ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1736 din 07.11.2019 pronunțată de Judecătoria Galați, în baza art. 396 alin. (1) și (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) și (6) C. proc. pen., raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. și art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., făcând aplicarea art. 121 alin. (1) C. pen. (1969) și art. 124 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de exercitare fără drept a unei profesii, prevăzută de art. 281 C. pen. (1969) raportat la art. 387 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. și art. 25 alin. (5) C. proc. pen. a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă exercitată de părțile civile Spitalul V., B. prin reprezentant C., C., în nume propriu, D., E. și F..

A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea părților civile B., prin reprezentant C., C., formulată în nume propriu, D. și E. de instituire a măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunurilor inculpatului în vederea garantării pagubei produse prin infracțiune.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, părțile civile F., E., D., C., B. și inculpatul A..

Prin Decizia penală nr. 1099/A din 11 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2015, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, părțile civile F., E., D., C., B. prin reprezentant legal C. și inculpatul A., a fost desființată, în parte, Sentința penală nr. 1736 din 07.11.2019 a Judecătoriei Galați și, în rejudecare, au fost înlăturate dispozițiile privind achitarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 178 alin. (2) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., cele privind latura civilă și lăsarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în sarcina acestuia.

A fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. (1969) pe o perioadă de 4 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen.

S-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. (1969) și s-a dispus executarea pedepsei de 3 ani închisoare în regim de detenție.

S-a dispus rejudecarea laturii civile a cauzei, inclusiv cererile referitoare la instituirea măsurilor asigurătorii și la plata cheltuielilor judiciare, formulate de părțile civile, de către aceeași instanță, respectiv Judecătoria Galați.

În privința rejudecării menționată anterior, au fost menținute actele procedurale efectuate până la termenul din 08.10.2019, inclusiv, la instanța de fond.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 11.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, la judecata în fond, aferente laturii penale a cauzei.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

A fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel, către partea civilă D..

Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs în casație inculpatul A., prin avocați G. și H..

În cuprinsul căii de atac formulată, inculpatul A., prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., a arătat, în esență, că, fapta pentru care a fost condamnat nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă și subiectivă prevăzute de norma de incriminare cuprinsă în art. 178 alin. (2) C. pen. (1969), în condițiile în care nu există corespondență deplină între situația de fapt concretă - astfel cum a fost reținută pe baza probelor administrate în stadiile procesuale precedente ale cauzei - și elementele de tipicitate obiectivă și subiectivă ale infracțiunii de ucidere din culpă.

Astfel, a susținut că, referitor la culpa medicală, instanța de apel nu a reținut în concret dispozițiile legale pretins încălcate. De asemenea, a învederat că, instanța de apel nu a clarificat metoda de lipoaspirație folosită. Or, în opinia apărării, pe fondul neidentificării metodei, cu atât mai mult culpa medicală este o concluzie precară.

Sub același aspect, s-a menționat că, inculpatul, în cadrul procedurii de lipoaspirație efectuată la data de 19.01.2013, în mod obiectiv, nu putea produce perforația intestinală reținută în sarcina sa precum și faptul că niciun element probator administrat în prezenta cauză nu relevă un element contrar acestor împrejurări.

În plus, a susținut că nu este îndeplinită nici condiția referitoare la existența unui raport de cauzalitate între intervenția efectuată la data de 19.01.2013 și decesul victimei.

Astfel, a arătat că, omisiunile reținute în sarcina sa, în perioada 19.01.2013 - 24.01.2013, constând în împrejurarea că nu a decelat semnele paraclinice ale unei peritonite generalizate, omisiuni reținute, implicit, de instanța de apel, nu-i pot fi imputate, câtă vreme, la prezentarea la spital, cât și ulterior, niciunul dintre medicii specialiști care au interacționat cu pacienta nu a stabilit un asemenea diagnostic. Acesta a fost determinat numai pe baza actelor medico - legale anulate și excluse, în procedura camerei preliminare, precum și a unor acte medicale întocmite pro causa.

