ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3109/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 27.11.2012 sub nr. x/30/2012, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerului Educației Naționale prin Direcția Generală Organism Intermediar - POSCCE, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la emiterea unui răspuns la contestația depusă la data de 24.05.2012, iar în subsidiar să se dispună admiterea contestației, iar pe cale de consecință exonerarea sa de la plata sumei de 220.546,05 RON.

În motivare, reclamanta a arătat că notificarea prin care s-a dispus rezilierea contractului de finanțare și obligarea sa la restituirea sumei menționate în cuprinsul acesteia nu respectă art. 21 alin. (19) din O.U.G. nr. 66/2011 întrucât nu este un document însoțit de un proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare, care sa cuprindă care sunt motivele pentru care parata a înțeles sa o notifice în sensul rezilierii contractului și totodată sa cuprindă sumele menționate în notificare, cu titlu de creanțe bugetare, proces-verbal care sa reprezinte un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004.

S-a susținut că nu au fost îndeplinite dispozițiile art. 21 alin. (21) din O.U.G. nr. 66/2011 cu privire la mențiunea obligatorie privind posibilitatea contestării, termenul de depunere a contestației și autoritatea la care se depune.

S-a mai arătat că raportul de control privind contractul de finanțare din 17 iunie 2009 nu întrunește cerințele formale prevăzute de actuala O.U.G. nr. 66/2011 - respectiv fosta O.G. nr. 79/2003 și nu poate sta la baza notificării având în vedere ca a fost întocmit pe baza controlului încheiat cu 3 ani în urma.

Cu privire la aspectele prevăzute în raportul de control și prezentate ca fiind nereguli legate de achizițiile efectuate, reclamanta a arătat că în cererea de finanțare sunt prevăzute sume unice pentru principalele achiziții, la punctul 2.1 prevăzându-se instrumente și echipamente TIC 200.000 RON, iar la punctul 2.2 utilaje și echipamente pentru introducerea rezultatelor cercetării în producție 250.000 RON. În plus, nu există nici o detaliere bugetară care să stipuleze apriori implementării proiectului structura concretă a achizițiilor.

Reclamanta a precizat că mijloacele fixe și obiectele de inventar achiziționate la prețuri supraevaluate menționate de asemenea în raport nu sunt de uz general, ci au fost dezvoltate de furnizor cu elemente suplimentare specifice conducerii proceselor (plăci dezvoltare, conexiuni, interfețe, în unele cazuri soft). Acestea sunt precizate în certificatele de conformitate și garanție dintre care unele nu au fost luate în considerare altele au fost duse și lăsate în sala de desfășurare a controlului.

Pentru listele de documente lipsă prevăzute în raport care au dus la concluzia neeligibilității cheltuielilor din cauza neidentificării echipamentelor s-a arătat că unele documente există chiar în dosarele cererilor de rambursare că altele au fost aduse în timpul controlului, dar nu au fost luate în considerare și că unele documente au fost aduse în timpul controlului au stat la dispoziția comisiei în sala 210 dar au rămas tot acolo, chiar și după plecarea comisiei;

În ceea ce privește lipsa statului de plată în original din luna noiembrie, reclamanta a precizat că a constatat acest aspect ulterior, dar este logic că acest stat de plată în original a existat înainte de control deoarece copia xerox făcută după acesta se regăsește în CRI depusă înaintea efectuării controlului.

De asemenea, s-a arătat că au fost întocmite toate PV de recepție și PV de punere în funcțiune la diverse bunuri achiziționate.

Referitor la echipamentul compatibil ISEL achiziționat, s-a arătat că recomandarea de recepționare a fiecărei componente a acestui mijloc fix și atribuirea a câte unui subnumăr de inventar pentru fiecare componentă contravine legislației în vigoare.

A mai susținut că nu s-a dat posibilitatea reclamantei de a corecta sau completa documentele solicitate.

Pârâtul Ministerul Educației Naționale a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Cercetare Științifică având în vedere apariția H.G. nr. 185/2013 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației Naționale; excepția necompetentei materiale a Tribunalului Timiș, susținând că soluționarea cauzei este în competența materială a Curții de Apel; excepția necompetentei teritoriale a Tribunalului Timiș, invocând în acest sens dispozițiile art. 21 din contractul de finanțare din 17 iunie 2009.

Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că, în urma controlului efectuat, s-a constatat că valoarea totală neeligibilă este în valoare de 408.003,47 RON reprezentând 60% din totalul cheltuielilor eligibile declarate de beneficiar, în conformitate cu art. 12 alin. (3) din Contractul de finanțare, motiv pentru care echipa de control a propus rezilierea acestui contract și recuperarea sumei de 220.500 RON primită ca prefinanțare.

Prin sentința civilă nr. 3596 din 21 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosar nr. x/2012 a fost respinsă excepția necompetenței materiale și a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Timiș, competența de soluționare a cauzei fiind declinată în favoarea Tribunalului București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 01.08.2013 sub nr. x/3/2013.

Pârâtul Ministerul Educației Naționale a depus completare la întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, solicitând declinarea competenței în favoarea Curții de Apel București, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 5154 din 22 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția necompetenței teritoriale invocată de reclamantă și a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului București invocată de pârâtul Ministerul educației Naționale, competența de soluționare a cauzei fiind declinată în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 29.10.2014 sub nr. x/3/2013.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 204 din 29 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerului Educației Naționale prin Direcția Generală Organism Intermediar POSCCE; s-a admis contestația formulată și, în consecință, s-a dispus anularea notificării de reziliere a contractului de finanțare din 17 iunie 2009 înregistrată la autoritatea pârâtă sub nr. x din 11 aprilie 2012. A fost respinsă în rest acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, cu privire la primul capăt de cerere, respectiv obligarea pârâtului la soluționarea contestației formulate împotriva notificării de reziliere, că acesta este neîntemeiat în condițiile în care, după expirarea termenului de 30 de zile instituit de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, reclamanta a avut la dispoziție calea acțiunii în față instanțelor de contencios administrativ, de care de altfel a și uzat.

S-a reținut că pârâtul a susținut că a răspuns implicit la contestația formulată de reclamantă prin scrisoarea de răspuns la observațiile și comentariile asupra Raportului de control, act înregistrat la pârâtă sub nr. x din 24 februarie 2011 (aflat, nenumerotat, la dosarul Tribunalului Timiș), rezultând că acesta nu apreciază a fi necesar să se emită un nou răspuns la contestația adresată de reclamantă la data de 24.05.2012.

În ceea ce privește capătul doi de cerere, având ca obiect anularea notificării de reziliere a contractului de finanțare din 17 iunie 2009, înregistrată la pârât sub nr. 6320 din 11.04.2012, Curtea de apel a apreciat că este întemeiat motivul de nelegalitate invocat de reclamantă ce vizează nemotivarea actului contestat.

Astfel, urmare analizei notificării de reziliere supusă controlului jurisdicțional, s-a constatat că aceasta nu este motivată în fapt și în drept, pârâtul limitându-se a menționa avizul transmis de Autoritatea de Management cu adresa din 23 martie 2012 și de a face trimitere la raportul de control din 21 ianuarie 2011 cu privire la suma de 220.500 RON aferentă prefinanțării primite.

Prima instanță a reținut că, în materia dreptului administrativ, motivarea reprezintă o cerință de legalitate a actului administrativ, lipsa motivării constituind un viciu de legalitate de formă care atrage anulabilitatea actului respectiv.

Motivarea unui act administrativ, așa cum este notificarea de reziliere atacată, nu poate fi limitată la indicarea unui aviz de emitere a actului, ci trebuie să conțină elementele de fapt și de drept care să permită, pe de o parte, destinatarilor să cunoască și să evalueze temeiurile deciziei, iar pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate.

În acest sens, s-a constatat că nemotivarea notificării de reziliere a contractului de finanțare din 17 iunie 2009 reprezintă o cauză de anulabilitate a acesteia, întrucât obligația motivării actului administrativ reprezintă o cerință de legalitate, acceptată atât pe plan intern, cât și la nivelul dreptului Uniunii Europene, constituind o garanție împotriva arbitrariului.

Apreciind că în cauză este întemeiat motivul de nelegalitate invocat de reclamantă referitor la nemotivarea actului administrativ contestat, Curtea de apel a reținut că nu se mai impune analizarea celorlalte motive de nelegalitate și netemeinicie.

