ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4611/2018
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4611/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Sectorul 3 al Municipiului București a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Notei de neconformitate nr. x/25.07.2014, emisă de către Direcția Generală Programe Europene din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
1.2. Soluția instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 2439 din data de 01 octombrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul Sectorul 3 al Municipiului București, ca neîntemeiată.
1.3. Cererea de recurs
Împotriva sentinței civile nr. 2439 din data de 01 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul Sectorul 3 al Municipiului București, solicitând admiterea recursului și casarea în tot a sentinței recurate, iar pe fondul cauzei, admiterea cererii de chemare în judecată și implicit suspendarea Notei de neconformitate nr. x/25.07.2014 până la pronunțarea instanței de fond, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
În motivarea cererii, recurentul a evocat circumstanțele de fapt ale cauzei și a argumentat, în esență, că instanța de fond a reținut în mod nelegal că în speță nu este îndeplinită condiția cazului temeinic justificat, prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât recurentul a respectat principiul tratamentului egal în evaluarea ofertelor și nu a folosit criterii de calificare nelegale și/sau discriminatorii.
De asemenea, recurentul a dovedit iminența producerii unei pagube, care ar justifica măsura suspendării executării Notei de neconformitate nr. x/25.07.2014.
1.4. Apărările intimatului
Legal citat, intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, în condițiile în care instanța de fond s-a pronunțat cu privire la cererea de anulare a actului ce face obiectul cererii de suspendare.
A mai solicitat anularea recursului, cu motivarea că argumentele recurentului nu se încadrează în nici unul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
A evocat circumstanțele emiterii actului a cărui suspendare s-a solicitat și a argumentat, în esență, că reclamantul nu a indicat suficiente elemente care să conducă la existența unor îndoieli serioase în ceea ce privește legalitatea acestuia și nici condiția pagubei iminente nu este îndeplinită.
Cu privire la cererea de recurs. Soluția și considerentele instanței de control judiciar
Examinând înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată următoarele:
Excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât, este nefondată. Din analiza conținutului cererii de recurs rezultă că recurentul-reclamant a dezvoltat critici la adresa sentinței recurate, ce pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., republicat, fiind indicate expres și normele de drept material, pretins a fi încălcate.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de recurs, raportat la argumentele expuse în motivarea acesteia, Înalta Curte reține că excepția privește, în realitate, lipsa interesului în soluționarea prezentului recurs și o va analiza din această perspectivă.
Activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim, personal, născut și actual, reprezentând folosul material sau moral pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu soluționarea unei cereri.
Această condiție trebuie îndeplinită atât la promovarea căii de atac, cât și pe parcursul soluționării acesteia.
În speță, recurentul-reclamant a solicitat, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Notei de neconformitate nr. x/25.07.2014, emisă de către Direcția Generală Programe Europene din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.
Or, prin sentința civilă nr. 3236/07.12.2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul Sectorul 3 al Municipiului București în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, având ca obiect anularea Deciziei nr. 180/25.06.2015 pronunțată de Serviciul Soluționare Contestații Nereguli Fonduri Europene din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și a Notei de neconformitate nr. x/25.07.2014.
În aceste condiții, se constată că recurentul-reclamant Sectorul 3 al Municipiului București nu mai justifică un interes în soluționarea prezentei căi de atac, atât timp cât suspendarea executării actului administrativ contestat nu putea fi dispusă decât până la momentul soluționării, pe fond, a acțiunii în anularea actului, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Pentru toate considerentele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1), Înalta Curte va respinge recursul ca lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamantul Sectorul 3 al Municipiului București împotriva sentinței civile nr. 2439 din 1 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 decembrie 2018.