ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4613/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Societatea pentru Servicii de Telecomunicații și Tehnologia Informației în Rețele Electrice de Transport "A." S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, suspendarea executării măsurii dispuse la pct. II.19 din Decizia nr. 3/18.04.2017 emisa de către Curtea de Conturi a României, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare ce face obiectul dosarului nr. x/2017, aflată pe rolul Curții de Apel București, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 4888 din 12 decembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta Societatea pentru Servicii de Telecomunicații și Tehnologia Informației în Rețele Electrice de Transport "A." S.A. și, în consecință, a dispus suspendarea executării măsurii dispuse la pct. II.19 din Decizia nr. 3/18.04.2017 a Curții de Conturi până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare (dosar nr. x/2017).

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 4888 din 12 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâta Curtea de Conturi, solicitând casarea acesteia și rejudecarea cauzei, cu respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, recurenta a susținut că prima instanță a făcut greșit aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, în raport de prevederile art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992.

A arătat că decizia atacată a fost emisă în exercitarea atribuțiilor specifice, în limita competenței legale prevăzute de art. 21-24 și art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1994 coroborate cu dispozițiile pct. 85-225 RODAS.

Curtea de Conturi a României, în cadrul competențelor prevăzute la art. 21 din Legea nr. 94/1992, și-a desfășurat atribuțiile specifice în domeniul "situației, evoluției și modul de administrare a patrimoniului public și privat al statului (conform art. 22 lit. f) în cazul Societății pentru Servicii de Telecomunicații și Tehnologia Informației în Rețele Electrice de Transport A. S.A., societate administrată în sistem unitar conform O.U.G. nr. 109/2011, care a fost înființată potrivit Hotărârii AGA Transelectrica S.A. nr. 13/20.03.2002 și a Ordinelor Ministrului Industriei și Resurselor nr. 3098 și nr. 3101/23.01.2002, fiind constituită ca filială a CNTEE Transelectrica S.A., companie cu capital majoritar de stat ce deține calitatea de acționar unic și pentru care furnizează servicii specifice de telecomunicații și tehnologia informației.

SC A. S.A. s-a aflat, în perioada supusă verificării, 2014-2016, împreună cu societatea mamă, sub autoritatea Ministerului Economiei, conform H.G. nr. 47/2013 și a H.G. nr. 957/2015.

Hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 26/2013, întrucât, fără a ține seama de realizarea indicatorului "productivitatea muncii în unități valorice pe total personal mediu" de numai 71%, au fost acordate salarii de bază, sporuri și indemnizații, în valoare totală de 14.514 mii RON din care: adaosuri la salarii în valoare totală de 496.073 RON.

Intimata a procedat la acordarea la sfârșitul anilor 2014/2015/2016, de adaosuri la salarii în sumă totală de 668.469 RON, cu nerespectarea clauzei de la art. 6.27 alin. 3 din CCM valabil în perioada 2013-2016, fapt ce a condus la majorarea nejustificată a cheltuielilor de exploatare a societății, diminuarea profitului impozabil cu aceiași sumă și implicit a impozitului pe profit datorat bugetului de stat, precum și în efectuarea de plăți pentru cheltuieli fără bază legală în sumă de 668.469 RON.

Argumentele invocate de reclamantă nu exclud aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) din O.G. nr. 26/2013 potrivit cărora "Operatorii economici respectă în execuția bugetelor de venituri și cheltuieli următoarele reguli: b) în cazul în care se înregistrează depășiri sau nerealizări ale veniturilor totale aprobate, se pot efectua cheltuieli totale proporțional cu gradul de realizare a veniturilor totale, cu încadrarea în indicatorii de eficiență aprobați".

Auditorii publici externi, în analiza efectuată, au avut în vedere salariile înscrise și acordate în baza contractului individual de muncă, în Raportul de control, valoarea estimată a abaterii este data de valoarea adaosurilor la salarii acordate în perioada 2014-2016, în sumă de 668 mii RON (496 mii RON în 2014, 5 mii RON în 2015 ți 167 mii RON 2016), care nu au la bază contractele individuale de muncă, ele au fost acordate în baza unor dispoziții ale directorului general și în alte condiții decât cele stabilite prin CCM valabil în perioada analizată, respectiv fără a avea la bază criterii și repartizarea, stabilite prin Protocol încheiat între S.C. A. S.A. și organizația sindicală.

Intimata-reclamantă nu a făcut dovada existenței unui astfel de Protocol încheiat între S.C. A. S.A. și organizația sindicală, deși a fost solicitat de auditorii publici externi cu adresa înregistrată sub nr. x/10.03.2017, entitatea răspunzând prin adresa nr. x/13.03.2017, că "Nu au fost încheiate astfel de protocoale (...)."

Recurenta-pârâtă a mai argumentat, în ceea ce privește noțiunea de "pagubă iminentă", că intimata-reclamantă nu demonstrează iminența producerii unei pagube importante, în sensul art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, criticând considerentele reținute de instanța de fond cu privire la încetarea raporturilor de muncă cu specialiști de înaltă calificare.

Admiterea cererii de suspendare a executării măsurilor dispuse la pct. II. 19 din Decizia nr. 3/2017 creează premisa ca toate măsurile cuprinse în deciziile emise de Curtea de Conturi și care au fost atacate la instanțele de judecată, vor trebui, în mod obligatoriu, să fie suspendate de instanța de judecată până la soluționarea irevocabilă a cauzei, în caz contrar producându-se o "pagubă iminentă" pentru orice terț care a avut raporturi de muncă sau de natură contractuală cu entitatea audiată în cursul perioadei verificate.