Totodată, raportat la cauza decesului pacientei consemnată ca fiind "suprainfecția cu germeni de spital multirezistenți la antibiotice (...) a dus la insuficiență alveolară difuză gravă, ce a condus la deces (...)", s-a arătat că nu acțiunile inculpatului din data de 19.01.2013 au produs decesul pacientei, ci infecția nosocomială constatată.

Sub acest aspect, s-a subliniat că instanța de apel a reținut împrejurări de fapt pe baza unor probe care au fost excluse de la dosarul cauzei, urmare a constatării nelegalității acestora în cadrul procedurii de cameră preliminară, probe care au contribuit la pronunțarea soluției de condamnare a inculpatului.

Totodată, în baza art. 441 C. proc. pen., s-a solicitat suspendarea executării hotărârii atacate, până la soluționarea recursului în casație.

În raport de cele expuse pe larg în cuprinsul motivelor de recurs în casație, s-a solicitat, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., admiterea recursului în casație și achitarea sa în baza art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., fapta nefiind prevăzută de legea penală, iar pe latura civilă, în temeiul art. 25 alin. (5) C. proc. pen., lăsarea nesoluționată a acțiunii civile formulate de către părțile civile.

Prin încheierea din 27 mai 2021, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen., Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1099/A din 11 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2015, dispunând trimiterea cauzei în vederea judecării recursului în casație la completul competent și fixând termen de judecată în ședință publică la data de 24 iunie 2021.

Referitor la cererea de suspendare a executării hotărârii atacate formulată de recurentul inculpat A., s-a constată că, în raport de actele dosarului, nu există temeiuri de admitere, astfel că s-a dispus respingerea acesteia.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de inculpatul A. ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casație este conceput ca o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia părțile pot solicita înlăturarea efectelor hotărârilor definitive numai pentru cele cinci cazuri de nelegalitate reglementate de art. 438 C. proc. pen., motiv pentru care nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci doar din perspectiva concordanței hotărârii cu dispozițiile legii materiale și a celei procesuale.

Înalta Curte reține că, potrivit cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - hotărârile, intrate în autoritatea de lucru judecat, sunt desființate în situațiile în care inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, adică dacă se constată că fapta concretă care a condus la condamnarea definitivă nu întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii incriminate prin lege sau că instanța a ignorat o reglementare care conține dispoziții de dezincriminare sau care are drept consecință imposibilitatea realizării unei corespondențe între fapta imputată și noua configurare legală a infracțiunii. Ca atare, acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obține schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se reține incidența unei cauze justificative sau de neimputabilitate, competență ce revine exclusiv instanțelor de fond și de apel.

Pe de altă parte, invocarea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu permite realizarea unei analize a mijloacelor de probă sau o apreciere a materialului probator ori stabilirea unei alte baze factuale care să conducă la concluzia că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii situația de fapt reținută de instanța de apel.

Așadar, Înalta Curte, examinând cauza prin raportare la dispozițiile art. 438 alin. (1) C. proc. pen., poate stabili doar dacă baza factuală reținută în mod definitiv de instanțele ordinare corespunde tiparului de incriminare al infracțiunii pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului A., fără a avea posibilitatea de a reaprecia probatoriul administrat sau de a modifica cele stabilite sub aspectul situației de fapt.

Raportând aceste considerente teoretice la actele dosarului, se constată că recurentul A. a fost trimis în judecată și condamnat definitiv pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen. (1969), întrucât deși nu deținea un certificat de medic specialist chirurgie plastică și microchirurgie reconstructivă, ce i-ar fi permis să exercite legal profesia de medic în această specialitate, încălcând astfel dispozițiile art. 370, art. 371 alin. (3) lit. b), art. 379 alin. (1) lit. a), art. 380 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, a efectuat o intervenție chirurgicală de lipoaspirație (liposucție) la data de 19.01.2013, în condiții necorespunzătoare din punct de vedere medical, pacientei I., în cadrul căreia, printr-o eroare de tehnică chirurgicală, a produs perforarea intestinului subțire - jejun al sus-numitei, leziune pe care, pe fondul cunoștințelor insuficiente și a lipsei de prevedere și de diligență, nu a decelat-o în timp util, situație ce a condus, la data de 12.02.2013, la decesul victimei pe fondul instalării șocului toxico-septic.

