Decizia nr. 4616/2018 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 1205/2014 a Tribunalului Vrancea

Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Școala cu clasele I-VIII Jitia, jud. Vrancea a solicitat, pe calea unei acțiuni în regres, obligarea pârâtului Ministerul Educației Naționale să plătească sumele de 256.236,62 RON cu titlu de preț servicii, 3.593,30 RON cheltuieli de judecată și 9.818,22 RON onorariu de executare pentru executorul judecătoresc, sume la care reclamanta a fost obligată prin sentința civilă nr. 48/23.05.2013, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. x/2013 și prin somația nr. x/26.05.2014 emisă de BEJ A., către CII B., lichidator judiciar al S.C. C. S.R.L. Adjud. 1.

Declinarea de competență Prin sentința civilă nr. 1205 din 24 septembrie 2014, Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal. 1.

Soluția instanței de fond Pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal dosarul a fost înregistrat în data 2 octombrie 2014. Pârâtul Ministerul Educației Naționale a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, având în vedere prevederile art. 21 din Legea nr. 500/2002, H.G. nr. 34/2009 și art. 1 din O.G. nr. 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002. Prin sentința nr. 35/2015 din 5 februarie 2015, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea și cererea de chemare în garanție și a obligat pârâtul Ministerul Educației Naționale la plata către reclamantă a sumelor de 256.236.62 RON cu titlu de preț servicii, 3593,30 RON cheltuieli de judecată și 9818,22 RON onorariu de executare. A obligat chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice să pună la dispoziția pârâtului aceste sume și a respins excepțiile invocate ca nefondate. 1.

Cererea de recurs Împotriva sentinței nr. 35/2015 din 5 februarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, au formulat recurs, atât pârâtul Ministerul Educației și Cercetării Științifice, cât și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice. 1.4.1. Pârâtul Ministerul Educației și Cercetării Științifice a solicitat admiterea recursului și casarea în tot a sentinței recurate, iar pe fondul cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. Prima critică a recurentului s-a referit la faptul că instanța de fond a omis să analizeze împrejurarea că Ministerul Educației Naționale nu a fost parte semnatară a contractelor de lucrări nr. x/2008, y/2008, z/2008 și w/2008, astfel încât între acesta și S.C. D. S.R.L. sau S.C. C. S.R.L. nu a existat nici un raport juridic și nu poate fi obligat la plata unei sume de bani, atâta timp cât altă parte concepe și agreează anumiți termeni contractuali, fiind semnatara convenției. Recurentul a reiterat apărările de care prima instanță nu ar fi ținut cont, privind faptul că MECS nu este ordonator principal de credite pentru Școala cu clasele I-VIII Jitia, ci contribuie cu fonduri în vederea sprijinirii acțiunilor întreprinse de autoritățile locale în ceea ce privește educația, dar nu are obligația de a finaliza execuția lucrărilor începute la școli, fără a avea însă rol de autoritate contractantă pentru lucrările angajate și fără a fi răspunzător pentru lucrările ce sunt executate peste valoarea sumelor aprobate prin hotărâre de Guvern. În ceea ce privește aprobarea obiectivelor de investiții prin avizul nr. x/21.05.2008 și avizul nr. y/21.05.2008, MECS a acordat avize favorabile din punct de vedere tehnic al proiectelor, însă beneficiarii direcți sunt Consiliile Locale. Ministerul Educației nu poate fi obligat la plata altor sume de bani în afara celor alocate deja pentru lucrările precizat în prezenta acțiune - sume de bani care ar fi trebuit să fie alocate de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice. 1.4.2. La rândul său, Ministerul Finanțelor Publice a solicitat admiterea recursului și casarea în tot a sentinței recurate, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, iar, în subsidiar, respingerea cererii de chemare în garanție, ca neîntemeiată, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. Din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., acest recurent a susținut că hotărârea instanței de fond este sumar motivată, aceasta rezumându-se la a reda in extenso prevederile art. 34 și art. 38 din Legea nr. 500/2002 și la a arăta că apărările din întâmpinări nu sunt fondate, urmând a fi respinse. A mai argumentat că dispozitivul hotărârii nu răspunde considerentelor reținute de instanță, ci, dimpotrivă, statuează contrariul. În continuare, recurentul a mai arătat că nu are calitate procesuală pasivă, motivat de calitatea reclamantei, cât și a pârâtului, care ființează în cadrul unor structuri deosebite. Răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea sumelor către ordonatorii principali de credite este guvernul, care nu este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice. Potrivit art. 14 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanțelor publice nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute în legea finanțelor publice și nici angajarea și efectuată din aceste bugete, dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială. Ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare în raport cu sarcinile acestora. Plata acestor sume din bugetul propriu al Ministerului Finanțelor Publice, așa cum se solicită, nu este legală deoarece "creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite" (art. 47 alin. (4) din Legea Finanțelor Publice nr. 500/2002). Recurentul-chemat în garanție nu este obligat în raportul juridic dedus judecății, care izvorăște dintr-un contract comercial, față de care Ministerul Finanțelor Publice este un terț desăvârșit. 1.