1.4. Apărările intimatei

Legal citată, intimata Societatea pentru Servicii de Telecomunicații și Tehnologia Informației în Rețele Electrice de Transport "A." S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A evocat considerentele avute în vedere de prima instanță și a susținut, în esență, că aspectele supuse judecății justifică suspendarea, în temeiul art. 14 alin. (1) coroborat cu art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, executării actului administrativ contestat.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat și urmează a-l respinge, pentru considerentele ce urmează.

Suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 constituie un instrument procedural menit să asigure protecția juridică provizorie a subiectelor de drept în privința cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare.

În speță, intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu cererea de suspendare a executării măsurii dispuse la pct. II.19 din Decizia nr. 3/18.04.2017 emisă de către Curtea de Conturi a României, care prevede că S.C. A. S.A. va dispune măsuri și va urmări intrarea în legalitate privind respectarea în execuția bugetului de venituri și cheltuieli, a efectuării cheltuielilor cu salariile în funcție de indicatorii realizați, luând în calcul fundamentarea acestor cheltuieli prin BVC.

A mai dispus luarea de măsuri pentru extinderea verificărilor asupra cheltuielilor salariale efectuate în perioada 2014-2016, a indicatorilor realizați luați în calcul la fundamentarea acestor cheltuieli, în vederea identificării și a altor cazuri de cheltuieli salariale efectuate fără bază legală prin acordarea de adaosuri salariale/prime în condițiile nerealizării indicatorilor luați în calcul la fundamentarea cheltuielilor salariale, pentru cazurile constatate, măsuri pentru stabilirea întinderii prejudiciului, înregistrarea în contabilitate a sumelor stabilite și recuperarea acestora în condițiile legii, precum și corectarea rezultatelor contabile înregistrate, determinarea eventualelor diferențe cuvenite bugetului de stat și virarea acestora pe destinațiile legale.

Măsura a fost justificată de presupusa nerespectare, de către intimată, a prevederilor legale privind efectuarea cheltuielilor cu salariile, în condițiile nerealizării indicatorului "productivitatea muncii" (luat in calcul la fundamentarea cheltuielilor cu salariile aprobate prin BVC), fără a avea stabilite criterii de repartizare, prin protocol încheiat intre A. S.A. si Organizația Sindicala, peste nivelul celor programate si aprobate prin BVC, fiind acordate in mod nelegal adaosuri la salarii in suma de 668.469 RON, fiind, astfel, încălcate prevederile art. 1. art. 5. alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial si controlul financiar preventiv, art. 9 alin. 3, art. 10 alin. 1 cap. II - Anexa de fundamentare nr. 2"Detalierea indicatorilor economico-financiari prevăzuți in bugetul de venituri si cheltuieli" din O.G. nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unitățile administrativ - teritoriale sunt acționari unici sau majoritari, actualizata, art. 1.6 alin. 1, art. 6.27 alin. 3 din Contractul Colectiv de Munca valabil pe anii 2013 - 2015 înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca București sub nr. X/01.07.2013, art. 1.5 alin. 1(6), art. 1.6, art. 6.27 alin. 1(2)(3) din Contractul Colectiv de Munca valabil pe anii 2016 - 2017 înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca București sub nr. x/22.01.2016.

Prima instanță a admis cererea reclamantei, după efectuarea unei analize sumare care a revelat indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate a actului administrativ și a concluzionat ca verosimilă iminența producerii unei pagube, și aceasta este și concluzia instanței de control judiciar.

Fără a mai relua situația de fapt și procedând în limitele impuse de dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte reține, în acord cu instanța de fond, că, în speță, argumentele pertinente privind o altă interpretare a prevederilor art. 9 alin. (1)- (3) și art. 10 din O.G. nr. 26/2013 și posibilitatea intimatei de a acorda adaosurilor după ce s-a constatat că există fonduri disponibile, potrivit dispozițiilor art. 6.27 alin. (3) din Contractul Colectiv de muncă, reprezintă împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ a cărui suspendare se solicită, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte achiesează și la considerentele instanței de fond privind faptul că, în condițiile creării premiselor declanșării unui conflict de muncă, raportat la deficitul resursei umane în zona de telecomunicații și a specificului activității intimatei, este evident că executarea măsurii contestate, sub aspectul efectuării unor demersuri privind stabilirea drepturilor salariale care ar fi fost nelegal plătite și a recuperării acestora, este de natură să perturbe grav activitatea intimatei.

Este adevărat că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, dar la fel de adevărat este că cel ce se consideră vătămat prin emiterea unui astfel de act, tocmai pentru a preîntâmpina eventualele consecințe grave în ce-l privește, se poate adresa instanței pentru a obține suspendarea executării actului.

În acest sens sunt, de altfel, și prevederile cuprinse în Recomandarea nr. R (89) 8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștrii al Consiliului Europei cu privire la protecția juridică provizorie în materie administrativă, prin care se solicită autorității jurisdicționale competente ca - atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave, dificil de reparat, persoanelor particulare cointeresate de această decizie - să ia măsuri de protecție provizorii corespunzătoare, în limitele competenței sale și fără ca, astfel, să influențeze în vreun fel soluția asupra fondului, cu atât mai mult atunci când există un argument juridic aparent valabil în raport cu elementele de legalitate ale actului administrativ contestat.

Or, tocmai acestei categorii de măsuri de protecție provizorie îi aparține și suspendarea executării măsurii dispuse la pct. II.19 din Decizia nr. 3/18.04.2017 emisă de către Curtea de Conturi a României, pe care instanța de fond a dispus-o prin hotărârea recurată, în mod corect apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Pentru aceste motive, constatându-se că nu subzistă motive de casare a hotărârii instanței de fond, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României împotriva sentinței civile nr. 4888 din 12 decembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 decembrie 2018.

GGC - MP