Recursul

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Ministerul Educației și Cercetării, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în esență pentru următoarele motive:

- În Notificarea de reziliere a contractului de finanțare din 17 iunie 2009, autoritatea emitenta, ANCS, face trimitere atât la avizul emis de AM cât și la Raportul de Control nr. x din 21 ianuarie 2011 - raport de control care cuprinde atât motivele de drept cât și cele de fapt care au dus la rezilierea contractului.

- Așa cum s-a arătat și în Raportul de Control nr. x din 21 ianuarie 2011, Raport de control care a stat la baza emiterii Notificării de reziliere, sunt detaliate neregulile și abaterile de la legalitate pentru care au fost constatate cheltuieli neeligibile de 60% din totalul cheltuielilor neeligibile declarate de beneficiar.

De asemenea, în acest raport de control sunt indicate și temeiurile de drept pentru care s-a dispus rezilierea contractului.

- Raportul de control a fost comunicat intimatei și aceasta a avut posibilitatea de a critica constatările și concluziile acestui raport, ceea ce a și făcut. Astfel, intimata a criticat constatările acestui raport în fața autorității emitente și în fața instanței de fond. Aceste critici au fost aduse raportului de control și printr-un Memoriu asupra Raportului de control privind contractul de finanțare din 17 iunie 2009, memoriu înregistrat sub nr. x din 11 februarie 2011.

La toate aceste critici aduse Raportului de control prin Memoriu s-a răspuns punctual de către Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică prin Scrisoarea de răspuns la Observațiile și comentariile asupra Raportului de Control. Prin urmare nu se poate vorbi de o nemotivare a rezilierii contractului de finanțare, chiar dacă ea s-a efectuat prin intermediul altui document comunicat intimatei și atacat de către aceasta atât în fața autorității emitente cât și în fața instanței de judecată.

- Soluția instanței de fond de anulare a Notificării de reziliere pentru nemotivarea acesteia este nelegală și nefondată având în vedere și argumentele pentru care se impune motivarea actului administrativ. Astfel, instanța de fond trebuia să analizeze în cazul de față, în raport de toate argumentele și actele de la dosar, în ce măsură intimata reclamantă este vătămată prin nemotivarea actului administrativ, dacă aceasta avea sau nu cunoștință de motivele avute în vedere de către autoritatea emitentă a actului administrativ la luarea deciziei rezilierii.

Motivarea reprezintă un element pentru formarea convingerii destinatarilor actului administrativ cu privire la legalitatea și oportunitatea actului administrativ, constituind, totodată, o garanție a alegerii soluției optime de către organul de decizie.

Lipsa motivării constituie viciu de ilegalitate pe motiv de formă (nulitate relativă), iar instanța trebuie să analizeze în ce măsură intimata a fost vătămată sau nu.

Se precizează că în cauza de față lipsește vătămarea având în vedere faptul că intimatei i-au fost comunicate motivele de reziliere, acestea au fost criticate printr-un Memoriu asupra Raportului de control privind contractul de finanțare din 17 iunie 2009, memoriu înregistrat sub nr. x din 11 februarie 2011, iar recurentul a răspuns acestui memoriu.

Având în vedere faptul că intimatei i-au fost comunicate temeiurile de fapt și de drept ale deciziei de reziliere (prin Raportul de control din 21 ianuarie 2011 menționat în Notificare și prin adresa din 20.03.2012) precum și faptul că intimata nu a suferit nici o vătămare prin faptul că în Notificarea de reziliere nu au fost reluate motivele de fapt și de drept ale deciziei de reziliere, se apreciază că soluția instanței de fond este nelegală și nefondată.

În drept, recursul se întemeiază pe dispozițiile art. 304<SUP>1</SUP>, art. 304 pct. 8 și următoarele din C. proc. civ.

Reclamanta - intimată a depus concluzii scrise și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză și în conformitate cu prevederile art. 304<SUP>1</SUP> C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este fondată pentru următoarele considerente:

- Înalta Curte reține că instanța de fond a apreciat în mod eronat că notificarea de reziliere a contractului de finanțare din 17 iunie 2009 nu este motivată în fapt și în drept, pârâtul limitându-se la a menționa avizul transmis de Autoritatea de Management cu adresa din 23 martie 2012 și de a face trimitere la raportul de control din 21 ianuarie 2001 cu privire la suma de 230.500 RON - referitoare la finanțarea primită.