Sub aspectul situației de fapt, s-a reținut, că, la data de 16.01.2013, în vederea efectuării unei intervenții chirurgicale de liposucție abdominală și coapse, victima I., însoțită de concubinul ei, martorul J., s-a deplasat la Societatea Civilă Medicală "K. - Clinica L.", unde inculpatul A., la acea dată medic specialist chirurgie maxilo-facială și medic rezident chirurgie plastică și microchirurgie reconstructivă, a examinat clinic victima și a informat-o cu privire la riscurile aferente lipoaspirației.

Examenul clinic efectuat de către inculpat nu a pus în evidență existența vreunei probleme medicale, cu mențiunea că a fost observată existența unei cicatrici vechi pe linia mediană, subombilicală, despre care victima ar fi spus inculpatului că ar proveni de la o operație de apendicită efectuată în urmă cu 10 ani.

Consultul clinic efectuat pacientei la data de 16.01.2013 a fost consemnat în Registrul de consultații al Clinicii "L.", fără a se consemna în conținutul acestuia constatările examenului clinic și recomandările dispuse.

După efectuarea investigațiilor paraclinice standard pentru orice intervenție chirurgicală, solicitate de către inculpat, victima le-a prezentat acestuia și, întrucât rezultatele analizelor nu au evidențiat motive care să contraindice intervenția chirurgicală de lipoaspirație, inculpatul A., deși nu era autorizat pentru specialitatea chirurgie plastică și microchirurgie reconstructivă, a planificat intervenția chirurgicală pentru noaptea de 19-20.01.2013, posibil pentru a evita depistarea sa de către inspectorii din cadrul Inspecției Sanitare a Direcției Sănătate Publică a Județului Galați.

La data de 19.01.2013, în jurul orelor 17:00, conform înțelegerii, victima, însoțită de concubinul ei, martorul J., s-a prezentat la Clinica "L." în vederea efectuării lipoaspirației, unde până la efectuarea intervenției chirurgicale propriu-zise, aceasta a fost pregătită de către personalul medical al clinicii pentru operație, completându-se în această perioadă și formularele privind acceptul pacientei pentru efectuarea intervenției chirurgicale de lipoaspirație și chestionarul de evaluare a stării de sănătate a victimei.

În prezența martorului M., asistent medical în cadrul clinicii, victima I. a consemnat în scris și a semnat personal în conținutului formularului denumit "Accept", următoarele: "Sunt de acord cu operația. Am înțeles toate riscurile și complicațiile care pot decurge, mi le asum și nu voi avea niciun fel de pretenție medicală, juridică și/sau morală față de instituția medicală sau a vreunui angajat, colaborator ori acționar al acesteia. Mi s-au lămurit toate aspectele și întrebările și mi s-au explicat toate riscurile".

La pct. 3 din conținutul formularului denumit "Accept" se menționau efectiv riscurile și complicațiile comune oricărei intervenții chirurgicale, ce cuprindeau și moartea ("exitus"), precum și riscurile și complicațiile specifice lipoaspirației, ce includeau și penetrarea cavității abdominale.

