de 1 an și 3 luni închisoare, reprezentând 1/3 din suma celorlalte pedepse (3 ani închisoare și 9 luni închisoare), stabilindu-se în sarcina inculpatului A. o pedeapsă rezultantă de 8 ani și 3 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii următoarelor drepturi: dreptul de a fi ales în autorități publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, precum și dreptul de a comunica cu martorii B. și C. ori de a se apropia de aceștia, pe o perioadă de 3 ani, în condițiile prevăzute de art. 68 C. pen.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) și alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), n) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorități publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, precum și dreptul de a comunica cu martorii B. și C. ori de a se apropia de aceștia), pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată, de 8 ani și 3 luni închisoare, durata reținerii din data de 09 - 10.08.2015.

S-a constatat că inculpatul s-a aflat sub control judiciar în perioada 10.08 - 08.10.2015.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea, în vederea distrugerii, a cantității de droguri rămase după efectuarea expertizelor, respectiv: 7,95 grame cannabis; 152,34 grame cannabis; 38 comprimate care conțin MDMA; 0,32 substanță care conține amfetamină și cafeină; 2 plante de cannabis care au masa netă de 35,12 grame, care au fost predate la camera de corpuri delicte conform dovezilor seria x, nr. x, respectiv seria x nr. x

În baza art. 16 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea banilor dobândiți prin valorificarea drogurilor, respectiv suma de 1100 RON (din care 800 RON pentru drogurile vândute martorului B. și 300 RON pentru drogurile vândute colaboratorului sub acoperire C.).

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 6500 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat (5000 RON în cursul urmăririi penale și 1500 RON în cursul judecății).

În baza art. 274 alin. (1) teza finală, onorariul apărătorului din oficiu (av. D.), în cuantum de 1440 RON, aferent fazei de urmărire penală, a rămas în sarcina statului, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Harghita.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Apelul a fost inițial soluționat prin Decizia penală nr. 170/A din 18 iunie 2020 a Curții de Apel Târgu Mureș, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, decizie prin care a fost admisă calea de atac promovată de inculpatul A. și a fost modificată sentința dată în prim grad de Tribunalul Harghita.

Această hotărâre a fost anulată prin Decizia penală nr. 370/A din 5 octombrie 2020 a Curții de Apel Târgu Mureș, prin care s-a admis contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei penale nr. 170/A din 18 iunie 2020, pronunțată de aceeași instanță.

Cu ocazia rejudecării apelului, inculpatul și-a precizat motivele de apel, arătând că solicită reindividualizarea pedepsei și a modalității de executare și reținerea cauzei de reducere a limitelor de pedeapsă, prevăzută de art. 15 din Legea nr. 143/2000.

Prin Decizia penală nr. 34/A din 11 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 76 din 10 octombrie 2019, pronunțată de Tribunalul Harghita în Dosarul penal nr. x/2018 și, în consecință:

În baza art. 423 alin. (1) C. proc. pen., a fost desființată parțial hotărârea atacată și, rejudecându-se cauza în limitele de mai jos:

În temeiul art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A.:

1) În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) C. pen., art. 15 din Legea nr. 143/2000, la pedeapsa de 10 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc, în formă continuată (compusă din 6 acte materiale).

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a stabilit inculpatului, ca pedeapsă complementară, interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, precum și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 1 (un) an.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, precum și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

2) În baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, raportat la art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) C. pen., art. 15 din Legea nr. 143/2000, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de introducerea în țară de droguri de risc și de mare risc.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a stabilit inculpatului, ca pedeapsă complementară, interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, precum și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, precum și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

3) În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, raportat la art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) C. pen., art. 15 din Legea nr. 143/2000, la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de deținere de droguri de risc și de mare risc pentru consumul propriu.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., s-a constatat că infracțiunile comise de inculpat sunt concurente și, în consecință, în temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite, în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare, la care s-au adăugat 4 luni, reprezentând sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, rezultând pedeapsa rezultantă de 2 ani și 10 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (2) și (3) lit. a) C. pen., alături de pedeapsa principală, s-a aplicat inculpatului, ca pedeapsă complementară, interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, precum și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 (trei) ani, pedeapsă care se va executa, potrivit prevederilor art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., adică după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă.

În temeiul art. 45 alin. (5), coroborat cu art. 45 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, precum și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, care se va executa, în conformitate cu prevederile art. 65 alin. (3) C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până când pedeapsa închisorii este executată sau considerată ca executată.

În baza art. 422 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată pedeapsa executată, de la data de 19.06.2020 la data de 5.10.2020.

Au fost menținute în rest dispozițiile din hotărârea atacată, compatibile cu prezenta.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., suma de 217 RON, reprezentând contravaloarea parțială a onorariului avocatului desemnat din oficiu în favoarea inculpatului, în apel, în dosarul x/2018, a rămas în sarcina statului și s-a dispus a se avansa din fondul special al Ministerului Justiției, în favoarea Baroului Mureș.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în contestația în anulare și apel au rămas în sarcina statului.

