ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4623/2018

Deliberând, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Marilor Contribuabili, obligarea pârâtei la îndreptarea erorii materiale din documentele de plată cu consecința restituirii/compensării sumei de 20.000 RON reprezentând contravaloare amendă conform Procesului Verbal nr. x/20.08.2014, întrucât plata inițială a fost efectuată de reclamantă în termenul legal de 48 de ore cu consecința achitării a jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ.

2.1. Prin sentința civilă nr. 6635 din 7 noiembrie 2017, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de instanță din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că obiectul principal al cauzei privește rectificarea de către o autoritate publică centrală a unui document fiscal.

2.2. Prin sentința civilă nr. 3574 din 12 septembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

A constatat existența conflictului negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție spre soluționarea conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a constatat că prin prezenta cauză reclamanta solicită obligarea pârâtei ANAF-DGMC la restituirea sumei de 20.000 RON pe care a achitat-o în plus în opinia sa.

Solicitarea de îndreptare a erorii materiale se raportează la documentul de plată, la ordinul de plată emis de către reclamantă și nu la un act administrativ fiscal emis de o autoritate publică centrală.

Cauza de față nu are ca obiect anularea ori modificarea unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală neevaluabil în bani, ci este o acțiune prin care se solicită restituirea unei sume de bani (20000 RON) pe care reclamanta apreciază ca a plătit-o în plus față de dispozițiile legale, fiind contestat un act administrativ asimilat, respectiv refuzul pârâtei de a-i restitui suma solicitată în cuantum de 20000 RON, fiind astfel incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte, sesizată cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ. și analizând obiectul cauzei deduse judecății, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Așa cum a reținut și Curtea de Apel, obiectul prezentei cauze îl constituie, în esență, cererea reclamantei Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. de restituire/compensare a sumei de 20.000 RON reprezentând contravaloarea unei amenzi achitate de aceasta la bugetul de stat conform Procesului Verbal nr. x/20.08.2014, cu motivarea că, întrucât plata inițială a fost efectuată de reclamantă în termenul legal de 48 de ore, aceasta ar fi trebuit să achite jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, iar nu întreaga sumă stabilită prin Procesul-verbal menționat.

În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

În interpretarea și aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut, cu caracter unitar, că aceste dispoziții instituie două criterii alternative de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează:

1.criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat;

2.criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.

Cu alte cuvinte, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește strict în funcție de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenței tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de 1.000.000 RON, fără a avea relevanță rangul autorității publice pârâte.

În speță, fiind vorba de un litigiu care are ca obiect sume care au fost achitate la bugetul de stat, reprezentând o creanță în valoare de 20.000 RON, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul valoric și revine, în speță, secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Compania Națională de Căi Ferate C.F.R. S.A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 decembrie 2018.

GGC - MP