De asemenea, victima a completat și semnat formularul denumit "Chestionar evaluare stare generală", în care era menționat istoricul medical al pacientei. Din cuprinsul acestuia rezultă că victima a declarat în scris următoarele antecedente medicale: "efectuarea unei intervenții chirurgicale de apendicită la vârsta de 17 ani, sub anestezie generală; a avut în copilărie oreion și vărsat de vânt; că are gastrită; nu suferă de boli infecțioase și nu a primit vreodată transfuzii de sânge sau produse din sânge a efectuat anestezii în cadrul lucrărilor stomatologice și nu au apărut accidente sau incidente după efectuarea acestora; că data ultimei menstruații a fost 02.01.2013, iar data când ar trebui să aibă următoarea menstruație era 30.01.2013; nu suferă de alergii; nu urmează vreun tratament medicamentos; fumează 40 de țigări pe zi, fumând de la vârsta de 15 ani; nu consumă băuturi alcoolice și nici droguri". Tot din cuprinsul acestui chestionar rezultă că victima a citit și a înțeles pe deplin cele menționate în chestionar, declarând că datele furnizate de ea erau adevărate și complete, asumându-și astfel responsabilitatea pentru orice incident sau complicație care ar fi putut apărea în eventualitatea că aceste date erau false sau incomplete .

După completarea și semnarea documentelor menționate, anterior operației de lipoaspirație, victima a fost supusă unui consult preanestezic efectuat de către martorul N., medic primar anestezist, așa cum rezultă din "foia de observație clinică anestezie" din data de 19.01.2013. Neexistând contraindicații pentru efectuarea anesteziei, în noaptea de 19-20.01.2013, în jurul orelor 23:00, inculpatul A., în pofida interdicției de a efectua singur o intervenție chirurgicală de lipoaspirație, într-o clinică neacreditată pentru activitatea de pregătire prin rezidențiat și neasistat de îndrumătorul de rezidențiat sau de un medic primar din specialitatea de chirurgie plastică și microchirurgie reconstructivă, așa cum prevede legea, fiind doar asistat de martorii M. - asistent medical generalist, N. - medic primar anestezist, O. asistent medical anestezist. Intervenția chirurgicală efectuată, singur, de către inculpat a durat aproximativ 2 ore și 30 minute, fără a fi constatate incidente vizibile în timpul acesteia, fiind finalizată în jurul orelor 02:00.

Deși era obligat să întocmească protocolul operator în care să descrie actul chirurgical efectuat, constatările și, eventual, incidentele intraoperatorii, inculpatul nu l-a întocmit.

Nu au putut fi stabilite cu exactitate datele concrete referitoare la metoda reală de lipoaspirație folosită, supravegherea postoperatorie, motivele internării și externării din Clinica "L.", tratamentul aplicat și recomandat postoperator, datorită conținutului incomplet și necorespunzător al documentației medicale puse la dispoziție de inculpat, astfel cum au reținut și experții medico-legali.

După efectuarea intervenției chirurgicale de lipoaspirație, victimei i s-a aplicat un corset special și a rămas sub observație în clinică până în data de 21.01.2013, în jurul prânzului, cu toate că Societatea Civilă Medicală "K. - Clinica L." nu era autorizată ca spital și nu avea unitate de terapie intensivă. La externarea din clinică, victimei nu i-au fost eliberate documente medicale care să ateste date privind intervenția chirurgicală efectuată, despre starea generală a pacientei și nici despre tratamentul aplicat și recomandat postlipoaspirație.

Până la plecarea victimei din clinică, la data de 21.01.2013, deși aceasta acuza dureri intense abdominale, ele au fost interpretate ca fiind generate de inciziile specifice intervenției chirurgicale de lipoaspirație, primind calmante pentru ameliorarea durerilor, la indicația inculpatului (declarații martori M., P. și Q.). De asemenea, conform declarațiilor martorilor, pe durata șederii în clinică, parametrii funcțiilor vitale s-au încadrat în limite normale și nu au existat situații care să necesite solicitarea de urgență a inculpatului.

În noaptea de 21 - 22.01.2013, în jurul orelor 24:00, întrucât se simțea rău, cu acceptul inculpatului A., victima I. a revenit în clinică, rămânând până în ziua de 23.01.2013, deși clinica, nu era autorizată ca spital, neavând unitate de terapie intensivă.

În după amiaza zilei de 22.01.2013, întrucât victima prezenta o stare generală gravă, i s-a recomandat de către martorul N., și ulterior și de către inculpat, internarea în spital, însă pacienta ar fi refuzat acest lucru, fără însă să se întocmească la acel moment vreun document care să ateste refuzul victimei.