Apărările intimatei 1.5.1. Legal citată, intimata Școala cu Clasele I-VIII Jitia a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate. A argumentat că în mod corect a respins instanța de fond excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, raportat la dispozițiile art. 3 alin. (1) pct. 2, pct. 9 și pct. 22-24 din H.G. nr. 208/2005 și art. 19 din Legea nr. 500/2002. În situația în care nu ar fi obligat Ministerul Finanțelor Publice să pună la dispoziția Ministerului Educației și Cercetării Științifice fondurile necesare reparării prejudiciului suferit de către reclamantă, hotărârea judecătorească ar fi lipsită de una dintre cele mai importante funcții ale sale, respectiv puterea executorie. A mai susținut că, raportat la dispozițiile art. 41-44 din Legea nr. 500/2000, cererea de chemare în garanție a MFP este întemeiată, deoarece plata către reclamanta Școala cu Clasele I-VIII Jitia a sumelor solicitate se poate realiza numai după alimentarea cu fonduri a conturilor MEN de către MFP. În ceea ce privește recursul formulat de către Ministerul Educației și Cercetării Științifice, a susținut, în esență, că în mod corect a reținut instanța de fond că MECS nu a respectat prevederile legale care stabileau ce sume ar fi trebuit alocate pentru investiții la Școala cu Clasele I-VIII Jitia. Este adevărat că între MECS și S.C. D. S.R.L. sau S.C. C. S.R.L. nu există vreun raport juridic, dar în cazul de față este vorba despre un program guvernamental de investiții în unitățile școlare, program care prevede ca finanțarea lucrărilor de reabilitare se face de către MECS, iar contractele de lucrări de investiții s-au încheiat în cadrul acestui program. Fondurile pentru investiții, provenind de la MECS (ordonator principal de credite) nu intrau direct în contul școlii, ci în contul ISJ Vrancea (ordonator secundar de credite), care vira, prin Trezoreria Focșani, sumele pentru investiții în contul intimatei, iar aceasta, la rândul său, achita facturile emise de către contractanți. Recurentul-pârât a plătit doar sumele aferente contractului nr. x/10.08.2008, iar pentru celelalte două contracte nu a mai achitat contravaloarea lucrărilor, deși în contractele menționate se stabilește care este obligația MECS. La momentul de față, intimata este executată silit pentru o plată pe care nu o datorează, care ar fi trebuit făcută de ordonatorul superior de credite și pe care nu au cum să o achite, pentru că în contracte s-au prevăzut fonduri în bugetul MEN. 1.5.2. Prin notele scrise depuse ulterior, intimata Școala cu Clasele I-VIII Jitia a arătat că, în perioada 14.09 - 28.09.2015, Camera de Conturi Vrancea a efectuat un control, în urma căruia a constatat că există diferențe între soldul scriptic și situația de fapt, astfel încât cesiunea de creanță pentru suma de 256.236,62 încheiată în anul 2012 între S.C. D. S.R.L. și S.C. C. S.R.L. nu este reală, iar suma respectivă este o obligație nedatorată pentru intimată. În consecință, intimata a deschis dosarul civil nr. x/2016, aflat pe rolul Tribunalului Vrancea, având ca obiect anularea cesiunii de creanță încheiată în anul 2012 între S.C. D. S.R.L. și S.C. C. S.R.L., precum și obligarea celui din urmă la emiterea facturilor rectificative cu privire la suma de 256.236,62 RON, cerere admisă definitiv prin decizia civilă nr. 494/16.03.2017 a Curții de Apel Galați. Astfel, nu mai poate fi vorba de obligația de plată a sumei de 256.236,62 RON, astfel încât prezenta cauză a rămas fără obiect. 2. Cu privire la cererea de recurs. Soluția și considerentele instanței de control judiciar Examinând înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată următoarele: 2.1. Verificând, mai întâi, sentința recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de ambii recurenți, Curtea constată că nu se poate susține incidența niciuneia dintre ipotezele reglementate de textul de lege invocat, întrucât hotărârea recurată respectă exigențele prevăzute de dispozițiile art. 425 alin. (1) din C. proc. civ. Raportat la obiectul cauzei, instanța de fond a expus în mod corespunzător, chiar dacă sumar, argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se, atât la susținerile părților, cât și la dispozițiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecății, fără ca hotărârea atacată să cuprindă motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei și fără a se putea reține vreo contradicție între considerente și dispozitiv. 