ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3152/2018
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3152/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra conflictului negativ de competență de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, reclamanta Compania Națională de Căi Ferate CFR SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători SA, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: obligarea pârâtei la plata sumei totale de 1.301.371,64 RON, sumă compusă din: 204.065,16 RON, reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. x/17.05.2017, emisă conform contractului de acces pe infrastructura feroviară nr. x; 6.137,19 RON, reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. x/17.05.2017, emisă conform contractului de acces pe infrastructura feroviară nr. 7/2017; 1.052.811,85 RON, reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. x/04.08.2017, emisă conform contractului de acces pe infrastructura feroviară nr. 7/2017; 38.357,44 RON, reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. x/04.08.2017, emisă conform contractului de acces pe infrastructura feroviară nr. 7/2017.
Prin Sentința nr. 319 din 6 februarie 2018, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut în esență că, reclamanta Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R."- SA este o entitate asimilată autorităților publice, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că potrivit art. 6 din H.G. nr. 581/1998 desfășoară activități de interes public național, în scopul realizării transportului feroviar public, iar aceste activități se desfășoară în regim de putere publică, astfel cum rezultă din interpretarea corelată a art. 6, 12 și 13 din H.G. nr. 581/1998, puterile atribuite reclamantei pe cale normativă fiind exorbitante.
Ca urmare a acestei calități a reclamantei, contractul de acces pe infrastructura feroviară nr. 7/2017, ce constituie cauza juridică a litigiului, are natura juridică a unui act administrativ asimilat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
În aceste condiții, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, tribunalul a apreciat că litigiul este de competența în primă instanță a secției de contencios administrativ a curții de apel.
La data de 20 februarie 2018, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost înregistrat prezentul dosar.
La primul termen de judecată, societatea reclamantă a invocat excepția necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ, solicitând declinarea dosarului în favoarea instanței civile.
Prin Sentința nr. 2391 din 23 mai 2018, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței materiale invocată de reclamantă, a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Compania Națională de Căi Ferate CFR SA în contradictoriu cu pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători SA, în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă și a constatat ivit conflictul negativ de competență.
Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
În cauza de față, între reclamanta Compania Națională de Căi Ferate CFR SA, în calitate de administrator al infrastructurii feroviare și pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători "CFR Călători" SA, în calitate de operator de transport feroviar, a fost încheiat Contractul nr. x din 30 ianuarie 2017, de acces pe infrastructura feroviară.
Potrivit prevederilor generale ale Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, competența unei instanțe de contencios administrativ este atrasă de natura juridică administrativă a actului care face obiectul litigiului dedus judecății.
În cauză, în raport cu prevederile prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 554/2004, pentru ca un contract să poată fi asimilat unui act administrativ supus regimului juridic reglementat prin Legea contenciosului administrativ, este necesar ca acel contract să aibă ca obiect executarea unor lucrări de interes public și să fi fost încheiat cu o autoritate publică sau de autoritate publică asimilată, care să fi acționat în regim de putere publică.
Or, debitoarea Compania Națională CFR SA este, potrivit art. 1 din H.G. nr. 581/1998, o persoană juridică de drept privat, care funcționează ca societate comercială pe acțiuni, desfășurând, potrivit art. 6 din aceeași hotărâre, activități de interes public, nerezultând din nicio împrejurare că, la încheierea și în executarea contractului, ar fi acționat în regim de putere publică, pentru a putea fi asimilată unei autorități publice, în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.
Astfel fiind, Contractul sus-menționat este un contract comercial/civil, care nu poate fi asimilat unui act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, de natură să atragă competența unei instanței de contencios administrativ.
În consecință, Înalta Curte constată că în mod corect curtea de apel a reținut că revine secției civile a tribunalului competența de soluționare a cauzei, potrivit art. 95 din C. proc. civ.
Temeiul legal al regulatorului de competență
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ. din 2010, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Compania Națională de Căi Ferate CFR SA în contradictoriu cu pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători SA în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2018.
Procesat de GGC - CL