La data de 23.01.2013, pacienta a părăsit clinica, fără a se consemna externarea acesteia în registrul de consultații, și nici aspecte privind starea generală a pacientei, tratamentul urmat și recomandat. De asemenea, nu i-au fost eliberate victimei documente medicale care să ateste cele menționate anterior.

La data de 24.01.2013, în jurul orelor 13:00, deoarece starea generală a victimei se degradase progresiv, concubinul acesteia, martorul J., l-a contactat telefonic pe inculpat și i-a adus la cunoștință despre această situație. Astfel, inculpatul A. i-a solicitat să o aducă pe victimă la Galați, pentru a o interna în cadrul Spitalului V., menționând că îi cunoștea pe medicii din această unitate spitalicească.

Pentru stabilirea cronologiei faptelor, a fost verificată fișa UPU nr. x, din care rezultă că, în ziua de 24.01.2013, la ora 14:55, victima s-a prezentat în Serviciul UPU al Spitalului V., unde martorul dr. R. a efectuat examenul clinic general constatând că "victima I. prezenta o stare generală alterată, era conștientă și cooperantă, palidă, agitată, prezentând febră înaltă, dispnee și tahipnee". De asemenea, medicul UPU a constatat și tahicardie, precum și prezența unor edeme la nivelul abdomenului și al coapselor, a unei hipersensibilități tegumentare și a unui corset abdominal elastic ce fusese recomandat de către medicul ce efectuase lipoaspirația. În baza anamnezei și a examenului clinic general efectuate, s-a solicitat și examen chirurgical, efectuat de către dr. S., fiind astfel decisă internarea victimei în secția ATI, din Clinica Chirurgie II.

În foaia de observație clinică generală nr. 3662/24.01.2013, la istoricul bolii se menționează: "pacientă operată în urmă cu cinci zile pentru exces de țesut adipos - lipoaspirație și se prezintă cu dureri abdominale difuze de intensitate mare, cu febră, vărsături, simptomatologie care a debutat în urmă cu trei-patru zile, post-operator".

Cu prilejul examenului clinic chirurgical local, martorul S. a constatat că victima era agitată, cu tegumente palide, deshidratate, cu edeme la membrele inferioare bilateral, cu multiple orificii (cicatrice post-lipoaspirație) situate etajat la diferite niveluri: pe coapse bilateral în 1/3 superioară și 1/3 medie pe fețele laterale și în triunghiul lui Scarpa stânga, și zonele inghinale, pe abdomen în fosele iliace bilateral, regiunile costo-iliace bilateral și la nivelul coastei a IX-a, pe linia axilară anterioară bilateral. De asemenea, a mai constatat prezența unui orificiu de dren atașat la nivelul sacro-coccigian, iar cu ocazia palpării abdomenului a constatat dureri difuze de intensitate mare, dispuse pe întreg cadrul abdominal.

După efectuarea examenului clinic chirurgical s-au dispus mai multe investigații de laborator și imagistice, iar din conținutul acestora (CT, analize de laborator) a rezultat diagnosticul de abdomen acut chirurgical și necesitatea efectuării unei intervenții chirurgicale de urgență.

După primirea rezultatelor investigațiilor paraclinice solicitate, a sosit la spital și medicul T., astfel că, cei doi medici au informat victima cu privire la diagnosticul preoperator susținut de investigațiile de laborator și imagistice, de necesitatea efectuării intervenției chirurgicale absolute în regim de urgență și de riscurile anestezico-chirurgicale, însă victima a refuzat categoric intervenția chirurgicală, motivând că trebuie să se consulte mai întâi cu familia și că "a dat bani grei pentru o operație estetică și nu ca să fie ciopârțită de sus până jos".