Împotriva hotărârii instanței de apel, a declarat recurs în casație inculpatul A..

În cuprinsul căii de atac formulată, inculpatul A., prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., a solicitat, admiterea căii extraordinare de atac, aplicarea reducerii limitelor de pedeapsă prevăzute de art. 396 alin. (10) C. proc. pen. pentru infracțiunile de trafic de droguri de risc, prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri și de deținere de droguri de risc și de mare risc pentru consumul propriu, prevăzută și pedepsită de art. 4 alin. (1) și (2) din aceeași lege, precum și schimbarea modalității de executare a pedepselor, respectiv suspendarea sub supraveghere.

Prin încheierea din 10 iunie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 34/A din 11 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2020.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casație la Completul 6 și s-a fixat termen la data de 09 septembrie 2021, cu citarea recurentului inculpat A. și desemnarea unui apărător din oficiu pentru recurentul inculpat.

Pentru a dispune astfel, în esență, Înalta Curte a constatat că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. îndeplinește cerințele de formă prevăzute art. 434 - art. 438 C. proc. pen.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul în casație este nefondat, pentru următoarele considerente:

Se constată că recurentul inculpat A. a susținut, în esență, că, în cauză, pedepsele aplicate au fost greșit individualizate, din perspectiva cuantumului, prin neaplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și a modalității de executare, critică circumscrisă cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege care vizează exclusiv legalitatea hotărârii.

Ca atare, motivele de casare invocate trebuie să se raporteze la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la reaprecierea situației de fapt.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut în dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., se observă că acesta este incident dacă "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", respectiv în situația în care pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală, excluzându-se, printre altele, criticile privind greșita individualizare a pedepsei.

Prin intermediul acestui caz de casare, se permite doar o verificare a cuantumului sau a tipului pedepselor aplicate, comparativ cu pedepsele prevăzute de dispozițiile legale, dar pe baza încadrării stabilite prin hotărârea atacată.

Astfel, prin pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel, pe această cale neputându-se realiza o individualizare a pedepsei.

În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că "legiuitorul, prin «pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege», a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită cu titlu definitiv de către instanța de apel." (Decizia nr. 463/RC/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, www.x.ro)

Prin urmare, recursul în casație nu poate tinde la reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, iar Înalta Curte de Casație și Justiție nu este abilitată să dea o nouă interpretare materialului probator și să rețină o stare de fapt diferită de cea descrisă și valorificată în hotărârea atacată.

Concluzia este aceeași nu doar prin raportare la chestiunile faptice aflate la baza raportului penal de conflict, ci și a celor care definesc o anumită conduită procesuală a inculpatului, atunci când aceasta din urmă poate avea consecințe în planul tratamentului sancționator. (a se vedea Decizia penală nr. 15 din 13 ianuarie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată pe www.x.ro)

Este cazul manifestării de voință a recurentului inculpat A. intervenită pe parcursul procesului penal, orientată spre obținerea unui tratament sancționator mai blând, manifestare al cărei conținut obiectiv nu ar putea fi reinterpretat pe calea recursului în casație, în unicul scop de a da acestuia efecte juridice opuse celor reținute prin hotărârea definitivă, fie în sensul înlăturării unui beneficiu deja recunoscut, fie dimpotrivă, al recunoașterii acestuia direct pe calea recursului în casație.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că cele criticate de recurentul inculpat A. în recurs în casație vizează faptul că instanța de apel a omis să se pronunțe asupra dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., deși în cauză sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de acest text de lege.

Această critică nu aduce în discuție veritabile aspecte de nelegalitate a pedepsei, subsumate cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., referitor la aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Criticând faptul că instanța de apel nu a dat eficiență solicitării sale de a se judeca în procedura simplificată, neaplicând, astfel, prevederile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., recurentul inculpat A. tinde la o reevaluare a însuși conținutului acestor particularități și a interpretării date acestora, în scopul recunoașterii unor efecte juridice diferite asupra tratamentului sancționator.

Or, această critică a recurentului nu se circumscrie cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., invocat de către recurent, precum niciunui alt caz de casare expres și limitativ prevăzut de lege, fiind o chestiune de apreciere a instanței de fond/apel, aceasta fiind singura în măsură să stabilească dacă, în contextul concret al unei cauze, un inculpat a recunoscut toate faptele necondiționat potrivit dispozițiilor legale în vigoare.

A solicita Înaltei Curți, pe calea recursului în casație, să cenzureze hotărârea instanței de apel sub aspectul criticat echivalează cu a supune unei noi judecăți nu legalitatea pedepsei aplicată recurentului prin raportare la datele particulare ale speței, ci chiar situația de fapt stabilită cu titlu definitiv de către instanța de apel, ceea ce excedează scopului și obiectului recursului în casație, astfel cum sunt reglementate prin art. 433 și 447 din C. proc. pen.

