ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2537/2015

Decizia nr. 2537/2015

Deliberând asupra prezentului recurs,

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată și precizată pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. 437/44/2013, reclamanții A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale București și Inspectoratul Școlar Județean Vrancea au solicitat, pe cale de ordonanță președințială, suspendarea, aplicării dispozițiilor art. 97 alin. (3) din Ordinul M.E.N. nr. 6239/2012 privind metodologia titularizării personalului didactic din învățământul preuniversitar și a dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Ordinul M.E.N. nr. 6193/2012 privind metodologia examenului de definitivat în învățământul preuniversitar, obligarea acceptării înscrierii reclamanților la examenele de titularizare, respectiv definitivat, pentru anul școlar 2013 - 2014 și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Urmare a precizărilor, reclamanții și-au restrâns și precizat acțiunea astfel modificată, prin cererea depusă la dosar, prin care solicită suspendarea doar a dispozițiilor art. 97 alin. (3) din Ordinul M.E.N. nr. 6239/2012 până la soluționarea pe fond a acțiunii, în anularea acestor dispoziții, obligarea acceptării la examenul de titularizare și cheltuieli de judecată.

Reclamanta E. a depus la dosar cerere de renunțare la judecată.

Hotărârea instanței de fond

Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ, prin Sentința 205 din 7 octombrie 2013 a admis acțiunea, astfel cum a fost restrânsă, formulată de reclamanții A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale București, și Inspectoratul Școlar Județean Vrancea, având ca obiect suspendare executare act administrativ și, în consecință, a dispus suspendarea dispozițiilor art. 97 alin. (3) din Ordinul M.E.C.T.S. nr. 6239/2012 până la soluționarea în fond a acțiunii în anularea acestor dispoziții.

Totodată, a obligat pârâții M.E.C.T.S. și Inspectoratul Școlar Județean Vrancea să accepte înscrierea reclamanților la examenul de titularizare în învățământul preuniversitar.

De asemenea, instanța a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei E., obligând pârâții să plătească fiecăruia din cei patru reclamanți respectiv A., B., C. și D., suma de 404,30 RON cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru judiciar și onorariu avocat, redus de la 750 RON la 400 RON, conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Cererea de recurs

Împotriva Sentinței nr. 205 din 7 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a promovat recurs pârâtul Ministerul Educației Naționale București, în condițiile art. 483 din Noul C. proc. civ. ( în continuare NCPC).

Recurentul și-a întemeiat în drept calea de atac pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. „hotărârea a fost dată cu încălcarea și greșita aplicare a normelor de drept material.”

Prin argumentele prezentate în susținerea motivului de nelegalitate, recurenta a făcut trimitere la normele de drept prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004 a Contenciosului Administrativ.

În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a reluat împrejurările de fapt expuse și în fața primei instanțe și a arătat că soluția pronunțată este greșită, pentru că potrivit art. 29 din O.U.G. nr. 75/2002 privind înființarea Universității „Spiru Haret” din București reiese că dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza după caz admiterea la studii, îl are numai o instituție care a parcurs programul de studiu respectiv procedura de autorizare de funcționare provizorie.

Referitor la dispozițiile art. 60 din Legea nr. 84/1995, recurentul a arătat că nu trebuie confundată vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților forme de învățământ la distanță în specializările autorizate sau acreditate cu dreptul, de a organiza școlarizarea la forma de învățământ ID. Dreptul de a organiza școlarizarea incumbă obligația parcurgerii procedurii de autorizare/acreditare pentru aceste programe.

Referitor la recunoașterea dreptului de a participa la susținerea examenelor de definitivare, grad I și II, precum și titularizare în învățământ, a arătat că pretențiile reclamantei sunt inadmisibile, având în vedere că aceasta nu a prezentat vreun înscris, Inspectoratul Județean, reprezentant descentralizat al MEN, nu poate primi dosarul în vederea susținerii examenelor de definitivare și titularizare în învățământ la care a făcut referire,fără respectarea criteriilor impuse.

Procedura în fața instanței de recurs

Intimații-reclamanți A., B., C. și D., a formulat întâmpinare, în termen de 30 de zile de la data comunicării cererii de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței atacate.