Fără acceptul victimei pentru efectuarea intervenției chirurgicale, cei doi medici au indicat că, imediat, în momentul în care victima I. revenea asupra refuzului său și își dădea consimțământul asupra intervenției chirurgicale, să fie anunțați pentru a interveni chirurgical de urgență. În lipsa consimțământului pacientei, aceasta a fost supusă unui tratament intensiv în secția de Terapie Intensivă a spitalului, stabilit de către martorul N..

În dimineața zilei de 25.01.2013, în jurul orelor 08:00, familia victimei s-a prezentat la spital și, după lungi discuții cu victima I., a convins-o pe aceasta din urmă să-și dea acordul pentru efectuarea intervenției chirurgicale. Prin urmare, la aceeași dată, după obținerea consimțământului victimei, echipa operatorie condusă de medicul T. a intervenit chirurgical, iar după această intervenție s-a stabilit diagnosticul de "abces subfrenic interhepatofrenic drept. Peritonită localizată. Fistulă enterală. Stare septică. Epiploită supurată. Pleurezie de reacție. Bronhopneumonie. Maladie aderențială. Hernie ombilicală încarcerată", așa cum rezultă din foaia de observație și protocolul operator din data de 25.01.2013.

Medicii T. și N. au întocmit epicriza cazului din care rezultă că: "pacientă în vârstă de 36 ani, se prezintă în regim de urgență în Serviciul UPU cu dureri abdominale difuze și la nivelul umărului drept, febră cu transpirații profuze, polipnee, pacienta aflându-se în a cincea zi postliposucție. La examinarea primară se internează în Serviciul ATI prin secția Chirurgie II, pacienta fiind reexaminată și se completează explorările paraclinice necesare elucidării diagnosticului de bază cât și suportul intensiv de combatere a stării septice, unde se stabilește diagnosticul de peritonită acută și bronhopneumonie cu stare septică, pentru care se propune intervenția chirurgicală pe care pacienta o refuză inițial. După acceptul pacientei, se intervine chirurgical, unde se constată peritonită acută generalizată neglijată prin perforație jejunală cu abces subfrenic drept, pentru care se practică laparotomie exploratorie, evacuarea abcesului subfrenic, fistulostomie dirijată extern pe sondă Foley, lavaj abundent, drenaj peritoneal multiplu (subhepatic, subfrenic, Douglas). Evoluția postoperatorie, inițial, lent favorabilă, marcată de o disfuncție respiratorie remisă parțial ulterior. Pe parcursul internării, pacienta dezvoltă o celulită parcelară la nivelul hemiabdomenului drept, ce necesită incizii tegumentare minime de evacuare, debridare, lavaj și pansament bicotidian. Starea pacientei se agravează lent, necesitând explorări seriate paraclinice (ecografii, CT, radiografii și analize de laborator), cu intervenții chirurgicale repetate și programate. Cu tot suportul anestezico-chirurgical și reanimator intensiv, starea pacientei se alterează spre sindromul de insuficiență multiplă de organe și deces" .

Ulterior, după decesul victimei (12.02.2013, ora 18:30) și după începerea cercetărilor în cauză, la solicitarea inculpatului, martora U. a întocmit retroactiv un document medical denumit "Fișă de supraveghere postoperatorie", în care consemnează parametrii funcțiilor vitale în data de 22.01.2013.

După întocmirea respectivei fișe, inculpatul a consemnat refuzul victimei de a se interna în spital, totodată, menționând că dacă în 2 ore nu ar fi fost reluat tranzitul intestinal al pacientei și dacă aceasta nu ar fi prezentat o hidratare corespunzătoare, echipa operatorie se adresa "soțului" victimei pentru a o determina să accepte spitalizarea. Acest document conține doar semnătura inculpatului, fără a exista semnătura de refuz a victimei.

