ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 30 septembrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1 din 10.01.2025 a Tribunalului Sibiu, pronunțată în dosarul nr. x/2024, în baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (9 acte materiale) art. 5 C. pen. art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de efectuare fără drept de operațiuni cu substanțe susceptibile de a avea efecte psihoactive în formă continuată. În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) C. pen., și anume: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat. În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) C. pen. și anume dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (25 acte materiale), art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată. În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) C. pen., și anume dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat. În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) C. pen. și anume: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri risc. În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) C. pen., și anume: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat. În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) C. pen. și anume: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc. În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 4 ani, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) C. pen., și anume: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat. În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) C. pen. și anume: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 38 alin. (1) și alin. (2), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului prin stabilirea celei mai grele, de 6 ani și 8 luni închisoare, la care s-a adăugat 1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate (1/3 din 3 ani si 4 luni, 2 ani, 1 an și 4 luni), respectiv 2 ani, 2 luni și 20 de zile închisoare, aplicându-se în final inculpatului o pedeapsă rezultantă principală de 8 ani, 10 luni și 20 de zile închisoare, în regim de detenție. În temeiul art. 45 alin. (2) și alin. (3) lit. a) C. pen., s-au aplicat inculpatului dispozițiile art. 67 alin. (1) si (2) C. pen. și s-au interzis acestuia, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 4 ani, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) C. pen., și anume: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat. În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., s-au aplicat inculpatului dispozițiile art. 65 alin. (1) C. pen. și s-au interzis acestuia, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) C. pen., și anume: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen.., raportat la art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive din cauză, de la 16.11.2023 la zi.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen.. raportat la art. 399 alin. (1) C. proc. pen.., a fost menținută măsura arestului preventiv a inculpatului dispusă prin încheierea nr. 103 din 17.11.2023, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul penal nr. x/2023, definitivă prin încheierea penală nr. 100 din 27.11.2023 pronunțată de către Curtea de Apel Alba Iulia.

În temeiul art. 5 alin. (5) și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul A. și s-a adus la cunoștința acestuia că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 406 din 27 mai 2025 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2024, a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 1/10.01.2025, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2024, a fost desființată sentința apelată doar sub aspectul individualizării pedepsei închisorii aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc, prin reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 8 ani, 10 luni și 20 de zile închisoare cu pedepsele complementare și accesorii aferente în pedepsele componente de: 6 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc, prev. de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare fără drept de operațiuni cu substanțe susceptibile de a avea efecte psihoactive în formă continuată, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (9 acte materiale), art. 5 C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (25 acte materiale) art. 5 C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de infracțiunea de trafic de droguri risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. și pedepsele complementare și accesorii aferente.

A fost redusă de la 6 ani și 8 luni la 4 ani și 6 luni pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc, prev. de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. și art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.

Au fost menținute pedepsele complementare și accesorii aplicate inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc și pedepsele principale, complementare și accesorii aplicate pentru celelalte infracțiuni.

În temeiul art. 38 alin. (1) și alin. (2), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate (1/3 din 3 ani și 4 luni, 2 ani, 1 an și 4 luni), respectiv 2 ani, 2 luni și 20 de zile închisoare, urmând ca apelantul inculpat să execute o pedeapsă rezultantă principală de 6 ani, 8 luni și 20 de zile închisoare, în regim de detenție.

În temeiul art. 45 alin. (2) și alin. (3) lit. a) C. pen., s-au aplicat inculpatului dispozițiile art. 67 alin. (1) si (2) C. pen. și s-au interzis acestuia, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 4 ani, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) C. pen., și anume: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat. În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., s-au aplicat inculpatului dispozițiile art. 65 alin. (1) C. pen. și s-au interzis acestuia, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), C. pen., și anume: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 424 alin. (3) C. proc. pen.. raportat la art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive din cauză, de la 16.11.2023 până la 27.05.2025, inclusiv.

Au fost menținute, în rest, celelalte dispoziții ale sentinței apelate, în măsura în care nu contravin deciziei.

Hotărârea pronunțată de instanța de apel a fost comunicată inculpatului A. la 30 mai 2025, la Penitenciarul Aiud, iar termenul de declarare a recursului în casație s-a împlinit la 30 iunie 2025.

Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de apel a declarat recurs în casație inculpatul A. la 23 iunie 2025 (dată e-mail - dosar nr. x/2024 C.A. Alba Iulia).

Prin motivele formulate, în esență, recurentul inculpat A. a arătat că nu s-au reținut în favoarea sa circumstanțele atenuante prev. de art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen., deși aceste prevederi erau aplicabile, având în vedere situația sa personală, fiind infractor primar și încercările repetate de a îndrepta efectul negativ pe care faptele sale le-au avut asupra societății.

Făcând trimitere la prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002, recurentul a apreciat că instanța de apel avea posibilitatea și trebuia să îi aplice o pedeapsă cu închisoare sub 4 ani, având în vedere toate circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei.