Motivarea reprezintă operațiunea administrativă prin care se expun considerentele de fapt și de drept care justifică și impun adoptarea unui act administrativ, fiind o condiție procedurală esențială.

S-a arătat că motivarea se poate realiza atât în cuprinsul actului - de regulă în preambul, cât și prin atașarea de documente - note de fundamentare, expuneri de motive, referate etc.

În practica judiciară, s-a statuat că, cerința motivării este suplinită atunci când între autoritatea emitentă a actului și reclamantă a existat o corespondență anterioară în care acesteia din urmă i-au fost prezentate consecințele unei eventuale neconformități la cerințele legale (dec. ICCJ nr. 4331/2006).

Se consideră că dacă actul administrativ nu este motivat, actul este ilegal din punct de vedere al procedurii de elaborare fiind lovit de nulitate relativă, deci condiționat de o vătămare adusă persoanei căreia i se adresează.

În speță, se observă că în adresa din 11 iunie 2012 - reprezentând Notificarea de reziliere a contractului de finanțare din 17 iunie 2009 se precizează "vă notificăm în baza avizului transmis de Autoritatea de Management cu adresa din 23 februarie 2012, rezilierea contractului de finanțare din 17 septembrie 2009 …" și de asemenea "suma de 220.500 RON suma aferentă prefinanțării primite conform Raportului de control nr. x din 21 ianuarie 2011 …" .

În contestația administrativă formulată de recurentă s-a arătat inițial că notificarea de reziliere nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 21 alin. (19) din O.U.G. nr. 66/2011, art. 21 alin. (21) dar de asemenea s-au prezentat argumente privind neregulile concrete constatate prin raportul de control, referitoare la contractul de achiziție efectuate.

De asemenea, reclamanta a formulat obiecțiuni și comentarii însoțite de documente justificative suplimentare asupra Raportului de control, iar prin Scrisoarea de răspuns înregistrată la ANCS sub nr. x din 24 februarie 2011 reclamantul a primit lămuriri (dosar administrativ - Tribunalul Timiș) concrete.

Prin adresa din 20 martie 2012, Direcția Generală Organism Intermediar - Serviciul Monitorizare s-a învederat demararea procedurii de reziliere unilaterală a contractului de finanțare din 17 iunie 2009, decizia de reziliere fundamentându-se pe concluziile și propunerile cuprinse în Raportul de control nr. x din 21 ianuarie 2011 și reiterate în scrisoarea de răspuns la observațiile și comentariile asupra Raportului de control …(dosar administrativ atașat dosarul nr. x/30/2012 al Tribunalului Timiș).

Chiar în fața instanței de fond reclamanta - intimată (Curtea de Apel București) a formulat o cerere de probațiune respectiv încuviințarea a două expertize de specialitate contabilă și calculatoare având în vedere că raportul de control care stă la baza emiterii notificării … conține o serie de nereguli … .

Față de toate aceste exemplificări, se observă că reclamanta a avut posibilitatea de a analiza și cenzura rațiunile pentru care au fost adoptate actele administrative, formulându-și propria apreciere asupra legalității lor, depunând documente justificative și formulând chiar probatorii în fața instanței, prin urmare neexistând vreo vătămare a acesteia în accepțiunea art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală și netemeinică apreciind că reclamantului nu i s-au comunicat motivele notificării rezilierii contractului de finanțare.

În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 312 alin. (5) C. proc. civ., privind casarea și trimiterea spre rejudecare pe fond pentru celelalte motive invocate în acțiunea reclamantului.

De asemenea, instanța de fond va avea în vedere și întrebarea preliminară care face obiectul cauzei C - 261/2014 - la CJUE, ridicată în fața Curții de Apel Bacău în dosar nr. x/2011 și dacă decizia Curții Constituționale nr. 66/2015 nr. 66/2015 are aplicabilitate în cauză.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

În conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. (5) C. proc. civ., se va admite recursul, se va casa și trimite spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice prin Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare împotriva sentinței nr. 204 din 29 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2015.