2.2. Motivul de recurs ce vizează aplicarea greșită, în cauză, a normelor de drept material, prevăzut de 488 pct. 8 C. proc. civ., este însă întemeiat. Mai întâi, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile recurentului Ministerul Finanțelor Publice privind admisibilitatea în principiu a cererii de chemare în garanție, raportat la dispozițiile Legii nr. 500/2002, care condiționează posibilitatea efectuării oricărei plăți, de către un organ central al administrației publice, de alocarea sumelor respective de la bugetul de stat. Intimata-reclamantă Școala cu Clasele I-VIII Jitia s-a adresat instanței de contencios administrativ cu solicitarea de obligare a pârâtului Ministerul Educației Naționale să plătească sumele de 256.236,62 RON cu titlu de preț servicii, 3.593,30 RON cheltuieli de judecată și 9.818,22 RON onorariu de executare pentru executorul judecătoresc, sume la care reclamanta a fost obligată prin sentința civilă nr. 48/23.05.2013, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. x/2013 și prin somația nr. x/26.05.2014 emisă de BEJ A., către CII B., lichidator judiciar al S.C. C. S.R.L. Adjud. Acțiunea intimatei-reclamante s-a întemeiat, în esență, pe argumentele acesteia conform cărora, în anul 2008, Ministerul Educației Naționale a demarat o serie de programe de reabilitare școli și grădinițe din învățământul rural, programe prevăzute în H.G. nr. 370/2008, H.G. nr. 1432/2008 și H.G. nr. 1270/2010. Reclamanta a semnat contractele de achiziție publică de lucrări nr. x, 231/2008 și w/2008, iar pârâtul-recurent Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului a emis avize tehnice, respectiv avizul nr. x/2008 și y/2008 și a virat prin intermediul I.S.J. Vrancea bani în contul intimatei - reclamante pentru a achita o parte din preț, dar, ulterior, nu a mai virat sume de bani pentru plata contractelor de lucrări,deși ar fi avut această obligație. Înalta Curte reține că, prin art. 5 din H.G. nr. 370/2008, Guvernul României a aprobat finanțarea în anul 2008, din bugetul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului, a unor cheltuieli de capital la unități de învățământ preuniversitar de stat, în sumă de 347.179 mii RON, potrivit anexei nr. 4, în care intimata-reclamantă Școala cu Clasele I-VIII Jitia este menționată la poziția 1702, cu suma de 150.000 RON pentru finanțarea unor obiective de investiții. Sumele prevăzute la art. 5 urmau să fie repartizate inspectoratelor școlare/unităților de învățământ preuniversitar de stat cu personalitate juridică beneficiare. Sumele respective erau destinate sprijinirii autorităților locale în vederea realizării unor obiective de investiții Ulterior, intimata-reclamantă a încheiat cu S.C. D. S.R.L. contractele de achiziție publică de lucrări nr. x și y/10.08.2008, care prevedeau, la pct. 5.2., că plățile se vor face în funcție de alocările bugetare efectuate de către ordonatorul principal, în speță Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, prevedere reluată și prin procesul-verbal de conciliere încheiat la 22.08.2012 între S.C. C. S.R.L. Adjud și intimată. Contrar susținerilor intimatei, Înalta Curte constată că aceste prevederi contractuale nu pot avea efectul de a institui în sarcina recurentului obligația de a achita în întregime sumele prevăzute în contract. Raportul juridic s-a stabilit între părțile contractante, anume Școala cu Clasele I-VIII Jitia și S.C. D. S.R.L., și nu îl include pe recurentul MEN, astfel încât nu se poate reține în sarcina acestuia vreo obligație, derivată din contractele sus menționate, de a achita contravaloarea lucrărilor sau penalităților aferente. De asemenea, recurentul nu este nici ordonator de credite pentru intimată, acest rol revenind, potrivit art. 13 alin. (1) din O.U.G. nr. 32/2001, autorităților locale ale unității administrativ-teritoriale pe a cărei rază aceasta își are sediul, autorități care, potrivit art. 112 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, au sarcina întreținerii și modernizării clădirilor în care funcționează unitățile de învățământ și de asigura finanțarea complementară a acestora. H.G. nr. 370/2008, H.G. nr. 1432/2008 și H.G. nr. 1270/2010 prevăd alocarea unor fonduri, în cuantum limitat, pentru a sprijini realizarea unor obiective de investiții, fără a stipula obligația recurentului-pârât de a acoperi în totalitate costurile lucrărilor efectuate de unitățile de învățământ care ar urma să beneficieze de finanțare în cadrul acestui program. În aceste condiții, întrucât în sarcina recurentului-pârât nu poate fi reținută, în speță, obligația legală sau contractuală de a achita sumele pretinse de către intimata-reclamantă, soluția instanței de fond de obligare a Ministerului Educației Naționale la plata către reclamantă a sumelor de 256.236.62 RON cu titlu de preț servicii, 3593,30 RON cheltuieli de judecată și 9818,22 RON onorariu de executare este lipsită de suport legal. Pentru aceste considerente, constatând întemeiat motivul de recurs prevăzut de 488 pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursurile formulate de pârâtul Ministerul Educației Naționale și de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței nr. 35/2015 din 5 februarie 2015 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal. Va casa hotărârea recurată și, rejudecând cauza, va respinge acțiunea formulată de reclamanta Școala cu Clasele I-VIII Jitia, ca neîntemeiată, precum și cererea de chemare în garanție.