Prin Încheierea de ședință din 29 aprilie 2015, pronunțată în condițiile art. 493 C. proc. civ., recursul a fost admis în principiu.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că nu există motive pentru reformarea acesteia.

Actul administrativ a cărui suspendare a fost solicitată în condițiile art. 14 din Legea nr. 552/2004 este Ordinul M.E.C.T.S. nr. 6239/2012, referitoare la dispozițiile art. 97 alin. (3) din Ordinul MECTS nr. 6239/2012 până la soluționarea în fond a acțiunii în anularea acestor dispoziții.

Suspendarea executării actului administrativ este o măsură provizorie de întrerupere sau de amânare a efectelor manifestării de voință a autorității publice, menită să asigure protecția juridică a persoanei potențial vătămate, până la evaluarea legalității deciziei administrative de către instanța de contencios administrativ.

Art. 14 din Legea nr. 554/2004, impune, în acest sens, două condiții cumulative: cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) ca fiind împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ, și paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) drept prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Îndeplinirea celor două condiții este supusă aprecierii judecătorului, care are de efectuat o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei; pentru admiterea cererii, acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate a actului administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării.

Aparența de nelegalitate nu se limitează la verificarea regularității procedurii administrative sau a dimensiunii formale a actului administrativ, ci poate fi circumscrisă unor motive ce țin de fondul raportului de drept administrativ, de legalitatea substanțială a actului supus evaluării.

Esențial este ca îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ să fie evidentă, să poată fi decelată cu ușurință printr-o cercetare sumară a aparenței dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

În speță, la nivel formal s-a identificat o aparență de nelegalitate a dispozițiilor art. 97 alin. (3) din Ordinul M.E.C.T.S. nr. 6239/2012, care condiționează înscrierea la examenul de ocupare a unui post în învățământul preuniversitar sau de titularizare de obținerea unei diplome de licență pentru o specializare și formă de învățământ autorizate, acreditate de M.E.C.T.S.

În acest sens, Curtea reține că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamanții au ocupat posturi de suplinitori în învățământul preuniversitar în baza diplomelor de licență deținute, iar prin imposibilitatea valorificării în continuare a drepturilor conferite de diplomele de studii sunt prejudiciați din punct de vedere al resurselor financiare, fiind și în situația de a nu putea ocupa un post corespunzător specializării lor prin refuzul pârâților de a le accepta, participarea la examenul de titularizare.

Or, în aceste condiții, pune sub semnul îndoielii, cel puțin în planul aparenței, respectarea echilibrului rezonabil între interesul public urmărit și interesele legitime private cărora li s-a adus atingere.

Refuzul instituției pârâte de participare a reclamanților la examenul de titularizare, poziția acestuia trădează un mod ascuns chestiunea validității diplomelor, fără să fi solicitat anularea lor pe cale judiciară, prilej cu care să invoce și aspectele referitoare la lipsa acreditării formei de învățământ în discuție.

Or, a interzice accesul la susținerea examenului de titularizare, în considerarea pretinsei nelegalități a diplomelor sau a nevalabilității studiilor absolvite și atestate de diplomele eliberate purtând și antetul M.E.C.T.S., echivalează cu lipsa efectelor juridice.

Cât privește condiția pagubei iminente, instanța constată că îndeplinirea acesteia rezultă cu evidență din faptul că, prin executarea măsurii mai sus amintită, intimații se văd puși în imposibilitatea de a-și mai exercita profesia, în condițiile în care, cu înscrisurile depuse la dosar, au făcut dovada că au desfășurat activitate în domeniu.

Relevante, în acest sens, sunt înscrisurile depuse la dosar din care reiese că reclamanții au ocupat posturi de suplinitori în învățământul preuniversitar în baza diplomelor de licență deținute.

Chiar situația de a nu putea ocupa un post corespunzător specializării lor prin refuzul pârâților de a le accepta, participarea la examenul de titularizare, reprezintă în sine o dovadă clară, fiind astfel îndeplinite condiția pagubei iminente.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, iar susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite.

Conchizând, Înalta Curte constată că soluția adoptată de judecătorul fondului este corectă, este conformă, impunându-se ca în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației Naționale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației Naționale împotriva Sentinței nr. 205 din 7 octombrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2015.

Procesat de GGC - LM