Reținând această situație de fapt, instanța de apel a apreciat că inculpatul A. nu avea dreptul de a efectua singur intervenția chirurgicală de liposucție (lipoaspirație) asupra victimei I., întrucât nu avea calitatea de medic specialist sau primar în specializarea chirurgie plastică și microchirurgie reconstructivă (având posibilitatea legală doar să asiste, ca medic rezident, un astfel de specialist, sau să efectueze activități sub îndrumarea acestuia), informarea pacientei cu privire la riscuri bazate și pe antecedentele medicale și investigațiile efectuate au fost necorespunzătoare, condițiile de efectuare a intervenției au fost improprii, atât din perspectiva dotărilor, înscrisurilor cu caracter medical, cât și în ceea ce privește intervalul de timp în care a fost efectuată operația într-o clinică privată (în timpul nopții), și, nu în ultimul rând, reacția întârziată a inculpatului, ulterior intervenției, privind internarea pacientei la Spitalul V..

În acest context, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile recurentului referitor la latura obiectivă a infracțiunii de ucidere din culpă în condițiile în care, contrar celor susținute de acesta, există corespondență deplină între situația de fapt reținută cu titlu definitiv de către instanța de apel și elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de ucidere din culpă.

Mai mult, conduita acestuia reținută cu autoritate de lucru judecat, respectiv în condiții necorespunzătoare din punct de vedere medical, fără a se implica personal în investigațiile clinice și paraclinice ale victimei, printr-o eroare de tehnică chirurgicală, a produs perforarea intestinului subțire - jejun al pacientei I., leziune pe care, pe fondul cunoștințelor insuficiente și a lipsei de prevedere și de diligență, nu a decelat-o în timp util, situație ce a condus, la data de 12.02.2013, la decesul victimei pe fondul instalării șocului toxico - septic, dovedește existența unui raport de cauzalitate între nerespectarea măsurilor de prevedere ce se impun a fi luate în exercitarea profesiei de medic și decesul pacientei.

Fără a specula asupra șanselor reale pe care le-ar fi avut victima și fără a mai analiza în concret protocolul privind actul medical, lipsirea pacientei de investigațiile minimale în cadrul unei urgențe medicale echivalează cu nerespectarea măsurilor de prevedere în exercițiul profesiei de medic, aceasta cu atât mai mult cu cât, instanța de apel a stabilit în mod definitiv în baza probatoriului administrat că recurentul A. trebuia și putea să prevadă situația critică.

Cu privire la acest din urmă aspect, instanța supremă subliniază că aprecierea asupra laturii subiective este atributul exclusiv al instanțelor de fond și nu poate fi cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului în casație presupunând în mod necesar reevaluarea probatoriului.

De asemenea apărarea inculpatului, potrivit căreia instanța de apel a reținut împrejurări de fapt pe baza unor probe care au fost excluse de la dosarul cauzei urmare a constatării nelegalității acestora în procedura de cameră preliminară, nu poate fi primită întrucât antamează aspecte de legalitate a probatoriului, a căror cenzurare constituie atribuția exclusivă a judecătorului de cameră preliminară, conform art. 54 lit. b) C. proc. pen. și asupra cărora acesta a statuat, de altfel, în mod expres, prin încheierea din 07.10.2015 pronunțată de Judecătoria Galați în Dosarul nr. x/2015, astfel cum aceasta a fost modificată, în contestație, prin încheierea din 18 noiembrie 2015 a Tribunalului Galați, pronunțată în Dosarul nr. x/2015.

A admite ipoteza contrară echivalează, implicit, cu a admite că procedura de cameră preliminară are un caracter formal și iluzoriu, fiind practic superfluă în dinamica procesului penal, negându-se, astfel, funcția procesuală a acestei etape, precum și autoritatea specifică hotărârii judecătorești definitive pronunțate la finalul ei.

În raport cu toate aceste considerente, Înalta Curte constată că fapta de ucidere din culpă pentru care a fost condamnat inculpatul A. întrunește toate elementele de tipicitate prevăzute de lege, motiv pentru care, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de acesta împotriva Deciziei penale nr. 1099/A din 11 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2015, și, având în vedere culpa sa procesuală, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga pe inculpat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 160 RON, urmând a rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1099/A din 11 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2015.

Obligă recurentul - inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 160 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 iunie 2021.

GGC - GV