Așa cum s-a argumentat în precedent, limitarea obiectului judecății în recurs în casație la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii procesual penale sau a legii substanțiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund, în mod real, unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic fapta penală, ci verifică exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

Limitarea la chestiuni exclusiv de drept a demersului analitic al instanței de recurs în casație este confirmată de jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, exemplificativă în materia de referință fiind Decizia nr. 23/RC din 19 ianuarie 2017 a instanței supreme (publicată pe www.x.ro), potrivit căreia "cazul de recurs în casație prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. nu permite Înaltei Curți de Casație și Justiție să cenzureze reținerea sau nereținerea unei cauze de reducere a pedepsei prin hotărârea definitivă de condamnare, ci numai dacă pedeapsa aplicată se situează în limitele rezultate ca efect al incidenței unei cauze de reducere a pedepsei, în ipoteza în care prin hotărârea definitivă de condamnare a fost reținută o astfel de cauză".

Distinct de aceste argumente, Înalta Curte constată că inculpatul A. a fost condamnat, astfel:

1) În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) C. pen., art. 15 din Legea nr. 143/2000, la pedeapsa de 10 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc, în formă continuată (compusă din 6 acte materiale).

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a stabilit inculpatului, ca pedeapsă complementară, interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, precum și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 1 (un) an.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, precum și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

2) În baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, raportat la art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) C. pen., art. 15 din Legea nr. 143/2000, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de introducerea în țară de droguri de risc și de mare risc.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a stabilit inculpatului, ca pedeapsă complementară, interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, precum și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, precum și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

3) În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, raportat la art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) C. pen., art. 15 din Legea nr. 143/2000, la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de deținere de droguri de risc și de mare risc pentru consumul propriu.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., s-a constatat că infracțiunile comise de inculpat sunt concurente și, în consecință, în temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite, în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare, la care s-au adăugat 4 luni, reprezentând sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, rezultând pedeapsa rezultantă de 2 ani și 10 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (2) și (3) lit. a) C. pen., alături de pedeapsa principală, s-a aplicat inculpatului, ca pedeapsă complementară, interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, precum și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 (trei) ani, pedeapsă care se va executa, potrivit prevederilor art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., adică după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă.

În temeiul art. 45 alin. (5), coroborat cu art. 45 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, precum și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, care se va executa, în conformitate cu prevederile art. 65 alin. (3) C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până când pedeapsa închisorii este executată sau considerată ca executată.

În baza art. 422 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată pedeapsa executată, de la data de 19.06.2020 la data de 5.10.2020.

Ca urmare, instanța de apel a aplicat inculpatului A. în mod corect pedeapsa rezultantă de 2 ani și 10 luni închisoare, argumentând aplicarea dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000 și, în plus, a apreciat că se impune reținerea circumstanței atenuante judiciare reglementată de prevederile art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen. - cu consecința reducerii limitelor speciale ale pedepselor cu o treime, așa cum stipulează prevederile art. 76 alin. (1) C. pen. - raportat la faptul că inculpatul a înțeles consecințele negative ale faptelor sale și după demararea cercetărilor în prezenta cauză a reușit să se integreze social, desfășurând activități productive de prelucrare a lemnului, constând în crearea și vânzarea de produse decorative.

Totodată, instanța de apel a menționat în mod corect că nu se justifică suspendarea executării pedepsei având în vedere numărul infracțiunilor săvârșite, cantitățile semnificative de droguri, declarațiile din care reiese, cu privire la inculpat, traficarea de droguri în mod uzual și implicarea altor persoane în săvârșirea faptelor.

Criticile susținute în recursul în casație, de către recurentul inculpat prin apărătorul său, respectiv că acestuia i-a fost încălcat dreptul de a beneficia în concret de prevederile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., precum și aplicarea în mod corect a pedepselor, cu schimbarea și a modalității de individualizare a pedepsei, nu pot fi examinate prin prisma cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., întrucât acesta vizează legalitatea pedepselor și nicidecum temeinicia acestora.

Reindividualizarea cuantumului pedepselor și a modalității de executare se circumscriu unui proces de apreciere și analiză asupra criteriilor din art. 74 din C. pen., în mod efectiv, și anume: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, ceea ce excede legalității cazului de casare menționat.

De asemenea, Înalta Curte consideră criticile mai sus menționate de către recurentul inculpat A., că nu pot fi examinate prin niciun alt caz de recurs în casație, așa cum acestea sunt în mod strict și limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., neputându-se extinde sfera de analiză pe cale de interpretare, întrucât recursul în casație este o cale extraordinară de atac ce vizează situații de nelegalitate asupra unor chestiuni de drept în mod concret evidențiate, însă în contextul prezentei cauze, cele susținute de către apărare nu se regăsesc în cele expuse de legiuitor, așa încât o interpretare extensivă, în raport cu cele invocate, este exclusă, excedând cadrului procesual reglementat al recursului în casație.

Pentru considerentele prezentate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 34/A din 11 februarie 2021 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 220 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 34/A din 11 februarie 2021 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2020.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 220 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 09 septembrie 2021.

GGC - GV