În concluzie, recurentul a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea hotărârii recurate, și, în rejudecare, având în vedere criteriile prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen., respectiv eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, aspecte care nu au fost luate in considerare la stabilirea pedepsei, să se dispună reducerea pedepsei și schimbarea modalității de executare a acesteia.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia, însă nu au fost depuse concluzii scrise.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 15 iulie 2025, iar prin rezoluția judecătorului de filtru s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen.., la termenul din 30 septembrie 2025.

Potrivit raportului întocmit de magistratul asistent recursul în casație apare ca fiind inadmisibil, întrucât motivele invocate de recurentul inculpat A. nu se circumscriu cazului reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație, în conformitate cu dispozițiile art. 440 C. proc. pen.., Înalta Curte reține următoarele:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, de anulare, care poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între respectarea principiului legalității, pe de o parte și respectarea autorității de lucru judecat a hotărârii definitive și a principiului securității raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătorești ce pot fi atacate cu recurs în casație și a stabilit anumite condiții pentru exercitarea căii extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă și la cazurile de casare.

În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (1) și (2) C. proc. pen.., "(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casație se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent și atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părților și fără participarea procurorului. (2) Dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație."

Din examinarea dispozițiilor legale anterior enunțate, rezultă că recursul în casație este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, privind admisibilitatea în principiu a cererii.

În această etapă procesuală, se examinează îndeplinirea condițiilor de admitere în principiu a recursului în casație, care rezultă din dispozițiile art. 434, art. 435, art. 436 și art. 438 C. proc. pen.. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casație, dacă cererea de recurs în casație a fost formulată în termenul prevăzut de lege și de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conținutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate și motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.. și dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casație.

Instanța constată că decizia nr. 406 din 27 mai 2025 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală (dosarul nr. x/2024) a fost pronunțată în apel și poate fi atacată cu recurs în casație, fiind respectate dispozițiile art. 434 alin. (1) și (2) C. proc. pen.. De asemenea, este îndeplinită și cerința reglementată de art. 435 C. proc. pen.., cererea de recurs în casație fiind formulată cu respectarea termenului de 30 de zile prevăzut de textul de lege indicat anterior.

În privința condițiilor reglementate de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen.., se observă că, în cuprinsul cererii, au fost menționate numele, prenumele și domiciliul procesual ales al inculpatului, hotărârea care se atacă și este semnată de partea care a exercitat calea de atac (prin avocat B.). În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., s-a indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Înalta Curte reține că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casație. În etapa admisibilității în principiu se verifică și aparenta corespondență între motivele susținute și cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

În ceea ce privește cazul de casare prev. de art. 438 pct. 12 C. proc. pen.., trebuie subliniat că aceste dispoziții sunt de strictă interpretare și vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptei, textul nepermițând cenzurarea oricărui alt aspect de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecințe asupra cuantumului pedepsei. Aprecierea legalității limitelor de pedeapsă în calea extraordinară de atac a recursului în casație se face în funcție de încadrarea juridică reținută și menținută prin hotărârea atacată, precum și de cauzele de atenuare sau de agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de fond sau de apel. Nu se circumscriu acestui caz de casare criticile privind greșita individualizare judiciară a pedepsei.

În esență, prin motivele formulate, recurentul inculpat a solicitat reducerea cuantmului pedepselor aplicate, având în vedere criteriile prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen., respectiv eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, aspecte care nu au fost luate în considerare la stabilirea pedepsei și să se dispună schimbarea modalității de executare. Deopotrivă, acesta a făcut trimitere la prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002 și a apreciat că instanța de apel avea posibilitatea și trebuia să îi aplice o pedeapsă cu închisoare sub 4 ani, având în vedere toate circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei.

Instanța constată că motivele invocate de recurentul inculpat A. nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. În realitate, inculpatul critică hotărârea atacată sub aspectul netemeiniciei, solicitând reindividualizarea pedepselor aplicate, apreciind că se putea reține incidența dispozițiilor art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen., precum și schimbarea modalității de executare a pedepsei, aspecte care nu pot fi, însă, supuse cenzurii în calea de atac a recursului în casație, prin prisma cazului de casare invocat. În această cale extrardinară de atac, se poate analiza dacă pedeapsa aplicată se situează în limitele rezultate ca efect al incidenței unei circumstanțe atenuante, în ipoteza în care prin hotărârea definitivă de condamnare a fost reținută o astfel de circumstanță.

Referitor la trimiterea făcută de recurent la dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, se observă că reținerea incidenței acestor prevederi reprezintă o chestiune de apreciere a instanțelor de fond și apel, nici această critică neputând fi circumscrisă cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 406 din 27 mai 2025 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2024.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 406 din 27 mai 2025 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2024.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 septembrie 2025.